ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2011

Asupra

recursurilor de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

procesual

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul B.N. a solicitat în

contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

actual Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și

Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului nr. 1854 din 07 octombrie 2009 și

repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin, respectiv de

director coordonator adjunct - domeniul tehnic în cadrul Direcției Silvice

Buzău.

La data de 04

februarie 2010, reclamantul a depus o precizare la acțiune, prin care a

solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1854 din 07 octombrie 2009 emis

de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Curții de Apel

Prin sentința

nr. 64 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă, în parte,

acțiunea formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, actual Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și Pădurilor și, în consecință, a

dispus anularea Ordinului

nr. 1854/2009 și

repunerea reclamantului în funcția deținută anterior.

A fost respins

capătul de cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 1854/2009, până

la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin contractul de management

nr. 19/DS din 28 mai 2009, încheiat între pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și reclamant, s-a hotărât ca, pe o

perioadă de un an, începând cu 28 mai 2009 până

la 20 mai 2010, reclamantul să

îndeplinească funcția de director

coordonator adjunct-domeniul tehnic în cadrul Direcției Silvice Buzău.

Încheierea

acestui contract a fost precedată de un concurs susținut de reclamant, iar

conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.

1264 din 28 mai 2009, a fost numit în această funcție, durata fiind de maximum

4 ani, însă prin contractul de management s-a stabilit perioada de un an.

Din cuprinsul

aceluiași contract, respectiv din dispozițiile art. 8, rezultă că prevederile

acestuia se pot modifica numai printr-un act adițional, cu acordul ambelor

părți.

Instanța a

reținut că acest contract s-a modificat contrar dispozițiilor legale, fără

acordul părților și în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate

temporară de muncă, fiind în concediu medical.

Cu privire la

cererea de suspendare a executării acestui ordin, formulată de reclamant,

conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că este lipsită de

interes, având în vedere soluția dată pe fondul cererii de chemare în judecată.

Instanța a

reținut că ambele pârâte au calitate procesuală pasivă, întrucât prima este

emitentul ordinului contestat, iar celălalt i-a preluat din prerogative

ulterior.

declarate de Ministerul Mediului și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale.

Recurentul

Ministerul Mediului și Pădurilor, prin motivele de recurs formulate, a criticat

soluția instanței ca nelegală și netemeinică, invocând faptul că hotărârea

pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

S-a precizat

că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, fiind emis

în temeiul O.U.G. nr. 105/2009.

Recurentul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a criticat sentința pronunțată ca

nelegală și netemeinică, arătând că cererea de anulare a ordinului nr.

1854/2009 este lipsită de obiect.

S-a susținut

că instanța de fond a ignorat principiile de drept care guvernează aplicarea

legii în timp, respectiv principiul neretroactivității legii noi și principiul

aplicării imediate a legii civile noi. S-a arătat că sentința pronunțată este

lipsită de finalitate, întrucât de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 115/2009

și H.G. nr. 1635/2009, atribuțiile privind managementul silvic au fost preluate

de Ministerul Mediului și Pădurilor.

S-a precizat

că, prin efectul subrogației, se transmite calitatea procesuală ope legis, ce

nu depinde de voința părților, ci exclusiv de voința legiuitorului,

concretizată, ca modalitate administrativă de transfer, prin încheierea

protocolului, ca efect al subrogației, susținând că Direcția Silvică Buzău se

află în subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor și, ca atare, transmiterea

calității procesuale pasive în privința autorității care răspunde de

silvicultură atrage eo ipso transmiterea calității și în privința autorității

publice.

A arătat că

Direcția Silvică Buzău reprezintă un serviciu public descentralizat aflat în

subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor și nu în subordinea MADR, astfel

încât nu există nici un raport juridic cu reclamantul.

Recurentul a

arătat că cererea reclamantului ar fi trebuit respinsă de instanța de fond ca

fiind lipsită de obiect, întrucât reclamantul urmărește în esență repunerea sa

în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a

executării unui act epuizat deja.

Recurentul a

mai arătat că pretenția dedusă judecății este lipsită de obiect atât timp cât

actul de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar

introducerii acțiunii.

De asemenea,

recurentul a criticat soluția instanței de fond ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

A precizat că

la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant,

actul său de numire în funcție de asemenea nu era conform cu ordinea de drept.

A arătat că reclamantul nu poate revendica calitatea de persoană vătămată

printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul sau interesul său la

momentul emiterii actului a devenit nelegitim.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile formulate și,

rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte

reține că, prin demersul judiciar de față, reclamantul tinde să obțină

restabilirea situației anterioare actului contestat prin reintegrarea în

funcția de director coordonator adjunct - domeniul tehnic în cadrul Direcției

Silvice Buzău, funcție pe care o ocupa în baza Ordinului nr. 1264/2009, emis în

baza dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Întrucât prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate

în întregime neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, Înalta Curte

reține că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru

reclamant, actul de numire în funcția publică respectivă nu era conform cu

ordinea de drept.

Sub acest

aspect, instanța de control judiciar a reținut că actul administrativ

individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate

neconstituționale, neconforme cu Constituția, înfrânge principiul legalității

și drept urmare este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de

consecință, în acest context reclamantul nu poate să invoce și să revendice

calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, atâta

vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit

nelegitim.

Astfel,

situația reintegrării în funcția deținută pe baza unui ordin dat în temeiul

unui act normativ neconstituțional nu poate fi validată, iar persoana ce se

consideră vătămată nu poate dobândi avantaje în justiție prin statuarea,

respectiv validarea unei nelegalități anterioare.

Din această

perspectivă, la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv al ordinului

nr. 1854 din 7 octombrie 2009, reclamantul nu justifică vătămarea dreptului

subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcție prin Ordinul arătat, întrucât

acest ordin a fost fundamentat pe un act normativ declarat neconstituțional.

Pentru aceste

considerente, văzând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite

recursurile formulate și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursurile formulate de Ministerul Mediului și Pădurilor și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 64 din 18 martie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.N., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.