ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2015

Decizia nr. 2315/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală "A." a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10 octombrie 2013 privind Proiectul C312M011041700130/ 13 mai 2011 "Achiziție de utilaje pentru prestări servicii la A.", beneficiar A. II, județul Dolj.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 465 din 11 februarie 2014, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Întreprindere Individuală "A." pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

1.4. Procedura de examinare a recursului

Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat și comunicat părților, potrivit art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 1 aprilie 2015, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 4 iunie 2015, cu citarea părților în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

2.1. Recursul este întemeiat, fiind admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

2.2. Prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Procesului-verbal nr. 33043 din 10 octombrie 2013 încheiat la 10 octombrie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina I.I. "A." o creanță bugetară în sumă de 425.427,82 lei, în condițiile O.U.G. nr. 66/2011 pentru nereguli în derularea/implementarea Contractului de finanțare nerambursabilă nr. C312M011041700130 din 13 mai 2011 încheiat cu APDRP.

În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite în cauză, actul administrativ bucurându-se de o puternică prezumție de legalitate, fiind executoriu din oficiu.

În recursul formulat, așa cum s-a arătat la pct. 1.3., recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, a susținut, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și, totodată, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., rezultă că este nefondat, instanța de recurs constatând că hotărârea pronunțată și recurată în cauza de față conține considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce este confirmat și de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze și critici privind fondul soluției adoptate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., rezultă că este întemeiat.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauză, este probat că prin Sentința nr. 3169 din 19 noiembrie 2014, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a admis acțiunea recurentei din cauza de față și a anulat Procesul-verbal nr. 33043 din 10 octombrie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare Proiectul nr. C312M011041700130 din 13 mai 2011, ceea ce echivalează cu o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății comerciale intimate, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală urmând să fie desființată, iar cererea de suspendare să fie admisă ca întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Întreprindere Individuală "A." împotriva Sentinței nr. 465 din 11 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite cererea și dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 10 octombrie 2013, în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN