ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2014

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 lit. a) C. proc. pen. a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul F.S. împotriva sentinței penale nr. 1/1997 a Curții de Apel Oradea. A obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub nr. 437 din 6 martie 2013, petentul F.S.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1/1997 din 18 decembrie 1997, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul penal nr. 1300/1997, modificată prin decizia penală nr. 1246 din 12 mai 1998 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., infracțiune comisă în calitate de judecător al Tribunalului Caraș-Severin, decizie pe care revizuentul a considerat-o netemeinică și nelegală. În motivarea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 256 C. pen., că instanța a comis o eroare gravă de fapt, care a fost de natură să influențeze soluția procesului în sensul condamnării inculpatului, că în faza de urmărire penală au fost încălcate dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, că cercetarea și percheziționarea au fost efectuate fără avizul prealabil al Ministrului Justiției și că dorește audierea martorilor C.G. și A.C. („cu relatări care nu au fost cunoscute de nici o instanță anterioară”). În dezvoltarea motivelor, petentul a precizat că, de fapt a invocat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (chiar de la început, în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante) încălcarea dispozițiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 92/1992.

referitoare al necesitatea avizului de cercetare al Ministerului Justiției, dar instanța (Curtea Supremă de Justiție) „a făcut o confuzie” legată de acest aspect, după ce Curtea de Apel Oradea a reținut în considerentele sentinței penale nr. 1/1997 că avizul prealabil a Ministerului Justiției lipsește, iar legea interzice organelor de urmărire penală să săvârșească sau să accepte, săvârșirea unor fapte penale în scopul obținerii de probe. Examinând actele și lucrările dosarului curtea a apreciat că în cauză nu există fapte sau împrejurări noi în înțelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., necunoscute de instanță la soluționarea cauzei după efectuarea cercetării judecătorești. S-a constatat că cererea de revizuire se încadrează doar formal în cazul invocat, revizuentul dorind o prelungire a probațiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea unei cereri de revizuire.

Totodată, s-a reținut că petentul F.S. a mai formulat două cereri de revizuire, ambele respinse, prin decizia penală nr. 4314/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin sentința penală nr. 100/2009 a Curții de Apel Oradea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul F.S. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că la dosar se află motivele de recurs formulate în scris prin care revizuientul reiterează solicitarea audierii martorilor C.G. și A.C. din a căror declarații va reieși nevinovăția sa. Pentru termenul acordat în vederea soluționării recursului, 11 aprilie 2014, revizuentul condamnat a depus la dosar prin Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere înregistrată din 3 martie 2014 prin care arată că își retrage recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte va lua act de manifestarea unilaterală de voință exprimată de revizuient în sensul retragerii recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori . Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul F.S. împotriva sentinței penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2014.