ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/PI/2018 din data de 25 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 18 iunie 2018 Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Oradea a formulat contestație la executare prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat instanței să aprecieze cu privire la eventualitatea existenței unui caz de împiedicare la punerea în executare a Deciziei penale nr. 152/A din 15 iunie 2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție privind pe A..

În motivarea contestației la executare formulate, s-a arătat că prin decizia penală nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 124/PI/2012 din data de 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea.

S-a dispus desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și rejudecând, în baza art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 78 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) și g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 68 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 - 66 alin. (1) lit. a), b), c) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza Deciziei penale nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2009, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2012 din data de 7 octombrie 2014, condamnatul fiind încarcerat în baza acestuia la data de 7 octombrie 2014.

Prin Decizia penală nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-a admis contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus înlăturarea din conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate contestatorului condamnat interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza deciziei penale anterior menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, potrivit dispozițiilor deciziei.

În baza Deciziei penale nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2012 din data de 18 iunie 2018.

Având în vedere că prin Decizia penală nr. 152/A din 15 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a făcut referire la perioada executată de către condamnatul A. de la data încarcerării și până în prezent, s-a apreciat că se impune sesizarea Curții de Apel Oradea pentru ca, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., să se aprecieze cu privire la eventualitatea existenței unui caz de împiedicare la punerea în executare a Deciziei penale nr. 152/A din 15 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în soluționarea contestației la executare.

Curtea a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, alin. (2) al articolului prevăzând că, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația se formulează la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție printr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, s-a reținut că hotărârea care se execută și cu privire la care s-a solicitat să se aprecieze eventualitatea existenței unui caz de împiedicare la punerea în executare, este Decizia penală nr. 152/A din 15 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a soluționat, în complet de apel, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., împrejurare față de care, Curtea a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea.

Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 09 iulie 2018, având fixat termen aleatoriu la data de 21 septembrie 2018.

Cu prilejul dezbaterilor în cauză, părțile au formulat concluzii ce au fost cuprinse în partea introductivă a prezentei, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 din C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând cererea de contestație la executare de față, în raport de aspectele invocate de către Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Oradea, Înalta Curte constată că motivele relatate nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, critica privind împrejurarea că, prin Decizia penală nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a făcut referire la perioada executată de către condamnatul A. de la data încarcerării și până în prezent, nu reprezintă o situație care să rezulte din soluția dispusă prin hotărârea penală anterior menționată, care a avut ca obiect contestația la executare formulată, printre alții, de către condamnatul A. cu privire la conținutul pedepselor accesorii și complementare, dispuse prin hotărârea de condamnare, respectiv Decizia penală nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că obiectul cenzurii de către instanța supremă, cu prilejul soluționării contestației la executare, nu l-a constituit situația condamnatului A. cu privire la pedeapsa principală, astfel că, în mod eronat, s-a apreciat că situația ivită vizează Decizia penală nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, nici emiterea mandatului în baza hotărârii mai sus enunțate nu a vizat pedeapsa principală de 7 ani aplicată condamnatului A., cu atât mai mult cu cât, în dispozitivul hotărârii de referință se face mențiunea clară în sensul că "anulează mandatul de executare a pedepsei emis în baza deciziei penale de condamnare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, potrivit dispozițiilor prezentei", astfel că situația juridică generată, cu privire la condamnatul A., nu este o consecință directă a soluției dispusă prin Decizia penală nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu derivă din măsura dispusă prin această hotărâre.

În realitate, lipsa unei mențiuni cu privire la perioada executată de către condamnatul A. de la data încarcerării și până în prezent, reprezintă, în esență, o cauză de micșorare a pedepsei care, în mod evident, nu se încadrează în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cauză neexistând nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, întrucât chestiunea perioadei efectiv executate de către condamnatul A. nu a făcut obiectul cenzurii Hotărârii nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Compartimentul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, privind pe condamnatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu judecarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Compartimentul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, privind pe condamnatul A.

Cheltuielile ocazionate cu judecarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM