ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2613/28.12.2017, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată (mai puțin cazul B.), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 și instigare la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 25 din C. pen. din 1968 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, ambele raportate la art. 254 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 și aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 4 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A dispus confiscarea sumei de 120.000 RON de la inculpatul A..

A menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din 05.02.2015.

A condamnat pe inculpata C. Constanța la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1968, și trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de durată de 3 ani și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen. din 1968, a dedus reținerea de o zi din data de 01.06.2010.

A dispus confiscarea sumei de 5000 RON existentă în contul inculpatei și a menținut măsura sechestrului asigurator asupra acesteia, măsură dispusă prin ordonanța din 22.12.2014.

A condamnat pe inculpata E. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1968, trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1968, și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, prev. de art. 11 alin. (1) din Legea 78/2000, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 3 ani și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen. din 1968, a dedus reținerea de o zi din data de 01.06.2010.

A dispus confiscarea sumei de 9500 RON existentă în contul inculpatei și a menținut măsura sechestrului asigurator asupra acesteia, măsură dispusă prin ordonanța din 03.12.2014.

A condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1968, și trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1968, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, precum și cu aplic. art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 3 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen. din 1968, a dedus reținerea de o zi a inculpatului din 01.10.2010.

A dispus confiscarea sumei de 10.400 RON de la inculpat si a menținut măsura sechestrului asigurator asupra imobilului teren instituit prin ordonanța din 10.02.2015.

A condamnat pe inculpata G. la pedeapsa de 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1968, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe o durată de 2 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen., a dedus reținerea de o zi a inculpatei din 01.10.2010.

A condamnat pe inculpata H. la pedeapsa de 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A dispus confiscarea sumei de 1.500 RON existentă în contul inculpatei și a menținut măsura sechestrului asigurator asupra acesteia dispusă prin ordonanța din 05.12.2014.

A condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen.

În baza art. 81 - 82 din C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra imobilului inculpatului prin ordonanța din data 5.02.2015.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) din C. proc. pen., a achitat pe inculpații C. Constanța, A., E. și G. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din C. pen. (pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat).

A obligat pe inculpați la plata sumei de 20.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, și inculpații A., C. Constanța, J., F., G., H. și I..

Prin decizia penală nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 2613/28.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a următoarelor infracțiuni: trafic de influență în formă continuată (28 acte materiale), prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), luare de mită (cazul B.), prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), instigare la luare de mită în formă continuată (15 acte materiale), prev. de art. 25 din C. pen. (1968) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968).

A dispus confiscarea sumei de 263.000 RON de la inculpatul A. și a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din 5.02.2015 asupra imobilului inculpatului până la concurenta acesteia.

A condamnat pe inculpata C. Constanța la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a următoarelor infracțiuni: luare de mită în formă continuată (40 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), trafic de influență în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968) și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968).

A condamnat pe inculpata E. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a următoarelor infracțiuni: luare de mită în formă continuată (27 de acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, prev. de art. 11 alin. (1) din Legea 78/2000, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968).

A condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată (17 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968) și trafic de influență în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968).

A condamnat pe inculpata G. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1968).

În baza art. 86

1

din C. pen. (1968), a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

din C. pen. (1968).

A obligat pe inculpată, pe durata termenului de încercare, să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) din C. pen. (1968) și a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3) din C. pen. (1968), a confiscat de la inculpată suma de 4.100 RON, reprezentând foloase dobândite în urma săvârșirii infracțiunii.

A condamnat pe inculpata H. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (10 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) și a) art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), precum și cu aplic. art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. (1968).

În baza art. 81 - 82 din C. pen. (1968), a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (7 acte materiale din cele 8 acte materiale fiind exclus cel din data de 03.12.2009), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) și a) art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), precum și cu aplic. art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. (1968).

În baza art. 81 - 82 din C. pen. (1968), a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3) din C. pen. (1968), a confiscat de la inculpat suma de 1500 RON, reprezentând foloase dobândite în urma săvârșirii infracțiunii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., C. Constanța, J., K., F., G., L., M., N., O., H., P., Q., R. și I. împotriva aceleași sentințe penale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a obligat pe apelanții inculpați la plata sumei de 1.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de președinte al A.N.S.V.S.A., în perioada mai 2009 - mai 2010, în repetate rânduri, a determinat conducerea D.S.V.S.A. București, respectiv pe directorul coordonator, inculpata C. - Constanța, și pe inculpatul K. - șef Serviciu Inspecție și Control, să abuzeze de funcțiile deținute pentru procurarea produselor alimentare necesare realizării unor acțiuni sociale, cunoscând faptul că, la rândul lor, coinculpații C. Constanța și K. își determină subalternii să se folosească de calitatea de inspector pentru a procura aceste produse de la agenții economici pe care îi controlau și autorizau pe linie sanitar veterinară și siguranța alimentelor, constituie instigare la infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. 25 din C. pen. (1968) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen. (15 acte materiale).

Totodată, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de președinte al A.N.S.V.S.A., folosindu-se de autoritatea și prerogativele ce derivă din funcția publică deținută, a condiționat menținerea pe funcții și păstrarea locului de muncă la Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A.) București a inspectorilor din cadrul Serviciului Inspecție și Control și Serviciului Igienă Veterinară, de plata unei sume lunare în cuantum de 3.000 RON de către fiecare inspector, plată ce s-a efectuat în perioada ianuarie - mai 2010, constituie infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 din C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și a art. 5 din C. pen. (28 acte materiale).

S-a mai reținut că fapta aceluiași apelant inculpat A. constând în aceea că în calitate de președinte al A.N.S.V.S.A., în perioada noiembrie - decembrie 2011 a pretins direct și a primit prin intermediul și cu ajutorul coinculpaților K. și S., administrator al societăților T. S.R.L. și U. S.R.L., suma de 143.000 RON de la administratorul B. S.R.L., V., mita fiind disimulată prin încheierea a 2 contracte fictive de prestări servicii pentru a favoriza și proteja magazinele B. de controalele D.S.V.S.A., constituie infracțiunea de luare de mită, prev. și ped. de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen.

Deopotrivă, fapta inculpatului A. constând în aceea că în calitate de președinte al A.N.S.V.S.A., în perioada octombrie 2009 - mai 2010 a constituit un grup infracțional alături de coinculpații apelanți C. Constanța, director coordonator, K., șef W.. în cadrul D.S.V.S.A., jud. Ilfov și E., director coodonator D.S.V.S.A., jud. Ilfov, care a acționat în mod coordonat în scopul de a obține, direct și indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcțiilor deținute de la agenți economici pe care îi supravegheau și-i controlau pe linie sanitar-veterinară și siguranța alimentelor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata C. - Constanța, instanța de apel a reținut că, în drept, fapta acesteia constând în aceea că, în calitate de director coordonator în cadrul Direcției Sanitar - Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - mai 2010:

a) a pretins și a primit bani sau alte foloase necuvenite ori a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la îndatoririle de serviciu, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor sau în afara acestor controale efectuate la agenții economici de pe raza municipiului București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen. (40 acte materiale).

b) a primit/a acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-și trafica influența, intervenind în actul de control al unor subalterni, determinându-i să nu aplice sancțiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenți economici din municipiul București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen. (4 acte materiale).

S-a mai reținut că fapta aceleiași inculpate constând în aceea că în calitate de director coordonator în cadrul Direcției Sanitar - Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București, în perioada octombrie 2009 - mai 2010 a constituit un grup infracțional alături de coinculpații apelanți A., președinte al A.N.S.V.S.A., K., șef W.. în cadrul D.S.V.S.A., jud. Ilfov și E., director coodonator D.S.V.S.A., jud. Ilfov, care a acționat în mod coordonat în scopul de a obține, direct și indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcțiilor deținute de la agenți economici pe care îi supravegheau și-i controlau pe linie sanitar-veterinară și siguranța alimentelor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 din C. pen.

Referitor la inculpata E., instanța de apel a reținut că, în drept, fapta acesteia constând în aceea că, în calitate de director în cadrul Direcției Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului Ilfov, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - mai 2010:

a) a pretins și a primit foloase necuvenite ori a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor sau în afara acestor controale, dar în legătură cu îndatoririle de serviciu, de la agenții economici de pe raza județului Ilfov, pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen. (27 acte materiale).

b) a primit/a acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-și trafica influența, intervenind în actul de control al unor subalterni, determinându-i să nu aplice sancțiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenți economici din județul Ilfov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen. (2 acte materiale).

c) folosindu-se de autoritatea și prerogativele ce derivă din funcția publică deținută, a intermediat ori a înlesnit efectuarea unor operațiuni comerciale între agenți economici pe care îi supraveghea și controla, aducându-i direct sau indirect foloase necuvenite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și art. 5 din C. pen.

S-a mai reținut că fapta aceleiași inculpate E. constând în aceea că în calitate de director coodonator D.S.V.S.A., jud. Ilfov, în perioada octombrie 2009 - mai 2010 a constituit un grup infracțional alături de coinculpații apelanți A., președinte al A.N.S.V.S.A., C. - Constanța, director coordonator în cadrul Direcției Sanitar - Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București și K., șef W.. în cadrul D.S.V.S.A., jud. Ilfov, care a acționat în mod coordonat în scopul de a obține, direct și indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcțiilor deținute de la agenți economici pe care îi supravegheau și-i controlau pe linie sanitar-veterinară și siguranța alimentelor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 din C. pen.

Instanța de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatului F., constând în aceea că, în calitate de inspector la Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2008 - mai 2010:

a) a pretins și a primit bani și bunuri necuvenite și a acceptat promisiunea unor astfel de bunuri, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor sau în afara acestor controale, dar în legătură cu îndatoririle de serviciu, de la agenții economici de pe raza municipiului București, pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și a art. 5 din C. pen. (17 acte materiale).

b) a primit/a acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-și trafica influența, intervenind în actul de control al unor colegi, determinându-i să nu aplice sancțiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenți economici din municipiul București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale).

Relativ la inculpata G., instanța de apel a reținut că, în drept, fapta acesteia constând în aceea că, în perioada 2008 - mai 2010, în calitate de inspector la Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcția și îndatoririle de serviciu, a pretins și a primit bunuri necuvenite de la agenții economici, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și a art. 5 din C. pen. (6 acte materiale).

Totodată, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatei H., constând în aceea că, în perioada 2008 - mai 2010, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de inspector la D.S.V.S.A. București, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcția și îndatoririle de serviciu, a pretins sau a primit bunuri necuvenite de la marii retaileri: B., X., Y., Real și Z., pentru a îndeplini sau a nu îndeplini sau a îndeplinii în mod defectuos un act privitor la atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și a art. 5 din C. pen. (10 acte materiale).

Referitor la inculpatul I., instanța de apel a reținut că, în drept, fapta acestuia constând în aceea că, în perioada 2008 - mai 2010, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de angajat la D.S.V.S.A. București, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcția și îndatoririle de serviciu, a pretins sau a primit bunuri necuvenite de la marii retaileri: AA., Z., Y., B. și BB., pentru a îndeplini sau a nu îndeplini sau a îndeplinii în mod defectuos un act privitor la atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) și a art. 5 din C. pen. (7 acte materiale din cele 8 acte materiale, fiind exclus cel din data de 03.12.2009).

***

A. La data de 13 iulie 2021 (data poștei), inculpații I. și H. au declarat, prin cereri separate, dar prin același prin apărător ales, av. CC. (cu împuternicire avocațială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ, pentru inculpatul I., respectiv la fila x din același volum pentru inculpata H.), recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În motivarea cererilor de recurs în casație, recurenții au formulat, în esență, aceleași critici, astfel încât vor fi reținute concomitent.

Așadar, recurenții au reclamat că din modalitatea în care au fost descrise faptele, nu rezultă că primirea foloaselor s-a realizat în scopul prevăzut de legiuitor, respectiv "niciodată inculpații nu au acceptat că ar putea să își modifice comportamentul în schimbul foloaselor despre care în decizia penală recurată se susține că ar fi fost acordate și primite".

În concret, făcând trimitere la ordonanța de clasare dispusă de același parchet (DNA) pentru fapte identice, disjunse prin rechizitoriul nr. x/2009, săvârșite în aceleași împrejurări de alți angajați ai DSVSA București, la probatoriul administrat în cauză atât în fond, cât și în apel, cât și la motivarea sentinței și a deciziei instanței de apel, apărarea a susținut, în esență, că din conținutul actelor indicate nu rezultă împrejurări de natură a concluziona că inspectorii sanitar-veterinari din cadrul DSVSA București ar fi avut o conduită de natură să favorizeze sau să nu constate și să aplice sancțiuni pentru eventuale nereguli depistate la aceste magazine, bunurile primite fiind oferite în preajma sărbătorilor din "curtoazie" sau în situația în care unii inspectori se aflau în timpul liber, la cumpărături în respectivul magazin (conform declarațiilor de martor).

Așadar, în opinia recurentului "nu există astfel legătura juridică" între produsele alimentare sau nealimentare afirmativ primite de către inculpat și acceptarea influențării atribuțiilor, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către acesta.

În plus, chiar dacă ar fi fost primite cele menționate în hotărârea instanței de apel, aceste bunuri aveau legătură cu o practică, o cutumă care se formase la nivelul marilor retaileri, nicidecum în scopul de a le influența opinia în legătură cu modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, aspecte care reies în mod evident în raport cu sumele modice reținute ca prejudiciu în sarcina celor doi inculpați, de aproximativ 1500 de RON fiecare la 7 acte materiale relativ la inculpatul I., respectiv la 10 acte materiale în ceea ce o privește pe inculpata H..

În concluzie, apărarea a susținut că "instanța s-a subrogat practic legii în sine, ridicând la nivelul puterii unui act normativ emis de Parlament, propriile deducții și raționamente juridice, pe care le-a considerat corecte", astfel că faptele, chiar reale de ar fi (dar, după cum rezultă din argumentele de netemeinicie din cererea de apel, nici măcar nu sunt probate) nu sunt prevăzute de legea penală.

În drept, au invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

B. La data de 29 iunie 2021, inculpata E. a declarat, prin av. ales DD. (cu împuternicire avocațială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ), recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În motivarea cererii de recurs în casație, cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel în mod greșit a desființat sentința primei instanțe care a dispus o soluție de achitare și, pe cale de consecință, a condamnat-o la pedeapsa de 5 ani închisoare "în lipsa oricăror mijloace de probă suficiente și chiar în lipsa unei argumentări teoretice din partea curții de apel". Astfel, recurenta a susținut că nu au fost identificate conexiuni directe între aceasta și coinculpata C., instanța de apel în mod greșit limitându-se la redarea unor convorbiri dintre aceasta și coinculpatul K.. Totodată, a criticat faptul că instanța de apel nu a solicitat precizări inculpaților care au dat declarații în fața acesteia cu privire la percepția proprie pe care o aveau asupra relațiilor de serviciu, în sensul dacă au avut reprezentarea că faptele acestora s-ar putea circumscrie ilicitului penal.

În plus, instanța de apel a pronunțat o soluție de condamnare fără a administra probatorii specifice (spre exemplu, audierea de martori etc.), ci și-a fundamentat soluția pe un probatoriu incomplet (simpla redare a unor convorbiri telefonice) și fără a indica scopul ilicit al presupusului grup infracțional organizat și modalitatea în care inculpații s-au coordonat în timp pentru realizarea obiectivului final propus în cadrul acestuia.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), recurenta a criticat că fapta pentru care a fost condamnată nu este descrisă cu privire la niciunul dintre cele 27 de acte materiale care au format acuzația, nu sunt prezentate atribuțiile de serviciu pe care aceasta le-a încălcat și, pe cale de consecință, nu este stabilită corelația între încălcarea atribuțiilor respective și folosul necuvenit pretins ori primit.

Ca atare, în mod greșit instanța de apel a reținut împrejurarea că toți agenții economici care ar fi pus la dispoziția sa produse alimentare sau diverse tipuri de servicii au procedat astfel având reprezentarea funcției sale de conducere în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov, fără a face nicio referire și la eventuale consecințe pe care le-ar fi avut refuzul agenților economici de a proceda în modul arătat.

Totodată, recurenta a criticat că nu au fost identificate solicitări pe care aceasta să le fi adresat subordonaților cu atribuții directe de control de a favoriza anumiți agenți economici de la care ar fi primit diferite bunuri sau de a sancționa pe acei agenți economici care i-ar fi refuzat cererile.

În plus, în mod greșit instanța de apel i-a respins apărările și nu a avut în vedere toate declarațiile de martor din cursul cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât aceasta a arătat că a plătit o serie de produse pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

De altfel, produsele primite (bax de apă minerală, o pungă de cafea, un kg de zahăr etc.) nu pot fi considerate obiect material al infracțiunii de luare de mită întrucât, în esență, acestea au o valoare comercială neglijabilă și sunt produse destinate unor activități de protocol.

În concret, recurenta a susținut că, în unele situații, a acționat la solicitarea expresă a conducerii A.N.S.V.S.A. în vederea obținerii unor produse alimentare destinate unor mese festive în folosul partidului politic EE., motiv pentru care faptele sale nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de referință, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de norma incriminatoare din vechiul C. pen. referitoare la obținerea unui folos în interesul său personal.

Recurenta a mai arătat că relevantă pentru existența infracțiunii de luare de mită este reprezentarea subiectivă a mituitorului, or, în cauză, această percepție nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât fapta pentru care a fost trimisă în judecată nu face trimitere la sarcinile sale de serviciu.

În ceea ce privește prejudiciul, recurenta a criticat faptul că suma de 9500 de RON nu a fost corect stabilită, iar măsurile de confiscare specială prevăzute de art. 112 din C. pen. greșit aplicate.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență prev. și ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), recurenta a criticat interpretarea probelor administrate în cauză de către instanța de apel și a susținut că nu a făcut nicio promisiune niciunei persoane pentru a interveni pe lângă un funcționar astfel încât să îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea vreunui act.

În fine, a solicitat să se constate că fapta astfel cum este descrisă nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 78/2000 relativ la încheierea unor contracte de deinsecție, deratizare cu S.C. FF. S.R.L., recurenta a susținut că avea ca și obligație de serviciu să se asigure că societățile de profil de alimentație publică sau profil de comercializare produse alimentare de pe raza jud. Ilfov au încheiate contracte cu firme de profil, pentru asigurarea unui mediu igienic de depozitare și valorificre a produselor destinate consumului uman, acesta fiind motivul recomandării firmei în cauză. Însă, pentru această recomandare, recurenta nu a solicitat pentru sine sau altul foloase injuste, nu a realizat nicio acțiune de intermediere și nici nu a înlesnit efectuarea unor operațiuni comerciale.

Această situație este similară cu cea din 26 martie 2010 constând în solicitarea adresată de recurentă directorului S.C. GG. S.R.L. de a pune la dispoziția S.C. HH. S.R.L. spații pentru vânzarea cărnii de pasăre, precum și cu aceea în care a solicitat hipermarketului Z. să încheie un contract de închieriere raft pentru o firmă care producea și comercializa sare de mare și cea în care se presupune că a intermediat un contract de pprestări servicii între S.C. II. S.A. și S.C. JJ. S.R.L. privind neutralizarea deșeurilor de origine animală.

Astfel, instanța de apel în mod greșit a dispus condamnarea recurentei pentru aceste fapte, nefiind identificat niciun beneficiu al acesteia pentru faptele mai sus arătate.

În fine, recurenta, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului în casație, achitarea sa pentru faptele pentru care a fost condamnată și anularea dispoziției de confiscare stabilită de instanțele de judecată.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., iar în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării pedepsei.

C. La data de 06 iulie 2021, inculpata C. Constanța a declarat, prin av. ales KK. (cu împuternicire avocațială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ), recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurenta, în esență, a susținut faptul că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât în favoarea sa nu au fost reținute dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. pen.

În concret, a susținut că instanța de control judiciar, în urma judecării apelului, deși a reținut și aplicat disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, în mod greșit nu a reținut art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. relativ la infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/2 și respectiv 1/3.

Astfel, deși pedeapsa finală trebuia să fie încadrată între 1 an și 5 ani, instanța de control judiciar a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, care depășește însă aceste limite. Această situație se regăsește și la infracțiunile de trafic de influență și constituire a unui grup infracțional, pedepsele aplicate depășind limitele de pedeapsă care trebuiau reținute în cazul său particular.

În plus, recurenta a mai criticat modalitatea de individualizare a pedepsei făcută de instanța de apel prin nereținerea unor circumstanțe atenuante în raport de datele concrete ale cauzei și de cele vizând persoana sa, ci reținerea în mod greșit doar a circumstanțelor agravante.

Totodată, a susținut că instanța de apel a încălcat art. 40 CDFUE, publicat în J.O.C. nr. 202/07.06.2016 privind principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și a pedepselor, dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil prev. de art. 6, paragraful 1 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României referitoare la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și că această instanță a reținut o situație de fapt greșită.

În concret, sub acest aspect, a arătat că presupusa activitate infracțională a acesteia nu s-a desfășurat în perioada 2008/2009 - 2013, așa cum s-a reținut, cu argumentarea că a fost numită în funcția de director în urma unui examen în luna noiembrie 2009 și a fost demisă la 1 iunie 2010, când a început urmărirea penală.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

D. La data de 08 iulie 2021, inculpații G. și F. au declarat, prin cereri distincte, dar prin același apărător ales, av. DD. (cu împuternicire avocațială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ), recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), pentru care au fost condamnați, criticile recurenților sunt similare cu cele formulate de recurenta E. și vizează, în esență, împrejurarea că fapta de luare de mită nu este descrisă cu privire la niciunul dintre cele 6, respectiv 17 acte materiale pentru care inculpații G. și F. au fost condamnați; nu sunt prezentate atribuțiile de serviciu pe care le-au încălcat și nu este stabilită corelația între eventuala încălcare a acestor atribuții și folosul necuvenit pretins ori primit.

Astfel, în concret, au susținut că niciuna dintre instanțe fond/apel nu a indicat o încălcare a atribuțiilor de serviciu corelată cu primirea de foloase necuvenite și nu a indicat "în legătură cu niciunul dintre actele materiale reținute care a fost comportamentul profesional" al inculpaților, precum nici care a fost reprezentarea subiectivă a mituitorului (care "nu a existat în cauză"), aceasta fiind relevantă pentru reținerea infracțiunii de luare de mită.

Referitor la folosul obținut în mod injust, apărarea a susținut că ceea ce parchetul apreciază ca fiind un folos injust nu conține nicio trimitere la sarcinile de serviciu ale inculpaților, în calitate de funcționari publici și inspector superior, respectiv principal.

Totodată, se remarcă faptul că recurenții au criticat și că instanțele de fond și de apel nu au arătat în mod concret modalitatea efectivă în care au fost săvârșite faptele, motiv pentru care latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod greșit în ceea ce îi privește.

În plus, lipsește urmarea socialmente periculoasă în raport cu folosul injust presupus obținut în cuantum de 4000 RON (inculpata G.), respectiv de 10400 RON (inculpatul F.), fără ca acesta să rezulte din vreun mijloc de probă administrat în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență prev. și ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968) pentru care inculpatul F. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, apărarea a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu argumentarea, în esență, referitor la deschiderea unui restaurant, că "situația de fapt a rămas nelămurită", având în vedere că martorele LL. și MM. nu au dat declarații în cauză; că reprezentanta complexului apicol a declarat încă din cursul urmăririi penale că borcanele cu miere și cremele de față pe bază de propolis reprezentau, în fapt, o formă de promovare a produselor sale, nicidecum nu le-a oferit ca urmare a unei presupuse avertizări în legătură cu efectuarea controlului, cu atât mai mult cu cât unitatea pe care o coordona nu avea niciun fel de deficiențe de organizare; în ceea ce privește cel de-al treilea act material al infracțiunii, apărarea a criticat că această faptă nu a fost adusă la cunoștința inculpatului în cursul urmăririi penale, motiv pentru care i s-a încălcat dreptul la apărare în raport cu această acuzație.

În concret, apărarea a susținut că faptele inculpatului nu realizează conținutul infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 din C. pen. vechi, întrucât inculpatul nu a făcut nicio promisiune vreunei persoane pentru a interveni pe lângă un funcționar astfel încât acesta să-și îndeplinească ori nu atribuțiile de serviciu, să îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea vreunui act și inculpatul nu a pretins și nu a primit niciun fel de foloase.

În concluzie, recurenții inculpați G. și F. au solicitat admiterea recursului în casație, casarea sentinței și deciziei atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și, respectiv de trafic de influență în cazul inculpatul F., precum și anularea dispoziției de confiscare stabilită de instanțele de judecată.

În drept, au invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În temeiul art. 441 din C. proc. pen., inculpatul F. a solicitat suspendarea executării pedepsei.

E. La data de 13 ianuarie 2021 (prin e-mail), inculpatul A. a declarat prin av. ales NN. (cu împuternicire avocațială aflată la filele x, respectiv 132 din dosarul nr. x/2015, vol. I, ICCJ), recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

La data de 25.06.2021, inculpatul a depus o nouă cerere de recurs în casație.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut că presupusa faptă de trafic de influență pentru care a fost condamnat nu întrunește elemente de tipicitate prevăzute de art. 257 din C. pen. (1968), întrucât elementul material al acestei infracțiuni nu este realizat, având în vedere, în esență, că pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să arate că are influență (reală) sau să lase să se creadă că are influență (presupusă) asupra unui funcționar public pe lângă care urmează a interveni, or, în cauză, din situația de fapt reținută de instanța de apel reiese că nu a întreprins nicio acțiune efectivă prin care s-ar fi prelevat de o eventuală influență asupra funcționarului competent, instanța de apel utilizând exprimări generice și echivoce.

Astfel, recurentul a susținut că nu există acțiunea sa de a se prevala de o eventuală influență asupra coinculpaților C. și K. (care ar fi acționat ca prepuși intermediari) și nici nu a lăsat cumpărătorii de influență să creadă că ar avea o astfel de influență și, mai mult, este imposibil din punct de vedere al tipicității infracțiunii, ca în cadrul aceluiași raport juridic de drept penal, aceeași persoană să întreprindă acțiuni specifice subiectului activ și în același timp să aibă calitatea de subiect pasiv.

În plus, coinculpații C. și K., membri ai partidului EE., au avut un interes propriu de a strânge cotizațiile, respectiv de a promova în funcție în cadrul acestui partid politic.

Referitor la traficarea presupusei influențe asupra celor doi funcționari publici în vederea îndeplinirii sau neîndepliniri unei atribuții de serviciu, recurentul a mai susținut că destituirea sau mutarea disciplinară nu fac parte din îndatoririle de serviciu ale funcționarilor C. și K., întrucât, așa cum rezultă din descrierea atribuțiilor de serviciu, C., la propunerea lui K., putea sesiza comisia de disciplină atunci când constata că inspectorii D.S.V.S.A. nu își îndeplineau atribuțiile, decizia de destituire ori mutare aparținând comisei, nicidecum acestor doi funcționari.

Relativ la presupusa faptă de luare de mită (cazul B.), recurentul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii p