ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2875/105/2010, reclamantul R.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor și cu Ministrul acestui minister anularea Ordinului Ministrului nr. 719 din 24 mai 2009, prin care a fost eliberat din funcția deținută, reîncadrarea sa în funcția de Inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Ploiești, precum și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate, reprezentând diferența dintre salariul pe care l-a încasat după ce a fost eliberat din, funcție și cel pe care îl încasa în calitatea avută anterior.

Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția tardivității contestării Ordinului nr. 719 și excepția tardivității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Reclamantul R.D. cu actul depus la termenul din 11 martie 2011, a arătat că în ce privește excepția invocată de pârât cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile, solicită a fi respinsă deoarece a efectuat notificare împotriva Ordinului nr. 719/2009, la Ministerul Mediului și Pădurilor, având în vedere prevederile art. 3 coroborate cu prevederile art. 15 din H.G. nr. 1635/2009, în ce privește excepția tardivității contestării Ordinului nr. 719/2009, solicită a fi respinsă și această excepție deoarece ordinul este urmarea pretinsei reduceri a personalului prin reducerea postului ca urmare a apariției O.U.G.

nr. 37/2009, ce a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009, a Curții Constituționale și a atacat ordinul în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, direct la instanța de contencios, potrivit acestor dispoziții. Prin sentința nr. 192 din 11 martie 2011, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. La Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată sub Dosar nr. 463/42/2011.

La termenul din 5 octombrie 2011, reclamantul R.D., și-a precizat acțiunea, solicitând anularea Ordinului nr. 719 din 24 mai 2009 și a Ordinului nr. 186 din 26 aprilie 2009, emise de M.M.P. și repunerea în situația anterioară emiterii celor două acte administrative contestate, respectiv numirea în funcția publică de inspector șef la Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești, cu plata drepturilor bănești ce i se cuvin. Hotărârea instanței de fond și considerentele Prin Sentința nr. 304 din 2 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivității contestării Ordinului nr. 719/2009 și a tardivității acțiunii, invocată de pârât.

A admis acțiunea reclamantului R., în contradictoriu cu pârâtul M.M. și în consecință: A anulat Ordinul nr. 719 din 24 mai 2009 și Ordinul nr. 186 din 24 aprilie 2009, emise de M.A.P.D.R. (în prezent denumit M.M.P.) și a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de inspector șef adjunct, în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești și a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite, reprezentând diferența dintre salariul încasat după ce a fost eliberat din funcție și cel pe care l-ar fi încasat în calitate de inspector șef adjunct, până la reîncadrare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Pe excepții: - Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârât, este neîntemeiată, deoarece reclamantul a efectuat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, potrivit notificării, aflată în copie xerox la fila 6-7 dosar, notificare formulată către M.M.P., organul emitent al Ordinului nr. 719 din 24 mai 2009, solicitând anularea ordinului, considerente pentru care Curtea va respinge excepția ca neîntemeiată.

- în ce privește excepția tardivității contestării Ordinului nr. 719 din 24 mai 2009, a reținut curtea de apel că acest ordin prin care reclamantul este numit în funcția publică de execuție de consilier I, grad superior, este ulterior emiterii Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009, emis de același pârât Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Mediului și Pădurilor), temeiul legal al ambelor ordine fiind art. 3 alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, fiind deci incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de ;un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I. În ce privește, excepția tardivității acțiunii a constatat prima instanță că și aceasta este neîntemeiată pentru motivele arătate la analizarea excepției tardivității contestării Ordinului nr. 719/2009. Pe fondul cauzei: Prin Ordinul nr. 186 din 24 aprilie 2009, emis de M.A.P.D.R., reclamantul R.D.,este eliberat din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct din cadrul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, precum și dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b), (3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici și art. 7 alin. (6) din H.G.

nr. 8/2009, privind organizarea și funcționarea M.A.P.D.R. Ulterior emiterii Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009, același pârât M.A.P.D.R., a emis ordinul nr. 719 din 24 mai 2009, prin care reclamantul R.D. este numit în funcția publică de execuție de consilier I, superior I, în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești. Prin urmare, a reținut instanța că ambele ordine sunt emise, ca urmare a apariției și aplicării O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, a Curții Constituționale. Ulterior prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. l din O.U.G.

nr. 105/2009 sunt neconstituționale. În acest context, prima instanță a constatat că neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 - act care a stat la baza emiterii celor două ordine contestate, atrage și nelegalitatea actelor subsecvente. Pe de altă parte, a mai reținut prima instanță că cele două ordine atacate, respectiv Ordinul nr. 186 din 24 aprilie 2009 și Ordinul nr. 719 din 24 mai 2009, nu cuprind o motivare a emiterii actului administrativ. Or, motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrajului și excesului de putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 304 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, a formulat recurs pârâtul M.M.P., invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ. și susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Criticile subsumate acestui motiv de recurs vizează următoarele aspecte: - în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile, în considerarea faptului că aceasta a fost adresată M.M.P. și nu M.A.P.D.R. care era emitentul actului, precum și a faptului că reclamantul trebuia să se adreseze M.M.P.M.

- în mod greșit, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației administrative, precum și pe cea a formulării acțiunii cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să conteste ordinele atacate în termenul de 30 de zile de la comunicarea acestora, depășind astfel și termenul de 6 luni stabilit pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ. - pe fondul cauzei, susține recurentul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care ordinele contestate nu fac referire la acest act normativ.

Arată recurentul că, în realitate, nu s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului ci doar schimbarea denumirii funcției. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate 1. Critica privind greșita respingere a excepției lipsei procedurii prealabile pentru Ordinul nr. 719 din 24 mai 2009, este vădit nefondată din perspectiva motivării acesteia, contradictorie de altfel.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat notificare către Ministerul Mediului și Pădurilor, reprezentat legal de Ministrul acestuia (filele 6-7 din dosarul Tribunalului Prahova), antetul notificării conținând mențiunile „Către M.M.P., domnului ministrul L.B.”. În ceea ce privește susținerea că notificarea trebuia îndreptată către emitentul actului, se remarcă faptul că imediat, recurentul se contrazice, afirmând că prin H.G. nr. 1635/2009, M.M.P. s-a substituit în toate drepturile și obligațiile M.A., decurgând din actele emise sau încheiate .pentru activitățile privind pădurile și activitățile structurilor specializate în acest domeniu. 2. Critica privind respingerea excepției tardivității contestării Ordinului nr. 719 din 24 mai 2009, precum și a tardivității introducerii acțiunii este de asemenea nefondată.

În mod corect instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 719 din 24 mai 2009 a fost emis tot ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 37/2009 și, prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. De altfel, chiar reclamantul în notificarea înregistrată la autoritatea pârâtă precizează că temeiul de drept al demersului administrativ îl reprezintă dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la faptul că prin Decizia nr. 1257 din 07octombrie 2009 O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională. De asemenea, în ceea ce privește introducerea acțiunii în contencios administrativ a fost efectuată cu respectarea termenului legal de 1 an de zile de la publicarea în M. Of.

al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009 (6 noiembrie 2009), având în vedere că și temeiul demersul judiciar îl reprezintă aceleași dispoziții ale art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a menționat prin precizările depuse la data de 7 martie 2011 în fața Tribunalului București, înainte de declinare. În concluzie, dispozițiile art. 7 alin. (1) și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocate de recurent în susținerea excepției tardivității nu sunt aplicabile în speță, soluția instanței de fond, din această perspectivă, fiind legală și temeinică 3. Criticile formulate cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Argumentul adus de recurent constă în faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, deoarece acest temei nu este indicat în preambulul Ordinului nr. 714/2009, iar intimatul-reclamant a considerat greșit că a fost eliberat din funcția de conducere, în realitate schimbându-se doar denumirea acesteia. Aceste susțineri nu au suport probator în actele dosarului. În primul rând recurenta omite să facă referire la faptul că reclamantul a solicitat și anularea Ordinului 186 din 24 aprilie 2009 privind eliberarea din funcția de conducere a reclamantului, în al cărui preambul se precizează ca temei de drept dispozițiile art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale.

Acest fapt este confirmat și prin adresa emisă de M.M.P. la Notificarea adresată de către reclamant în vederea revocării celor două ordine (fila 9 dosar Curte de apel). Ordinul nr. 714 din 24 septembrie 2009 a fost emis ca urmare a opțiunii pe care reclamantul a făcut-o, ca urmare a eliberării sale din funcția publică de conducere, pentru ocuparea unei funcții publice de execuție, în cadrul aceleiași instituții, intervenind, evident, o schimbare de regim juridic al postului ocupat și nu doar de denumire așa, cum insinuează recurentul-pârât. Așadar, și emiterea acestui ordin s-a 'făcut tot ca o consecință a O.U.G. nr. 27/2009, cum corect a reținut și instanța de fond.

Înalta Curte constatând, că aceasta este situația de fapt rezultată din lucrările dosarului și succesiunea cronologică a actelor administrative contestate, apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut nelegalitatea celor două ordine, prin prisma declarării ca neconstituționale a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009. Astfel, se constată că desființarea funcției publice deținută de reclamant prin O.U.G. nr. 37/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce această reglementare a fost declarată neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. .554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.P., împotriva Sentinței nr. 304 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.