ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 648 din 13 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/271/2014 al Judecătoriei Oradea, s-a dispus după cum urmează:

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condițiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 C. pen. 2009, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 21 octombrie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului A.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condițiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 61/2014 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen. 1969, pe un termen de încercare de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. 1969, faptă care este concurentă cu fapta din prezenta cauză.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 29 ianuarie 2014 prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen. 1969, pe un termen de încercare de 6 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară și aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. 2009, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 61/2014 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. 2009, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu o 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 61/2014 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curții de apel Târgu Mureș), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condițiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. 2009 raportat la art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (1) C. pen. 2009, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș și, în consecință, s-a cumulat pedeapsa rezultantă parțial din prezenta cauză (6 ani și 4 luni închisoare) cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condițiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. 2009, s-au cumulat pedepsele complementare aplicate în prezenta cauză cu pedepsele complementare aplicate prin Sentința penală nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 29 ianuarie 2014 prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș și, în consecință, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condițiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. pen. 2009, s-au cumulat pedepsele accesorii aplicate în prezenta cauză cu pedepsele accesorii aplicate prin Sentința penală nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 29 ianuarie 2014 prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș și, în consecință, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 C. pen. 2009, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada reținerii și a arestului preventiv de la data de 23 martie 2013 până la data de 1 noiembrie 2013, potrivit Sentinței penale nr. 61/2014 a Tribunalului Mureș, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș și de la data de 23 mai 2007 până la data de 21 iulie 2007, potrivit Deciziei penale nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș și durata reținerii și a arestului preventiv din prezenta cauză începând cu data de 13 noiembrie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpați mănușile din material textil culoare neagră cu gri, cu inscripția "C." și sârma de aluminiu cu lungimea de 4 cm pentru mulaj cheie yală, depuse la camera de corpuri delicte.

În temeiul art. 19 rap. la art. 25 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă D. a sumelor de 1.000 euro și 4.000 RON.

Onorariul apărătorului din oficiu E. cu Delegația din 5 decembrie 2014, în cuantum de 200 RON, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Prin apelul declarat în termen legal, inculpatul B. a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii care formează obiectul rechizitoriului și, în principal, încetarea procesului penal, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate.

În motivare, apelantul inculpat B. a arătat că, în sarcina sa, nu putea fi reținută infracțiunea de tâlhărie, în condițiile în care partea civilă a dat patru declarații oscilante, iar din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă că, în scara blocului și până la momentul la care și-a asigurat scăparea, ar fi fost exercitat vreun act de violență.

S-a susținut că încadrarea juridică a faptei este cea de furt, după care trebuie luată în considerare existența consimțământului părții civile, aceasta declarând că ar înțelege să se împace cu inculpatul în ceea ce privește latura civilă, dar și în ceea ce privește latura penală.

Prin Decizia penală nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2014, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 648 din 13 mai 2015 a Judecătoriei Oradea, care a fost menținută în totalitate.

S-a dedus la zi perioada arestului preventiv al inculpaților A. și B.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

S-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Bihor, sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariu parțial pentru avocații F. și G., conform delegațiilor.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, la data de 2 noiembrie 2015, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul B., susținând că, în ipoteza în care, în cauză, s-ar fi reținut săvârșirea infracțiunii de furt, iar nu a infracțiunii de tâlhărie, pedeapsa s-ar fi situat în alte limite, mai reduse.

În susținerea căii de atac, a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 29/RC din 1 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Admiterea în principiu a cererii de recurs în casație a fost generată exclusiv de Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sintagma "dacă cererea este vădit nefondată" din cuprinsul acestora este neconstituțională.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul B., se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de recurentul inculpat B. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății. Prin motivele scrise de recurs, susținute și oral de apărătorul recurentului inculpat, se realizează o analiză a probelor, susținându-se că nu au fost luate în considerare toate probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, tinzându-se practic către o schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de tâlhărie, în aceea de furt (pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai reduse), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Ceea ce s-a urmărit prin recursul în casație formulat este, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate, iar nu îndreptarea unei erori de drept.

Prin urmare, cum pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul B., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, este în limite legale (limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind de 3 - 10 ani închisoare), se constată că motivele invocate de acesta nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2016.