ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2014

Decizia nr. 3853/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta

B., a solicitat suspendarea

executării procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013 emis de pârâtă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2262 din 8 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

II. Motivele de casare invocate;

Împotriva sentinței civile nr. 2262 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căii de atac, societatea reclamantă susține că in mod greșit s-a apreciat ca in prezenta cauza nu sunt intrunite cumulativ condițiile existentei cazului bine justificat si prevenirii unei pagube iminente, deoarece, raportat la cuprinsul procesului-verbal, se impune suspendarea actului administrativ atacat, ca operație juridica de intrerupere vremelnica a efectului acestuia.

Referitor la existenta unei pagube iminente, recurenta susține că executarea silita a creanței bugetare stabilite in sarcina sa prin blocarea conturilor bancare ale societății sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale socieții este de natura sa atragă grave prejudicii in activitatea economica a acesteia, prejudicii care fi ireversibile si a căror reparare ulterioara ar fi irealizabila.

Privitor la cazul bine justificat, recurenta apreciază a fi necesara urmărirea aspectelor constatate de echipa de contul a Agenției pentru a releva in mod temeinic ca actul prin care sunt identificate presupusei nereguli săvârșite de subscrisa se afla sub imperiul unei vădite incertitudini de legalitate.

II. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 13 mai 2014 în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data 16 octombrie 2014.

Examinând cauza în raport de atele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Criticile referitoare la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la neîndeplinirea condiției „cazului bine justificat” sunt fondate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului.

Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată.

Prin urmare, în raport de aceste dispoziții și în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (1) menționat, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În mod greșit instanța de fond a reținut neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, aceasta concluzie fiind întărită și de faptul că, în Dosarul nr. x/2/2013, prin sentința nr. 2501 din 26 septembrie 2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de pârâtă, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilite a creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013 emis de pârâtă, a anulat măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza contractului de finanțare din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului și măsura de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 212.667,28 lei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.250 lei cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond nu este corectă.

Astfel, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care nu mai se bucură de prezumția de legalitate, poate constitui prin ea însăși o pagubă.

În consecință, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010 coroborat cu art. 20 alin. (8)

3

din Legea nr. 554/2004 va admite recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 2262 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamanta SC A. SRL și suspendă executarea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 11388 din 16 aprilie 2013 emis de intimata B.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014.