ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2011

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, actual Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului nr. 1854 din 07 octombrie 2009 și repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin, respectiv de director coordonator adjunct - domeniul tehnic în cadrul Direcției Silvice Buzău. La data de 04 februarie 2010, reclamantul a depus o precizare la acțiune, prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1854 din 07 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 64 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, actual Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și Pădurilor și, în consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 1854/2009 și repunerea reclamantului în funcția deținută anterior. A fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 1854/2009, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin contractul de management nr. 19/DS din 28 mai 2009, încheiat între pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și reclamant, s-a hotărât ca, pe o perioadă de un an, începând cu 28 mai 2009 până la 20 mai 2010, reclamantul să îndeplinească funcția de director coordonator adjunct-domeniul tehnic în cadrul Direcției Silvice Buzău. Încheierea acestui contract a fost precedată de un concurs susținut de reclamant, iar conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264 din 28 mai 2009, a fost numit în această funcție, durata fiind de maximum 4 ani, însă prin contractul de management s-a stabilit perioada de un an.

Din cuprinsul aceluiași contract, respectiv din dispozițiile art. 8, rezultă că prevederile acestuia se pot modifica numai printr-un act adițional, cu acordul ambelor părți. Instanța a reținut că acest contract s-a modificat contrar dispozițiilor legale, fără acordul părților și în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind în concediu medical. Cu privire la cererea de suspendare a executării acestui ordin, formulată de reclamant, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că este lipsită de interes, având în vedere soluția dată pe fondul cererii de chemare în judecată. Instanța a reținut că ambele pârâte au calitate procesuală pasivă, întrucât prima este emitentul ordinului contestat, iar celălalt i-a preluat din prerogative ulterior.

2. Recursurile declarate de Ministerul Mediului și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Recurentul Ministerul Mediului și Pădurilor, prin motivele de recurs formulate, a criticat soluția instanței ca nelegală și netemeinică, invocând faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. S-a precizat că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, fiind emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009. Recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a criticat sentința pronunțată ca nelegală și netemeinică, arătând că cererea de anulare a ordinului nr. 1854/2009 este lipsită de obiect.

S-a susținut că instanța de fond a ignorat principiile de drept care guvernează aplicarea legii în timp, respectiv principiul neretroactivității legii noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi. S-a arătat că sentința pronunțată este lipsită de finalitate, întrucât de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 115/2009 și H.G. nr. 1635/2009, atribuțiile privind managementul silvic au fost preluate de Ministerul Mediului și Pădurilor.

S-a precizat că, prin efectul subrogației, se transmite calitatea procesuală ope legis, ce nu depinde de voința părților, ci exclusiv de voința legiuitorului, concretizată, ca modalitate administrativă de transfer, prin încheierea protocolului, ca efect al subrogației, susținând că Direcția Silvică Buzău se află în subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor și, ca atare, transmiterea calității procesuale pasive în privința autorității care răspunde de silvicultură atrage eo ipso transmiterea calității și în privința autorității publice. A arătat că Direcția Silvică Buzău reprezintă un serviciu public descentralizat aflat în subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor și nu în subordinea MADR, astfel încât nu există nici un raport juridic cu reclamantul.

Recurentul a arătat că cererea reclamantului ar fi trebuit respinsă de instanța de fond ca fiind lipsită de obiect, întrucât reclamantul urmărește în esență repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja. Recurentul a mai arătat că pretenția dedusă judecății este lipsită de obiect atât timp cât actul de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar introducerii acțiunii. De asemenea, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis. A precizat că la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul său de numire în funcție de asemenea nu era conform cu ordinea de drept.

A arătat că reclamantul nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul sau interesul său la momentul emiterii actului a devenit nelegitim. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile formulate și, rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că, prin demersul judiciar de față, reclamantul tinde să obțină restabilirea situației anterioare actului contestat prin reintegrarea în funcția de director coordonator adjunct - domeniul tehnic în cadrul Direcției Silvice Buzău, funcție pe care o ocupa în baza Ordinului nr. 1264/2009, emis în baza dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009. Întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate în întregime neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, Înalta Curte reține că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul de numire în funcția publică respectivă nu era conform cu ordinea de drept. Sub acest aspect, instanța de control judiciar a reținut că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconstituționale, neconforme cu Constituția, înfrânge principiul legalității și drept urmare este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, în acest context reclamantul nu poate să invoce și să revendice calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, atâta vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim. Astfel, situația reintegrării în funcția deținută pe baza unui ordin dat în temeiul unui act normativ neconstituțional nu poate fi validată, iar persoana ce se consideră vătămată nu poate dobândi avantaje în justiție prin statuarea, respectiv validarea unei nelegalități anterioare. Din această perspectivă, la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv al ordinului nr. 1854 din 7 octombrie 2009, reclamantul nu justifică vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcție prin Ordinul arătat, întrucât acest ordin a fost fundamentat pe un act normativ declarat neconstituțional.

Pentru aceste considerente, văzând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Ministerul Mediului și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 64 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.N., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.