ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1631/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 121 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.L., studii superioare, situația militară satisfăcută, expert judiciar, căsătorit, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie în conținutul de la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. S-a constatat că suma de bani folosită la realizarea flagrantului din data de 16 iunie 2011 a fost restituită organelor de poliție din cadrul IPJ Gorj, conform Procesului-verbal din 16 iunie 2011. În baza art 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.000 RON, din care 500 RON reprezintă cheltuieli avansate la urmărirea penală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 432/P/2011 din 10 februarie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de martorul denunțător G.L. pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în calitatea sa de expert tehnic judiciar în specialitatea cadastru, topografie - geodezie în cadrul Biroului de expertize judiciare, tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost desemnat la data de 1 martie 2011 să efectueze o expertiză tehnică în Dosarul nr. 326/267/2010*, aflat pe rolul Judecătoriei Novaci, având, ca obiect un litigiu funciar între reclamantul G.L. și pârâții Comisia locală de fond funciar Bengești - Ciocadia și Comisia județeană de fond funciar Gorj.

La data de 13 iunie 2011, după finalizarea raportului de expertiză, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul personal spre localitatea Novaci, județul Gorj, iar pe traseu, respectiv în localitatea Bengești - Ciocadia s-a oprit la locuința martorului denunțător G.L. pentru a-i înmâna un exemplar al raportului de expertiză, împrejurare în care, întrucât martorul denunțător s-a declarat nemulțumit de caracterul incomplet al expertizei, inculpatul l-a sfătuit să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză pe care să le depună la dosarul instanței și să-i dea suma de 300 RON pentru ca răspunsul ce urma să fie formulat de către inculpat în calitate de expert să fie favorabil martorului denunțător; s-a susținut că în aceeași împrejurare inculpatul și martorul denunțător ar fi convenit să se întâlnească la data de 15 iunie 2011 pentru a-i fi predată inculpatului suma de bani.

Martorul denunțător a sesizat organele de urmărire penală la data de 15 iunie 2011, iar organele judiciare au procedat la organizarea unui flagrant, sens în care, în prezența martorului denunțător și a martorului asistent A.N. s-a procedat la înserierea și marcarea cu creion fluorescent, prin scrierea cuvintelor „MITĂ" și „15 iunie 2011" pe bancnotele de câte 100 RON fiecare având seriile … , … , … Întâlnirea convenită între inculpat și martorul denunțător pentru data de 15 iunie 2011 nu s-a produs, dar în aceeași zi cei doi au convenit telefonic o nouă întâlnire pentru ziua următoare, convorbirea telefonică fiind înregistrată și redată ulterior într-un proces-verbal atașat dosarului de urmărire penală ca mijloc de probă.

La data de 16 iunie 2011, după convorbiri telefonice prealabile purtate între inculpat și martorul denunțător, înjurai orei 10:47 cei doi s-au întâlnit în municipiul Târgu Jiu, în zona Victoria centra, pe terasa unui local, împrejurare în care între aceștia s-a purtat o scurtă conversație la orele 10:55, după care, la inițiativa inculpatului, cei doi s-au mutat la o altă masă, iar în continuare, tot la inițiativa inculpatului, cei doi au părăsit terasa localului și s-au deplasat împreună pe direcția est, pătrunzând într-un gang, în fața sediului Serviciului Județean Salvamont Gorj. Toate discuțiile purtate între cei doi în aceste împrejurări au fost supuse înregistrării în mediul ambiental și au fost redate ulterior într-un proces-verbal atașat dosarului de urmărire penală ca mijloc de probă.

De asemenea, martorul denunțător a înmânat inculpatului cele trei bancnote de câte 100 RON, inculpatul a introdus aceste bancnote în buzunarul din partea dreapta - față a pantalonilor, moment în care organele de urmărire penală au intervenit, au procedat la identificarea inculpatului, la percheziționarea corporală a acestuia, cerându-i inculpatului să indice motivul primirii sumei de bani. Procedând la verificarea seriilor celor trei bancnote găsite asupra inculpatului s-a constatat că acestea aveau seriile … , … , … , iar la verificarea în lumină ultravioletă s-a constatat că pe aceste bancnote erau inscripționate cuvintele „MITĂ" și „15 iunie 2011". Suma de bani folosită la organizarea flagrantului a fost restituită organelor de poliție.

Starea de fapt reținută prin rechizitoriu a fost demonstrată cu următoarele mijloace de probă: denunțul numitului G.L.

înregistrat la data de 15 iunie 2011 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, procesul-verbal de redare și certificare pentru autenticitate a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate, precum și a înregistrărilor de imagini și convorbirilor purtate în mediul, ambiental autorizate prin ordonanțele provizorii ale procurorului din 15 iunie 2011 și prin Încheierile nr. 78 din 17 iunie 2011 și nr. 79 din 17 iunie 2011 ale Tribunalului Gorj state în Dosarele nr. 78/S/2011 și nr. 79/S/2011, Procesul-verbal din 15 iunie 2011 de înseriere și marcare a bancnotelor, Procesul-verbal din 16 iunie 2011 de constatare a infracțiunii flagrante, Procesul-verbal din 16 iunie 2011 de restituire către IPJ Gorj a obiectului mitei, ordonanța procurorului din 15 iunie 2011 de delegare a unor lucrători de poliție pentru efectuarea unor acte de cercetare, ordonanța de reținere a inculpatului din 16 iunie 2011, ordonanța procurorului din 17 iunie 2011 privind luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile, începând cu 17 iunie 2011 și până la 16 iulie 2011, suporturile optice originale și în copie conținând convorbirile și comunicările telefonice interceptate și înregistrate, precum și înregistrările de imagini și convorbirile purtate în mediul ambiental,

planșa fotografică conținând imaginile înregistrate în mediul ambiental la data de 16 iunie 2011, planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei la data de 16 iunie 2011, declarațiile martorului denunțător G.L. din 15 iunie 2011, 17 iunie 2011 și 14 decembrie 2011, declarațiile martorilor asistenți C.B.C. și A.N. din 16 iunie 2011, 15 decembrie 2011 și 7 februarie 2012, declarațiile martorilor B.M. și B.I.

din 4 iulie 2011 și 14 decembrie 2011, declarațiile inculpatului din 16 iunie 2011, 17 iunie 2011 și 26 ianuarie 2012, fotocopiile încheierilor de ședință din 1 martie 2011, 5 aprilie 2011, 17 mai 2011, 14 iunie 2011, 5 iulie 2011, 20 septembrie 2011, 11 octombrie 2011, 1 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 date în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, fotocopia raportului de expertiză tehnică elaborat de către inculpat în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, ordonanța nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost începută urmărirea penală față de inculpat din art. 254 alin. (1) C. pen.

în art. 246 C. pen. și de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON, Ordonanța nr. 1651/U/2/2011 din 8 noiembrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de infirmare a Ordonanței nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, de redeschidere și reluare a urmăririi penale în cauză, fotocopia Sentinței civile nr. 1317 din 7 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, fotocopia adresei nr. 68081 din 11 iunie 2009 a Ministerului Justiției către Tribunalul Gorj, extras de pe portalul Judecătoriilor Târgu Jiu și Novaci conținând informații despre cauzele în care au avut calitatea de părți martorii M.I.

și G.L., fotocopia raportului de expertiză tehnico - judiciară elaborat de către expert tehnic judiciar G.I. în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci și declarația martorului M.I. din 6 februarie 2012. În cursul judecății în primă instanță, inculpatul a fost ascultat la termenul din 28 martie 2012, termen la care a fost pusă în discuție și încuviințată de către instanță administrarea următoarelor mijloace de probă: proba cu înscrisuri în circumstanțiere și ascultarea, respectiv vizionarea înregistrărilor audio și video a comunicărilor telefonice și în mediul ambiental efectuate în cursul urmăririi penale - probe solicitate de către inculpat, ascultarea martorilor indicați în dispozitivul rechizitoriului și atașarea Dosarului nr. 326/267/2010*.

Din probatoriul încuviințat au fost administrate următoarele: la termenul de judecată din 25 aprilie 2012 au fost ascultați martorii M.I., B.I. și B.M., la termenul de judecată din 9 mai 2012 au fost ascultați martorul denunțător G.L. și martorii A.N. și C.B.C., a fost atașat Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, au fost depuse de către inculpat trei înscrisuri sub semnătură privată denumite „Caracterizare" și fotocopia certificatului de naștere al minorului G.A.I., iar la termenul de judecată din 23 mai 2012 au fost depuse de către inculpat două înscrisuri sub semnătură privată denumite „Caracterizare". În ce privește ascultarea/vizionarea înregistrărilor audio și video a comunicărilor telefonice și în mediul ambiental efectuate în cursul urmăririi penale, în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 320 alin. (2) și (4) C. proc.

pen. coroborat cu art. 329 alin. (3) C. proc. pen., urmare a cererii formulată expres de către inculpat și apărătorii aleși ai acestuia de a renunța la administrarea acestei probe, precum și având în vedere că interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, precum și înregistrările în mediul ambiental, respectiv înregistrarea de imagini la datele de 15 iunie 2012 și 16 iunie 2012 au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 91 - 91 C. proc. pen.

întrucât: interceptările și înregistrările au fost necesare pentru stabilirea situației de fapt în cauză; la momentul efectuării acestora existau indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpat; procurorul care a efectuat urmărirea penală a dispus, cu titlu provizoriu, prin ordonanțe motivate la data de 15 iunie 2011 interceptarea și înregistrarea de convorbiri și comunicări telefonice și în mediul ambiental, respectiv înregistrarea de imagini în mediul ambiental; ordonanțele procurorului au fost prezentate judecătorului competent din punct de vedere material și teritorial în termen legal și au fost confirmate de către judecător prin Încheierile nr. 78 din 17 iunie 2011 și nr. 79 din 17 iunie 2011 ale Tribunalului Gorj date în Dosarele nr. 78/S/2011 și nr. 79/S/2011; convorbirile și comunicările interceptate și înregistrate în cauza de față au fost redate integral în procese-verbale întocmite de către procurorii care au efectuat urmărirea penală în cauză, iar procesele-verbale îndeplinesc condițiile de formă prevăzute la art. 913 alin. (1), (2) C. proc.

pen. referitoare la indicarea autorizațiilor, a numerelor posturilor telefonice, a datelor de identificare a legăturilor între care; s-au purtat legăturile, indicarea numelor persoanelor care au purtat convorbirile, a datei și a orei fiecărei convorbiri și comunicări în parte, a numărului suportului pe care s-a făcut imprimarea; procesele-verbale originale au fost înaintate instanței împreună cu copii ale suporturilor care conțin înregistrarea convorbirilor, comunicărilor și imaginilor; din procesul-verbal încheiat la data de 9 februarie 2012 rezultă că inculpatului i-a fost prezentat întregul material de urmărire penală, iar acesta a declarat că a luat la cunoștință de întreg conținutul dosarului și nu are cereri de formulat; așadar, inculpatul nu a solicitat procurorului ascultarea convorbirilor înregistrate și vizionarea imaginilor înregistrate.

Tribunalul, analizând ansamblul probator al cauzei, constituit din probele administrate nemijlocit de către instanță în cursul cercetării judecătorești și probatoriul strâns de către organele de urmărire penală, a reținut ca stare de fapt următoarele: Inculpatul G.L. are calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea cadastru, topografie - geodezie în cadrul Biroului de expertize judiciare, tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Gorj. La termenul de judecată din 1 martie 2011 în Dosarul nr. 326/267/2010* al Judecătoriei Novaci, inculpatul a fost desemnat expert în cauză pentru a efectua o expertiză având obiectivele stabilite prin Decizia civilă nr. 124 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Gorj pronunțată în același dosar; cu această ocazie s-a stabilit un avans de onorariu cu valoarea de 600 RON, impunându-se în sarcina martorului - denunțător G.L., în calitatea acestuia de reclamant în cauza civilă, obligația de a plăti avansul de onorariu.

Observând Decizia nr. 124/2011 a Tribunalului Gorj, secția civilă ce a dat conținutul lucrării aflată în atribuțiile inculpatului, s-a constatat că prin această hotărâre judecătorească s-au stabilit ca obiective: identificarea terenurilor cuprinse în actele vechi de proprietate invocate de petent, respectiv testamentul partajar întocmit de autorul G.Gh.L. și contractul de împărțeală voluntară din 1829, stabilindu-se în concret care este suprafața de teren atribuită în lotul autorului petentului prin aceste înscrisuri vechi de proprietate în scopul stabilirii, în acest astfel, a suprafeței totale pentru care petentul este îndreptățit la reconstituire; verificarea dacă la baza titlurilor de stat aceleași acte de proprietate ce sunt invocate în prezenta cauză, respectiv testamentul partajar întocmit de autorul G.Gh.L.

și contractul de împărțeală voluntară din 1829, acest obiectiv având ca scop reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru diferența de teren rămasă nevalidată și în limita cererii de reconstituire, cu evitarea posibilității ca reclamantul să beneficieze de o dublă reconstituire. La data de 18 martie 2011 martorul - denunțător a plătit onorariul stabilit de către instanță, în contul Biroului Local de Expertize Judiciare. Într-o zi din cursul lunii mai 2011 inculpatul, împreună cu martorul - denunțător, s-au deplasat la sediul Primăriei localității Bengești - Ciocadia, în biroul serviciului de cadastru și agricultură unde, în prezența martorilor B.I.

și B.M., angajați ai acestei instituții în calitate de inginer, respectiv referent, cei doi au studiat un plan cadastral și au încercat localizarea terenurilor pe plan; în prezența celor doi martori inculpatul a spus martorului - denunțător că onorariul de expert trebuie majorat, întrucât volumul de muncă este mare. Nu a rezultat că în această împrejurare inculpatul ar fi cerut martorului - denunțător să-i dea lui personal suma de 300 RON, în afara onorariului; de expertiză stabilit de instanță, întrucât susținerile formulate în acest sens de către martorul - denunțător și cuprinse în declarația sa din 9 mai 2012 nu se coroborează cu declarațiile martorilor B.I. și B.M.

Cu toate acestea, nu există la Dosarul nr. 326/267/2010* nici o cerere a inculpatului prin care să solicite suplimentarea onorariului de expert, iar în declarația de inculpat dată în fața instanței acesta a recunoscut că nu a formulat o cerere către instanță pentru a se suplimenta onorariul de expertiză; de asemenea, în decontul întocmit de către inculpat pentru justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei din Dosarul nr. 326/267/2010* inculpatul nu a indicat un onorariu definitiv solicitat, ci doar onorariul provizoriu de 600 RON ce fusese achitat, deși, potrivit art. 22 din O.G. nr. 2/2000.

Privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciar,ă și extrajudiciară, raportul de expertiză, însoțit de nota de evaluare a onorariului și, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei și în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuții jurisdicționale care a încuviințat expertiza, iar acest organ se pronunță și asupra sumei definitive solicitate de către expert, înștiințând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului.

La data de 13 iunie 2011 inculpatul, care elaborase raportul de expertiză tehnică ce cuprindea 5 pagini scrise și 2 pagini de schițe fotocopiate din raportul tehnic de expertiză extrajudiciară întocmit de inginer M.N., s-a prezentat la poarta locuinței martorului - denunțător, situată în localitatea Bengești - Ciocadia, unde a oprit autoturismul cu care se deplasa; prezența inculpatului în fața locuinței denunțătorului la acel moment nu este contestată de către inculpat și rezultă din coroborarea declarațiilor acestuia cu declarațiile martorului - denunțător și declarațiile martorului M.I., care se afla în vizită la martorul - denunțător, în curtea locuinței acestuia; din declarația martorului M.I.

a rezultat că inculpatul era așteptat de către denunțător întrucât în momentul în care a ajuns la poarta locuinței, inculpatul a claxonat, iar denunțătorul s-a exprimat „Uite, a venit domnul expert", fără a verifica cine claxonase; de asemenea, fiind ascultat la instanța de judecată, inculpatul a recunoscut că denunțătorul îi solicitase telefonic să îi aducă un exemplar al raportului de expertiză; în această împrejurare, între inculpat și denunțător s-a purtat o discuție la poarta locuinței, în afara curții, la o distanță de 10 - 15 metri de martorul M.I., care a putut confirma doar perceperea în mod direct a următoarelor: afirmația denunțătorului către inculpat în sensul că se vor întâlni la Târgu Jiu; împrejurarea că denunțătorul a revenit în curte având asupra sa niște înscrisuri ce reprezentau raportul de expertiză; nemulțumirile exprimate de denunțător în legătură cu raportul de expertiză, în sensul că nu cuprindea schițe și nu răspunsese la obiectivele stabilite de instanță; discuția dintre martorul - denunțător și soția acestuia, în sensul că trebuie să-i dea expertului niște bani ca să respecte obiectivele fixate de către judecător.

Declarațiile martorului M.I., martorului - denunțător și inculpatului referitoare la nemulțumirile martorului - denunțător în momentul predării raportului de expertiză s-au coroborat, diferențele dintre acestea fiind numai în legătură cu intensitatea manifestării acestor nemulțumiri și cu justificarea lor, întrucât chiar și inculpatul a recunoscut în declarația dată la instanța de judecată că denunțătorul i-a spus în momentul predării că va formula obiecțiuni la raportul de expertiză. Pe de altă parte, observând raportul de expertiză elaborat de către inculpat, instanța a constatat că se confirmă susținerile martorului - denunțător în sensul că inculpatul nu răspunsese obiectivelor stabilite de instanțele civile și nici nu elaborase schițe ale terenurilor în litigiu.

Astfel, în capitolul II al raportului, denumit „Desfășurarea expertizei", inculpatul a descris pretențiile civile ale martorului - denunțător; în capitolul raportului, denumit „Concluzii" inculpatul a indicat faptul că terenurile agricole solicitate de către petent au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară și prin completarea la raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, ambele elaborate de expert tehnic M.N., în continuare fiind reluate și redate concluziile acestor lucrări de expertiză; de asemenea, a anexat schițele întocmite de expertul tehnic M.N. și a specificat datele de identificare a terenurilor conform celor constatate de același expert tehnic judiciar, iar nu date constatate personal; inculpatul nu a exprimat nici o analiză sau opinie personală în legătură cu constatările efectuate în teren.

Or, potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, raportul de expertiza cuprinde, între altele, descrierea operațiunilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații pe baza celor constatate de expert sau de specialist, respectiv concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei.

Cum, din expertiza efectuată de către inculpat nu a rezultat în nici un fel că ar fi analizat, că ar fi răspuns ori că și-ar fi exprimat părerea personală cu privire la obiectul expertizei, ci s-a limitat la preluarea rezumată a analizei și concluziilor unei expertize anterioare, instanța a constatat că sunt credibile susținerile martorului - denunțător în sensul că și-a manifestat intenția de a formula obiecțiuni la expertiză prin care să tindă la obținerea unor răspunsuri din partea inculpatului.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul și martorul - denunțător au stabilit o întâlnire în municipiul Târgu Jiu la data de 15 iunie 2011 a fost probată cu declarațiile coroborate ale martorului M.I., martorului - denunțător și inculpatului, inclusiv acesta din urmă recunoscând, că a convenit cu denunțătorul o întâlnire, precum și cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice care s-au purtat la data de 15 iunie 2011, la ora 18:42:04 între inculpat și martorul - denunțător.

La data de 14 iunie 2011 inculpatul s-a deplasat la Judecătoria Târgu Cărbunești și a depus la registratura instanței o fotocopie a raportului de expertiză, iar la aceeași dată s-a amânat judecarea cauzei civile pentru ca părți,le să studieze raportul de expertiză și s-a acordat termen la data de 5 iulie 2011. La data de 15 iunie 2011 denunțătorul s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și a depus un denunț, redactat olograf, în care a indicat faptul că, deoarece a fost nemulțumit de conținutul raportului de expertiză întocmit de către inculpat, la data de 13 iunie 2011, cu ocazia întâlnirii ce s-a produs între cei doi la domiciliul denunțătorului, s-a înțeles cu inculpatul ca, în schimbul sumei de 300 RON pe care denunțătorul urma să i-o plătească la data de 15 iunie 2011, inculpatul să „răspundă în mod favorabil la obiecțiunile" pe care denunțătorul urma să le facă.

Urmare a denunțului, în aceeași zi, organele de urmărire penală au procedat la înserierea și marcarea cu creion fluorescent, prin scrierea cuvintelor „MITĂ" și „15 iunie 2011" pe bancnotele de câte 100 RON fiecare având seriile … , … , … , activitate consemnată în Procesul-verbal din 15 iunie 2011. Tot la data de 15 iunie 2011, la ora 18:42:04, martorul - denunțător a apelat telefonic pe inculpat cu scopul de a reprograma întâlnirea din 15 iunie 2011 care, urmare a efectuării procedurilor tactico-criminalistice ulterioare depunerii denunțului penal, nu a mai avut loc; din procesul-verbal de redare a acestei convorbiri telefonice rezultând faptul că scopul întâlnirii dintre cei doi, stabilit anterior acestei date, nu era, astfel cum s-a apărat inculpatul, acela de a fi remise denunțătorului acte și înscrisuri ce au fost avute în vedere.la efectuarea expertizei, întrucât abia după convenirea unei noi întâlniri în scopul „rezolvării problemei" denunțătorul a întrebat pe inculpat dacă îi mai trebuie unele înscrisuri.

La data de 16 iunie 2011, în jurul orelor 10:55 inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit în municipiul Târgu Jiu, pe terasa unui local din zona centrală a orașului, împrejurare în care denunțătorul a solicitat în mod direct și expres inculpatului ca, în situația în care se vor formula obiecțiuni la raportul de expertiză, acesta să elaboreze răspunsuri care să-i fie favorabile, scop în care denunțătorul a prezentat inculpatului suma de trei sute de RON pe care a dorit să-i predea inculpatului chiar în local, iar inculpatul, la rândul său, s-a arătat de acord să efectueze răspunsurile astfel încât să fie favorabile denunțătorului și s-a arătat de acord cu primirea sumei de bani, cerându-i însă denunțătorului ca, pentru predarea banilor, să plece din local, să se depărteze puțin.

Astfel, în procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental s-a consemnat dialogul purtat între inculpat și martorul - denunțător. În continuare, cei doi s-au deplasat împreună în apropierea terasei unde se întâlniseră, către o alee pietonală foarte îngustă, cuprinsă între două clădiri înalte (un gang), pe care au pătruns, s-au deplasat pentru o scurtă distanță, după care denunțătorul a predat inculpatului trei bancnote de câte 100 RON, pe care inculpatul le-a luat și le-a introdus în buzunarul pantalonilor săi. Imediat, au intervenit organele judiciare care au solicitat inculpatului să prezinte conținutul buzunarelor, constatând în această împrejurare că în buzunarul pantalonilor inculpatului se găseau bancnotele cu seriile … , … , … ; constatarea infracțiunii flagrante a fost consemnată în Procesul-verbal din 16 iunie 2011 și a fost înregistrată video.

Starea de fapt reținută a fost pe deplin dovedită cu mijloacele de probă indicate în concret în paragrafele anterioare, astfel încât nu pot fi reținute apărările inculpatului referitoare la inexistența faptelor. De asemenea, nici celelalte apărări promovate de inculpat prin care se tinde la achitarea acestuia pentru lipsa unora dintre elementele constitutive ale infracțiunii nu au fost reținute, pentru următoarele considerentele de fapt și de drept: În ce privește apărarea referitoare la lipsa calității de funcționar a inculpatului; Potrivit art. 147 alin. (2) C. pen., prin funcționar se înțelege persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciu unei alte persoane juridice, alta decât unitățile la care se referă art. 145 C. pen.

De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul sau specialistul numit, de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară. Așadar, efectuând lucrarea de expertiză tehnică din dispoziția instanței de judecată civilă în Dosarul nr. nr. 326/267/2010 al Judecătoriei Novaci, inculpatul a exercitat o însărcinare retribuită în serviciul acestei instanțe, iar nu în serviciul părților din dosar, indiferent că vreuna dintre acestea a suportat plata onorariului.

De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din același act normativ, plata onorariului și a cheltuielilor solicitate prin decont, cuvenite expertului tehnic judiciar numit de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești sau alte organe cu atribuții jurisdicționale în condițiile art. 17, pentru efectuarea expertizei, se efectuează numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare. Împrejurarea că, potrivit art. 40 din O.G. nr. 2/2000, prevederile acestui act normativ se completează, cu privire la procedurile și formalitățile de autorizare, precum și exercitarea profesiei de expert tehnic judiciar, cu prevederile O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, nu înseamnă că sunt înlăturate dispozițiile din O.G.

nr. 2/2000 care susțin concluzia că expertul tehnic judiciar are calitatea de funcționar atunci când efectuează o lucrare de expertiză tehnică din dispoziția instanței de judecată, întrucât, astfel cum rezultă din art. 50 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, trimiterea la alte acte normative se realizează în cazul în care o normă este complementară altei norme, iar nu pentru abrogarea acesteia. Mai mult, potrivit art. 213 alin. (1) C. proc. civ., experții care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi pentru luare de mită. Susținerea inculpatului că în procesul penal nu sunt aplicabile dispoziții cuprinse în Codul de procedură civilă nu a fost primită, întrucât, potrivit art. 721 teza a II-a C. proc.

civ., dispozițiile codului de procedură civilă se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. De altfel, prin Decizia penală nr. 1785 din 8 aprilie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat să efectueze expertize în cauze judiciare și retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize, are calitatea de funcționar și poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită. În ce privește apărarea referitoare la lipsa scopului; Infracțiunea de luare de mită, sub aspectul laturii subiective, este calificată prin scopul special pe care îl urmărește autorul faptei, acela de a îndeplini, a nu îndeplini, de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a efectua un act contrar acestor îndatoriri, fără ca dispozițiile art. 254 C. pen.

să pretindă, pentru existența infracțiunii, ca scopul să fi fost atins. În cauza dedusă judecății, împrejurarea că inculpatul inițial a acceptat, după care a și primit o sumă de bani de la martorul - denunțător în scopul de a-și îndeplini îndatoririle de serviciu constând în efectuarea răspunsului la obiecțiunile la raportul de expertiză, a rezultat fără putință de tăgadă din întreg materialul probator. Actul material de acceptare a sumei de bani, urmat de actul material de primire a sumei de 300 RON, s-au comis, fără echivoc, în mod direct, în scopul ca inculpatul, să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu astfel încât situația juridică a denunțătorului să fie favorizată și să determine instanța civilă să pronunțe o hotărâre judecătorească care să satisfacă pretențiile acestuia din urmă.

Pe de altă parte, pentru existența infracțiunii de luare de mită este indiferent dacă inculpatul urma să îndeplinească un act conform atribuțiilor de serviciu, adică un act legal, corect, sau urma să îndeplinească un act contrar îndatoririlor de serviciu, adică incorect, nelegal, esențial fiind doar ca îndeplinirea acestor acte să intre în competența inculpatului funcționar, condiție care în cauza de față este îndeplinită. În ce privește apărarea referitoare la incidența principiului ne bis in idem; Inculpatul a invocat în apărarea sa împrejurarea că prin Ordonanța nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost începută urmărirea penală față de inculpat din art. 254 alin. (1) C. pen.

în art. 246 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON, care a fost deja plătită. S-a susținut că soluția procurorului este definitivă întrucât nu a fost contestată în termenul legal la judecătorul de la instanța competentă, situație în care inculpatul nu poate fi supus din nou unei judecăți penale. Apărarea invocată de către inculpat nu a fost reținută de către instanța de fond, întrucât prin Ordonanța nr. 1651/II/2/2011 din 8 noiembrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost infirmată Ordonanța nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale în cauză.

Așa fiind, nu s-a putut afirma în mod credibil că Ordonanța nr. 432/P/2011 din 26 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj produce în continuare consecințe juridice. Pe de altă parte, în Cauza C-617/10 Haparanda tingsrătt (Suedia) c. Âklagaren/Hans Akerberg Fransson, avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene a concluzionat în sensul că articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care proclamă dreptul fundamental la ne bis in idem nu împiedică statele membre să deschidă o procedură în fața unei instanțe penale pentru fapte deja sancționate definitiv, pe cale administrativă, cu condiția ca instanța penală să fie în măsură să țină cont de existența prealabilă a unei sancțiuni administrative pentru a atenua pedeapsa pe care trebuie să o aplice.

În ce privește apărarea referitoare la lipsa intenției de a primi banii de la denunțător, inculpatul a invocat în apărare faptul că denunțătorul a fost cel care i-a introdus banii în buzunar, contrar, voinței sale, iar nu că el i-ar fi primit de la denunțător. Apărarea inculpatului a fost contrazisă de existența imaginilor înregistrate în mediul ambiental, redate în planșele fotografice aflate la dosar, din care se observă faptul că inculpatul a preluat banii din mâna denunțătorului. Pe de altă parte, la momentul primirii banilor infracțiunea de luare de mită, care are un conținut alternativ, se consumase deja în forma acceptării promisiunii sumei de bani, împrejurare care a rezultat din aceea că a răspuns afirmativ tuturor promisiunilor financiare ale denunțătorului și a cerut acestuia să pună banii într-o hârtie, să nu-i predea în localul public, ci într-un loc mai retras.

În consecință, fapta inculpatului având calitatea de expert tehnic judiciar, săvârșită la data de 16 iunie 2011, constând în acceptarea promisiunii de bani în scopul de a formula concluzii favorabile martorului - denunțător cu ocazia elaborării răspunsurilor la obiecțiunile efectuate la raportul de expertiză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv că fapta are un grad de pericol social de nivel mediu întrucât, deși obiectul mitei, nu are o valoare mare, infracțiunea s-a comis în exercitarea activității de expert tehnic judiciar, activitate conexă celei de înfăptuire a justiției, împrejurare în care, în ipoteza atingerii scopului infracțiunii, consecințele ar fi fost importante atât pentru părțile din dosarul cauzei civile, cât și pentru prestigiul și autoritatea activității de justiție, în general.

Împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale și a stabilit bune raporturi de serviciu cu alți experți judiciari nu au putut primi eficiența unor circumstanțe atenuante, dar vor fi avute în vedere la operațiunea de individualizare a executării pedepsei, considerând instanța că aceste împrejurări constituie garanții în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, în condițiile art. 81 și urm. C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.L. Prin motivele de apel formulate în scris a solicitat să se dispună achitarea pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. A arătat, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece, la momentul la care a primit de la denunțător suma de 300 RON, nu se mai afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, activitatea sa încetând în momentul depunerii raportului de expertiză în instanță. A mai arătat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. deoarece suma în cauză a fost primită cu titlu de supliment la onorariul stabilit de instanță iar o astfel de faptă nu are caracter penal. Cu ocazia dezbaterilor s-a solicitat ca, în subsidiar, în situația în care se va ajunge la concluzia că fapta comisă este cea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative, neputându-se considera că fapta comisă prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni. Prin Decizia penală nr. 378 din 11 decembrie 2012 a Curții, de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a dispus după cum urmează: „Admite apelul declarat de inculpatul G.L. împotriva Sentinței penale nr. 121 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1516/95/2012. Desființează în parte hotărârea, în ceea ce privește latura penală a cauzei și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.L., din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen.

În baza art. 256 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul G.L. la pedeapsa de 2 - ani închisoare, pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a , lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: „Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de luare de mită „fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri (..)". Potrivit art. 256 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite „primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia.

Distincția între infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art 256 alin. (1) C. pen. constă în aceea că, în cazul acestei din urmă infracțiuni, acțiunea de primire de bani sau de alte foloase are loc după ce funcționarul a îndeplinit actul la care era obligat în virtutea funcției sale și fără să existe o înțelegere prealabilă în acest sens.

În cauză, din materialul probator administrat rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a primit de la denunțător suma de 300 de RON după ce a îndeplinit actul la care era obligat respectiv după ce a întocmit raportul de expertiză și l-a depus în instanță (raportul de expertiză a fost depus la instanță, prin serviciul registratură, la data de 14 iunie 2006, conform mențiunilor de pe acest raport, aflat în copie la fila nr. 78 din dosarul de urmărire penală iar suma de 300 de RON a fost primită de inculpat de la denunțător pe data de 16 iunie 2011). Curtea nu poate să împărtășească concluzia instanței de prim grad în sensul că inculpatul avea la această dată, ca îndatorire de serviciu, obligația de a răspunde la obiecțiunile formulate la raport (concluzie ce a stat la baza constatării ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită) întrucât, la momentul primirii sumei de bani, nu numai că inculpatul nu fusese desemnat de instanță să răspundă la obiecțiuni dar acestea nici nu fuseseră formulate și, pe cale de consecință, nici încuviințate de instanță.

Faptul că ulterior, după organizarea flagrantului și cercetarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, instanța civilă a constatat că inculpatul nu răspunsese la obiective și a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, de către alt expert, nu poate conduce la concluzia că eventualele obiecțiuni formulate ar fi fost cu certitudine încuviințate și că instanța l-ar fi desemnat pe inculpat să răspundă la ele iar inculpatul nu poate fi considerat, în virtutea acestui aspect, ca având drept îndatorire, la momentul primirii banilor, întocmirea suplimentului de expertiză. Pentru ca fapta inculpatului să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită ar trebui, în raport de considerentele expuse mai sus, ca primirea sumei de 300 de RON să se fi făcut în baza unei înțelegeri, anterioare datei la care raportul de expertiză a fost depus în instanță și care să fi vizat tocmai întocmirea acestui raport.

O astfel de concluzie nu poate fi primită, nefiind susținută de niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză. De altfel, în situația în care pe data de 13 iunie 2011, când inculpatul a înmânat denunțătorului copia de pe raportul de expertiză, dacă discuțiile dintre cei doi ar fi fost în sensul că denunțătorul este nemulțumit de expertiză iar inculpatul ar fi acceptat să primească bani pentru a întocmi acest raport în favoarea denunțătorului, nu se justifică motivul pentru care nu a modificat raportul după discuția cu denunțătorul, având posibilitatea să amâne depunerea acestuia la instanță până la momentul primirii sumei de bani pretinsă sau acceptată. Contrar celor reținute de prima instanță, curtea constată că în speță nu se poate reține nici cel puțin faptul că denunțătorul ar fi fost nemulțumit de raportul de expertiză întocmit de inculpat.

împrejurarea că inculpatul, atunci când i-a predat un exemplar al acestui raport, i-ar fi spus denunțătorului că poate formula obiecțiuni (declarație dată la prima instanță) nu poate fi avută în vedere în justificarea existenței unor nemulțumiri ale denunțătorului referitoare la raportul întocmit de inculpat întrucât, din cuprinsul aceleiași declarații reiese că denunțătorul și-a exprimat temerea că partea adversă va formula obiecțiuni împotriva acestui raport.

Aceeași concluzie se desprinde și din discuția telefonică purtată de denunțător cu inculpatul pe 15 iunie 2011, convorbire telefonică legal interceptată, discuție în cadrul căreia denunțătorul a făcut următoarele afirmații: „.. Fiindcă ați fost domn cu mine și să .. și ca să facem și chestia aia la obiecțiunile alea ce o să vină, știți cum, ca să-mi iesă și mie treaba colea, domnul L., că m-am săturat .." pentru ca ulterior, anterior remiterii sumei de 100 RON între cei doi să aibă loc următoarea discuție: G.L.: „Da .. haideți, stăm aici! Domnu L. dumneavoastră spuneați de .. de .. dacă o să facă ei .. deci dacă e chestia .." G.L.: „De obicei fac dă-i (dracu?) ..". G.L.: „Păi, fac așa. Domne, faceți să fie în favoarea mea, vă rog din suflet, ca să iese treaba bine ..". G.L.: „Păi n-ați văzut că am făcut!

Deja acum am ..". G.L.: „Da, și asta ați făcut, da .. s-o faceți, vă rog din suflet ..". În raport de cele discutate de cei doi, declarațiile date de martorul M.I., prin care s-a încercat să se probeze faptul că denunțătorul a fost nemulțumit de modul în care inculpatul a întocmit raportul de expertiză sunt subiective, poziția procesuală a martorului fiind justificată de propriile nemulțumiri - conform declarațiilor martorului, în urmă cu mai mulți ani a formulat împotriva inculpatului plângere penală susținând că acesta a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă cu ocazia întocmirii unui supliment la un raport de expertiză.

Faptul că depozițiile acestui martor nu reflectă realitatea rezultă și din aceea că nu și-a menținut poziția procesuală pe parcursul diferitelor faze ale procesului penal și în plus nu se coroborează nici cu denunțul sau declarațiile denunțătorului - în declarația din faza urmăririi penale a susținut că, atunci când inculpatul i-a adus un exemplar al raportului de expertiză, denunțătorul i-a remis suma de 300 de RON, pentru ca ulterior, în fața primei instanțe să revină asupra acestui aspect și să susțină că „Din discuția purtată ulterior între L. și S. a rezultat că trebuiau dați ori că fuseseră dați 3 milioane expertului". În aceeași ordine de idei, examinând raportul în cauză curtea constată că nu se poate reține că este defavorabil denunțătorului, atâta timp cât inculpatul a preluat mențiunile unui raport de expertiză extrajudiciară, raport favorabil denunțătorului.

În acest context, primirea de către inculpat a sumei de 300 RON nu poate fi considerată decât o recompensă pentru activitatea desfășurată până în acel moment formând totodată convingerea denunțătorului că, în situația în care s-ar impune să formuleze obiecțiuni sau dacă acestea ar fi fost formulate de partea adversă inculpatul, desemnat să le soluționeze, ar răspunde favorabil. Nu în ultimul rând curtea reține că inculpatul considera că este îndreptățit să primească acești bani ca urmare a cheltuielilor de transport efectuate în vederea întocmirii raportului de expertiză sens în care și-a exprimat nemulțumirea și a afirmat în prezența martorilor B.I. și B.M. că va solicita suplimentarea onorariului.

Pornind de la acest aspect s-a susținut că nu poate fi reținută nici infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., suma de 300 RON reprezentând un „supliment de onorariu de expert", pe care inculpatul era îndreptățit să-l primească. Potrivit art. 17 alin. (2) și art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară sumele pe care are dreptul să le primească expertul tehnic judiciar cu titlu de onorariu expert și cheltuieli de deplasare sunt doar acelea stabilite de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei iar plata acestora nu se efectuează direct ci numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare, fără să se facă distincție după cum sumele sunt sau nu supuse impozitării.

În raport de aceste dispoziții și în condițiile în care nu avea certitudinea că instanța va accepta majorarea onorariului, inculpatul a fost mulțumit de faptul că denunțătorul l-a gratificat oferindu-i suma de 300 RON, sumă despre care știa că reprezintă un folos necuvenit. Pentru considerentele de mai sus se constată că fapta inculpatului G.L. care a primit de la denunțător suma de 300 RON, în ziua de 16 iunie 2011 după ce, întocmise și depusese în instanță raportul de expertiză pe care fusese desemnat să-l efectueze, în calitate de. expert tehnic judiciar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire.de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen., sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc.

pen. Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, din probatoriu rezultând că a vrut să primească banii, după îndeplinirea actului la care eră obligat (efectuarea: raportului de expertiză) și a știut că banii respectivi nu i se cuvin, având totodată reprezentarea că, prin acțiunea sa, creează o stare de pericol pentru bună desfășurare a activității de serviciu, urmare a cărei producere a dorit-o. Apărarea formulată în apel conform căreia faptei îi lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunilor și anume gradul de pericol social concret pe care trebuie să-l aibă; o faptă pentru a se constata că această constituie infracțiune este nefondată.

Se reține în acest sens că, potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului, dacă este "cunoscut". Raportând aceste criterii la situația din speță curtea constată că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni: - inculpatul a intenționat să profite de calitatea sa și să realizeze beneficii materiale la care nu avea dreptul; - în situația în care nu s-ar fi organizat flagrantul, iar fapta nu ar fi fost descoperită, exista posibilitatea ca inculpatul să fie desemnat de instanță să răspundă la eventualele obiecțiuni, poziția sa fiind într-un astfel de caz în mod cert părtinitoare atâta timp cât primise bani de la denunțător; - deși a recunoscut faptul material al primirii sumei de 300 RON, greu de contestat în ansamblul materialului probator administrat în cauză, a negat comiterea faptei penale iar prin atitudinea manifestată a dovedit că nu conștientizează gravitatea acesteia, riscul reiterării unui comportament similar fiind ridicat.

La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al