ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2014

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161/PI din 13

noiembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 lit. a) C. proc.

pen. a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul F.S.

împotriva sentinței penale nr. 1/1997 a Curții de Apel Oradea.

A obligat revizuentul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a

constatat că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, sub nr. 437 din 6 martie 2013, petentul F.S. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 1/1997 din 18 decembrie 1997, pronunțată de Curtea de Apel

Oradea în Dosarul penal nr. 1300/1997, modificată prin decizia penală nr. 1246

din 12 mai 1998 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost condamnat la pedeapsa

de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase

necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., infracțiune comisă în calitate de

judecător al Tribunalului Caraș-Severin, decizie pe care revizuentul a

considerat-o netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii întemeiată

pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a arătat că în cauză

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 256

C. pen., că instanța a comis o eroare gravă de fapt, care a fost de natură să influențeze

soluția procesului în sensul condamnării inculpatului, că în faza de urmărire penală

au fost încălcate dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, că cercetarea

și percheziționarea au fost efectuate fără avizul prealabil al Ministrului Justiției

și că dorește audierea martorilor C.G. și A.C. („cu relatări care nu au fost cunoscute

de nici o instanță anterioară”).

În dezvoltarea motivelor,

petentul a precizat că, de fapt a invocat în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești (chiar de la început, în procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante) încălcarea dispozițiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 92/1992. referitoare

al necesitatea avizului de cercetare al Ministerului Justiției, dar instanța (Curtea

Supremă de Justiție) „a făcut o confuzie” legată de acest aspect, după ce Curtea

de Apel Oradea a reținut în considerentele sentinței penale nr. 1/1997 că avizul

prealabil a Ministerului Justiției lipsește, iar legea interzice organelor de urmărire

penală să săvârșească sau să accepte, săvârșirea unor fapte penale în scopul obținerii

de probe.

Examinând actele și lucrările

dosarului curtea a apreciat că

în cauză nu există fapte

sau împrejurări noi în înțelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., necunoscute

de instanță la soluționarea cauzei după efectuarea cercetării judecătorești. S-a

constatat că cererea de revizuire se încadrează doar formal în cazul invocat, revizuentul

dorind o prelungire a probațiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea unei cereri

de revizuire.

Totodată,

s-a reținut că petentul F.S. a mai formulat două cereri de revizuire, ambele respinse,

prin decizia penală nr. 4314/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin

sentința penală nr. 100/2009 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs revizuentul F.S.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că la dosar se află motivele de recurs formulate în scris

prin care revizuientul reiterează solicitarea audierii martorilor C.G. și A.C. din

a căror declarații va reieși nevinovăția sa.

Pentru termenul acordat

în vederea soluționării recursului, 11 aprilie 2014, revizuentul condamnat a depus

la dosar prin Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere

înregistrată din 3 martie 2014 prin care arată că își retrage recursul declarat

împotriva sentinței penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte va lua act

de manifestarea unilaterală de voință exprimată de revizuient în sensul retragerii

recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori .

Va obliga recurentul la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de revizuentul F.S. împotriva sentinței penale nr. 161/PI din 13 noiembrie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 aprilie 2014.