ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2018

Deliberând, asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 15 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins cererea formulată de petentul A. având ca obiect aplicarea legii penale de dezincriminare.

A fost obligat petentul să plătească suma de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 03.04.2018, petentul A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din vechiul C. pen., pentru care a fost condamnat în dosarul penal nr. x/2006 al Curții de Apel Cluj, a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 și Legii nr. 187/2012.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 595 C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că analiza incidenței art. 4 sau art. 6 din Noul C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2012, pentru cauzele judecate definitiv, trebuie să fie făcută in concreto, că sfera infracțiunii de luare de mită prev. de art. 269 Noul C. pen. nu cuprinde o suprapunere în totalitate a prevederilor art. 254 și art. 256 din vechiul C. pen. (renunțându-se la modalitatea de nerespingere a promisiunii), situație care rezultă și din infracțiunea judecată definitiv în dosarul penal nr. x/2006.

Analizând cererea formulată de petentul A., prima instanță a constatat următoarele:

Preliminar, cu privire la calificarea cererii, s-a reținut că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, cererile, contestațiile și sesizările, introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiect aplicarea art. 4 și 6 din această lege, în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării ei în vigoare, se soluționează după procedura prevăzută în prezentul articol, care se completează cu dispozițiile C. proc. pen.

Astfel, sesizarea instanței de judecată, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și aplicarea procedurii prevăzute de acest text de lege, se poate efectua în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009. Ulterior trecerii termenului de 6 luni, cererile vor fi judecate cu parcurgerea procedurii obișnuite de contestație la executare.

Ca atare, fiind depășit termenul de 6 luni menționat anterior, s-a apreciat că cererea petentului constituie contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen.. - când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, deoarece constituie cauză de stingere a pedepsei, intervenția legii de dezincriminare ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, întrucât odată cu intrarea în vigoare a legii de dezincriminare încetează executarea pedepselor (principale, accesorii sau complementare), a măsurilor de siguranță, a măsurilor educative ce au fost pronunțate în baza legii vechi și a tuturor consecințelor penale ale hotărârilor judecătorești referitoare la aceste fapte (interdicții, incapacități și decăderi).

Cu privire la cererea formulată, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 71/D din 20.09.2006 pronunțată în dosarul nr. x/2006 al acestei instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 1886 din 04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. și ped. de art. 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa suspendată condiționat, potrivit art. 81 din vechiul C. pen. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

Ulterior, prin sentința penală nr. 77 din 03.11.2009 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin neexercitarea căii de atac, s-a constatat că față de petent a intervenit reabilitarea de drept.

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia, fiind un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.

Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În contextul celor arătate, s-a constatat că în cauză lipsește situația premisă care permite verificarea incidenței dispozițiilor legale care reglementează instituția contestației la executare, respectiv existența dispozițiilor și consecințelor decurgând dintr-o sentință penală definitivă.

Faza de executare a hotărârilor penale are ca obiect împlinirea activității de realizare a justiției penale, prin aducerea la înfăptuire a dispozițiilor decurgând din hotărâre.

Verificând situația dedusă analizei, s-a observat că toate dispozițiile sentinței penale de condamnare și toate consecințele decurgând din aceasta, sub aspectul tuturor instituțiilor de drept incidente, au fost desăvârșite, susnumitul petent fiind reabilitat de drept.

Or, reabilitarea reprezintă instituția juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecințelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor.

Astfel, nefiind în situația punerii în executare a unei hotărâri judecătorești sau în legătura cu aceasta, s-a apreciat că cererea este inadmisibilă, fiind respinsă, ca atare în temeiul art. 597 și urm. C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în termen legal a formulat contestație contestatorul A., solicitând desființarea sentinței, susținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea intervenirii dezincriminării faptei pentru care a fost condamnat.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele următoare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 03.04.2018, contestatorul A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 71/D din 20.09.2006 pronunțată în dosarul nr. x/2006 al Curții de Apel Cluj, defintivă prin decizia penală nr. 1886 din 04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 187/2012.

În raport de data sesizării instanței și de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, fiind depășit termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, Curtea de Apel Cluj a apreciat corect că cererea formulată de contestatorul A. constituie contestație la executare, întemeiată pe dispozitiile art. 598 lit. d) C. proc. pen. - când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Se reține că, incidența retroactivității legii penale de dezincriminare este limitată în funcție de etapa la care a ajuns raportul penal de răspundere în momentul intrării în vigoare a legii penale care dezincriminează. Astfel, pentru a opera, legea penală care dezincriminează trebuie să intre în vigoare până la intervenirea reabilitării condamnatului, în caz contrar ea nu mai produce niciun efect, deoarece reabilitarea înlătură orice decădere, interdicție sau incapacitate ce a decurs din condamnare. Fac excepție măsurile de siguranță.

În prezenta cauză, prin sentința penală nr. 77 din 03.11.2009 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă, s-a constatat că față de contestatorul A. a intervenit reabilitarea de drept cu privire la fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 71/D din 20.09.2006 pronunțată în dosarul nr. x/2006 al acestei instanțe, defintivă prin decizia penală nr. 1886 din 04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, aspectele invocate de contestator, cu privire la dezincriminarea în legea penală nouă, a faptei pentru care a fost condamnat, nu mai pot fi analizate de instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2018.