ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 775/2015

Decizia nr. 775/2015

Deliberând, asupra contestației formulate, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 30/PI din 16 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de petentul A., cu domiciliul în Reșița și s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen.

Pentru a se pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:

Prin cererea înaintată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 13 februarie 2015 și înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 16 februarie 2015, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 595 alin. (2) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 4 C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile prin constatarea dezincriminării faptei penale reținute în sarcina sa.

În motivarea scrisă depusă la dosarul cauzei, petentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite și, având în vedere că noul Cod nu mai incriminează fapta de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. anterior, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 4 C. pen. în vigoare.

A mai arătat că, ulterior intrării în vigoare a noului C. pen., s-a adresat Curții de Apel Oradea cu o cerere privind constatarea dezincriminării, motivând că infracțiunea de primire de foloase necuvenite reținută în sarcina sa și pedepsită de art. 256 C. pen. anterior nu mai este incriminată în noul C. pen. Această instanță s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 52/PI/2014, hotărâre pe care o consideră neîntemeiată pentru că s-a reținut în mod greșit că fapta menționată se regăsește în prevederile art. 289 din noul C. pen., care reglementează și sancționează luarea de mită. Cu privire la acest aspect, a menționat că o faptă cu un pericol social redus, cum este cea de primire de foloase necuvenite, și care beneficiază de grațiere, nu se poate regăsi, sub nicio modalitate, în cea de luare de mită, aceasta fiind o faptă cu un grad ridicat de pericol social.

Analizând cererea petentului prin prisma actelor de la dosar, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1 din 18 decembrie 1997 a Curții de Apel Oradea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. anterior.

Prin Decizia penală nr. 1246 din 12 mai 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a casat sentința primei instanțe și, în baza art. 256 C. pen. anterior, a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen. anterior.

Prin Sentința penală nr. 52/PI din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă prin respingerea contestației, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 116/2013, raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de petentul A., cu domiciliul în Reșița și s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen.

În motivare, s-a reținut că, potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest sens, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Așadar, potrivit textului de lege menționat, chiar dacă o faptă era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită, dacă ea nu mai este prevăzută de legea nouă, nu mai poate atrage aplicarea unei sancțiuni penale, iar dacă acestea au fost deja aplicate, executarea lor încetează.

Dacă în Codul penal anterior infracțiunea de foloase necuvenite incriminată în art. 256 din C. pen. era reglementată distinct de infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., în noul C. pen. legiuitorul a încorporat infracțiunea de primire de foloase necuvenite în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289, astfel încât acest articol conține atât reglementarea prevăzută în art. 254 (luarea de mită), cât și cea regăsită în art. 256 C. pen. anterior (primirea de foloase necuvenite).

Așadar, s-a constatat că fapta de primire de foloase necuvenite, reglementată de art. 256 C. pen. anterior, nu a fost dezincriminată, ci aceasta este incriminată la art. 289 C. pen., care definește luarea de mită ca fiind „fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri".

S-a precizat că se poate vorbi de dezincriminare doar atunci când fapta prevăzută de legea veche nu se mai regăsește sub nicio formă în legea nouă. În speță, așa cum s-a arătat, fapta continuă a fi incriminată, dar printr-un alt text de lege.

Pe de altă parte, în ipoteza în care fapta ar fi dezincriminată, având în vedere că a intervenit reabilitarea de drept cu toate efectele pe care aceasta le produce, art. 4 C. pen. nu ar fi aplicabil, întrucât nu poate înceta ceva ce nu mai există.

Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat că nu există elemente de deosebire între dosarul soluționat prin Sentința penală nr. 52/PI din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea și cauza cu care a fost învestită, astfel că în speță se aplică principiul autorității de lucru judecat.

Drept urmare, prin Sentința penală nr. 30/PI din 16 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de petentul A., și a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație petentul A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestația formulată, constată că aceasta este nefondată, întrucât prima instanță a apreciat în mod corect faptul că în cauză se aplică principiul autorității de lucru judecat.

Astfel, Înalta Curte constată că solicitarea contestatorului, de aplicare a legii penale mai favorabile, prin constatarea dezincriminării faptei penale reținute în sarcina sa, a fost supusă deja judecății unei instanțe într-o cauză anterioară, fiind pronunțată Sentința penală nr. 52/PI din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea contestației.

Prin urmare, se constată că obiectul prezentei cauze îl constituie aceeași cerere, care a fost soluționată printr-o hotărâre penală definitivă, intrată în puterea de lucru judecat, astfel încât efectuarea unei noi judecăți asupra aceleiași chestiuni de drept nu este admisibilă într-o procedură similară ulterioară, deoarece principiul securității juridice se opune repunerii în discuție a unei cauze soluționate definitiv, în absența unei justificări obiective.

Cât privește critica adusă de către contestatorul A., că judecarea cauzei la prima instanță a fost realizată în lipsa sa, astfel încât hotărârea pronunțată este nulă, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din lecturarea actelor și lucrărilor dosarului, judecarea cauzei s-a făcut cu procedura de citare legal îndeplinită, iar, în condițiile în care contestatorul se afla în stare de libertate, prezența acestuia la judecată nu era obligatorie; prin urmare, prima instanță a procedat în mod corect judecând cauza în lipsa acestuia, iar hotărârea pronunțată este una legală și din acest punct de vedere.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 30/PI din 16 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 30/PI din 16 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM