ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 209 din 14 mai 2018, Tribunalul Prahova, secția Penală a dispus:

În baza art. 5 C. pen., a constatat lege penală mai favorabilă inculpatului A. C. pen. anterior(varianta 1969).

În baza art. 377 alin. (4) C. proc. pen., a admis cererea de schimbare încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de primirea de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. rap. 6 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 81 C. pen. anterior a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pe durata termenului de încercare de 2 ani la care a adăugat durata pedepsei aplicată, așa cum se prevede de disp. art. 82 C. pen. anterior, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea disp. art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe care le-a suspendat potrivit art. , 75 alin. (5) din același cod.

În baza disp. art. 256 alin. (2) C. pen. anterior a confiscat de la inculpat suma de 1.785,64 RON.

A menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 217/P/2016 din data de 7 septembrie 2016 a D.N.A.- Serviciul Teritorial Ploiești, asupra bunului mobil aparținând inculpatului, constând în cota de ½ din autoturismul marca B. cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, an fabricație 2004, serie șasiu x, serie motor X, reprezentând folosul material necuvenit până la concurența sumei de 1.785,64 RON.

B. Prin Decizia penală nr. 1212 din data de 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a dispus:

A admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 209 din data de 14 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care a desființat-o în parte, în latură penală și, rejudecând,

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A., născut la data de 17 mai 1967 în municipiul Ploiești, județul Prahova, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, absolvent de studii superioare, director executiv al Direcției Gestiune Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 alin. (1) vechiul C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 8 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

Potrivit disp. art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 81 vechiul C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus menționate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat în conformitate cu art. 82 alin. (1) vechiul C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 vechiul C. pen. referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

A aplicat disp. art. 71 vechiul C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) și c) vechiul C. pen.

A dispus ca în baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să suspende și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 256 alin. (2) vechiul C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 3.785,64 RON.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 209 din data de 14 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Împotriva Deciziei penale nr. 1212 din data de 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A.

C. Prin încheierea din 3 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1212 din data de 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 29 mai 2019, reținându-se că îndeplinirea condițiilor de tipicitate pentru infracțiunile ce au condus la soluții de condamnare pot face obiectul analizei în cadrul căii extraordinare de atac.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că inculpatul a invocat cazul prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen...:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", arătând că instanțele au pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

Apărarea a apreciat că hotărârile instanțelor sunt nelegale întrucât inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală apreciind că infracțiunea de primire de foloase necuvenite nu se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, astfel cum este prevăzut de art. 289 C. pen.

A mai precizat că fapta, așa cum a fost descrisă atât în rechizitoriu, cât și în hotărârile pronunțate de cele două instanțe sub forma primirii de foloase ulterior îndeplinirii atribuțiilor legale nu este sancționată de legea penală în vigoare întrucât fapta prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. săvârșită de una din persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen., constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

În consecință, apărarea a apreciat că nu se poate reține incidența art. 5 C. pen. întrucât în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 4 C. pen. conform cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

În acest sens, a arătat că în textul de lege prevăzut de art. 256 C. pen. din 1969 se prevede că este incriminată primirea de bani sau alte foloase necuvenite nefiind incriminată fapta de pretindere a unor asemenea foloase. A considerat că pretinderea de foloase necuvenite în cazul infracțiunii de primire de foloase necuvenite ar putea constitui o tentativă, dar tentativa la această infracțiune nu se pedepsește.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac ce are ca obiect înlăturarea efectelor hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen... și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Din analiza actelor dosarului se constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen.

Potrivit art. 256 C. pen. anterior, primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Se observă că elementul material al infracțiunii de primire de foloase necuvenite este acela al primirii de către funcționar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase necuvenite după ce a îndeplinit un act licit în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia. Nu constituie infracțiune fapta funcționarului care pretinde bani sau alte foloase necuvenite după îndeplinirea unui act licit în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, legea incriminând numai primirea efectivă.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

În acest sens, se observă că modificările survenite în legislația penală cu privire la infracțiunea de luare de mită au în vedere înlocuirea expresiei "în scopul" cu aceea de " în legătură cu" îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Consecința acestei "înlocuiri" o constituie extinderea elementului material al infracțiunii de luare de mită și la momente ulterioare îndeplinirii atribuției de serviciu, condiționat de cerința ca pretinderea, primirea de bani sau alte foloase să fie în legătură cu atribuția îndeplinită.

Astfel, se constată că modificarea adusă de noul C. pen. constă în incriminarea ca infracțiune de luare de mită și a actelor care, anterior, erau specifice infracțiunii de primire de foloase necuvenite. În acest sens, se reține că nu se poate vorbi de o dezincriminare a infracțiunii de primire de foloase necuvenite reglementată de art. 256 C. pen. anterior deoarece actele materiale specifice se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită. (C. pen., Comentarii pe articole, Ediția 2,Ed. C., pct. 9, p. 876).

Față de aceste aspecte, se constată că susținerile inculpatului conform cărora în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. sunt neîntemeiate.

Înalta Curte reține că prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă I. C. civ..J. - D.N.A.-Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. reținându-se în sarcina acestuia că, în calitate de director al Direcției de Gestiune Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești, în perioada martie - aprilie 2012, a pretins denunțătorului D. foloase materiale necuvenite constând în lucrări de amenajare cu tâmplărie PVC și geam termopan la apartamentul său din municipiul Ploiești și la un alt imobil, în valoare totală de 3.785,64 RON reprezentând contravaloarea materialelor puse în operă, achiziționate de S.C. E. S.R.L. Ploiești - firma denunțătorului, lucrări care au fost executate în perioada august- septembrie 2012, în legătură cu efectuarea cu celeritate a demersurilor necesare promovării și supunerii aprobării Consiliului Local Ploiești a unui proiect de hotărâre pentru prelungirea contractului de asociere încheiat între Municipiul Ploiești și S.C. F. S.R.L. Ploiești - devenită ulterior S.C G. S.R.L. Ploiești (la care denunțătorul avea calitatea de asociat), vizând exploatarea în comun a unor panouri publicitare aflate pe terenul aparținând domeniului public de interes local al municipiului, precum și pentru stingerea unui litigiu civil dintre cele două entități aflat pe rolul instanței, sens în care a semnat raportul de specialitate la proiectul de hotărâre, referatul nr. x din 25 aprilie 2012 cu propunere de renunțare la continuarea acțiunii civile în instanță împotriva societății menționate și actul adițional nr. x din 4 mai 2012 de prelungire a contractului de asociere.

Se observă că instanța de fond a reținut că materialul probator administrat în cauză demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a primit de la martorul denunțător elemente de tâmplărie termopan ce au fost asamblate la locuința acestuia, pentru ca instanța de apel să rețină ca fiind pe deplin dovedită primirea de foloase necuvenite de către inculpatul A. din partea martorului D. în legătură directă cu îndeplinirea anterioară a atribuțiilor sale de serviciu în baza următoarelor aspecte: a) Este de necontestat faptul că societatea la care martorul D. era asociat - S.C. E. S.R.L. Ploiești - este cea care a achiziționat materialele necesare montajului. De asemenea este de necontestat că inculpatul A. nu a plătit nici manopera efectuată de martorul H.. Nu există nici un mijloc de probă care să dovedească susținerea inculpatul A.‚ în sensul că ar fi plătit, în realitate, o sumă de bani, indiferent care ar fi aceasta, martorului D.. b) Plecând de la această realitate, se naște evident întrebarea, de ce ar fi acceptat martorul D. să suporte din buzunarul propriu efortul financiar - chiar și relativ modic - reprezentat de lucrarea realizată în beneficiul inculpatului A..

Răspunsul, unul logic și bazat chiar pe declarațiile martorului D. coroborate parțial cu cele ale inculpatului A. - în sens indirect - este: drept contraprestație a "ajutorului" acordat de inculpat cu câteva luni în urmă în vederea prelungirii contractului de asociere cu Primăria Ploiești, al firmei S.C. G. S.R.L. Chiar dacă ajutorul respectiv - așa cum a fost el imaginat de martorul D. - presupune o desfășurare firească a procedurii respective, chiar dacă într-un ritm alert. Nu se poate concepe ca, într-o societate relativ dezvoltată din punct de vedere al preceptelor democratice, un funcționar public, în plus și cu funcție de conducere, să accepte a-și rezolva probleme personale de natură patrimonială prin intermediul unei persoane de care a fost, și eventual va fi și pe viitor, legată ca urmare a îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Raporturile de prietenie între aceste persoane, mai mult sau mai puțin strânse, nu diminuează, ci agravează răspunderea penală a inculpatului A. care, tocmai în aceste condiții, ar fi trebuit să se abțină de la a accepta favoruri financiare și chiar de a iniția discutarea lor.

Astfel, se constată că instanțele de fond și apel au avut în vedere la condamnarea inculpatului A. săvârșirea infracțiunii în modalitatea de pretindere și primire de foloase necuvenite.

În ceea ce privește calitatea de funcționar cerută de lege se are în vedere că funcția de director al Direcției de Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești se circumscrie subiectului activ al infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Față de cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1212 din data de 12 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen...,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1212 din data de 12 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2019.

Procesat de GGC - MM