ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124/PI/2012 din data de 08.10.2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a hotărât, printre altele, următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen., a dispus achitarea, printre alții, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004.

Prin decizia penală nr. 309/A din 7 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând, printre altele, în baza art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 78 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) și g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Prin decizia penală nr. 268/A din data de 20.12.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 465 alin. (11) lit. b) din C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 309/A din data de 07 octombrie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

A desființat, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la condamnatul-inculpat, A., și a dispus rejudecarea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 124/PI/2012, din 8 octombrie 2012, a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin decizia penală nr. 147/A din data de 18 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 124/PI din data de 08 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2009 privind pe inculpatul A..

A desființat, în parte, numai cu privire la inculpatul A., sentința penală apelată și, în rejudecare:

A stabilit că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 535/2004, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 58/2019, în care fapta inculpatului A. este incriminată prin art. 33 alin. (2) lit. a).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii privind prevenirea și combaterea terorismului, prevăzută de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 58/2019.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu sunt contrare prezentei.

Împotriva deciziei penale nr. 147/A din 18 iunie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

La data de 18.09.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin avocatul ales.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În cazul, în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În cauză, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului.

Pentru îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin 1 lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce privește recursul formulat, inculpatul A. a indicat în cuprinsul cererii de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Într-o primă argumentare, a arătat că, deși, decizia recurată identifică în mod corect termenul de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, în opinia inculpatului, eroarea se referă însă la data la care se reține că acest termen s-ar fi împlinit, respectiv termenul de prescripție a răspunderii penale s-ar fi împlinit la data de 30.06.2014, adică mai înainte de condamnarea dispusă prin decizia penală nr. 309/A/07.10.2014.

A apreciat că este greșită interpretarea instanței de apel, conform căreia de la data de 20.12.2022 (data admiterii revizuirii și desființării hotărârii de condamnare) și până la data de 11.06.2025 (pronunțarea având loc însă la 18.06.2025) a curs un termen de prescripție de 2 ani, 5 luni si 22 zile; întrucât o hotărâre penală definitivă desființată ulterior ca urmare a exercitării unei căi extraordinare de atac nu poate produce niciun efect juridic.

A criticat și soluția deciziei recurate de a limita drastic si vădit nelegal rejudecarea apelului, respectiv decizia nr. 268 A/20.12.2022 prin care a fost admisă cererea de revizuire, a fost desființată hotărârea de condamnare și s-a dispus rejudecarea apelului doar în ceea ce îl privește pe revizuent. O altă nelegalitate vădită a Deciziei nr. 268/A/20.12.2022 (care a limitat rejudecarea apelului) i-a urmat o alta nelegalitate prin care obiectul rejudecării a fost redus la declarația martorului B..

A menționat că CEDO a stabilit că declarația respectivului martor a fost esențială pentru stabilirea vinovăției inculpatului. Fiind audiat în fața instanței de rejudecare a apelului, martorul a respins complet teza acuzării.

În aceste condiții, a arătat că soluția ar fi trebuit să fie de achitare și nu de încetare a procesului penal.

Or, dacă obiectul rejudecării apelului s-a limitat la audierea respectivului martor, nu se explică de ce instanța a dispus si reaudierea a încă 3 martori care fuseseră audiați atât la U.P., la fond si în primul apel.

A mai menționat că, odată cu pronunțarea deciziei nr. 268/A/20.12.2020 de admitere a cererii de revizuire și, odată cu cea de-a doua limitare a rejudecării apelului mai sus expusă, instanța de apel a stabilit apriori, implicit si vădit nelegal că o hotărâre de achitare doar a inculpatului A. ar fi greu de justificat. Adică a stabilit în avans faptul că rejudecarea apelului este pur formală și doar pentru a se arăta că efectele Hotărârii CEDO nu sunt ignorate. Aceasta pentru că fapta imputată acestuia se află într-o stare de conexitate cu cele atribuite coinculpatilor C. si D..

A menționat că judecarea în apel a fost una formală rezultă din faptul că li s-au respins toate probele solicitate. Legal și echitabil ar fi fost ca instanța să analizeze toate probele administrate și să arate motivele pentru care le înlătură pe cele favorabile inculpatului recurent.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. invocat de inculpat, se constată că acesta privește situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.

Însă, se constată că motivele invocate în cererea de recurs în casație nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin intermediul acestei căi extraordinare de atac neputând fi reapreciat materialul probator, a situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanța de recurs.

Invocarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 147/A din 18 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 147/A din 18 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2025.