ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6896/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 57 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de

suspendare a executării formulată de reclamanta Comuna Vorniceni, Județul

Botoșani, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. și a suspendat executarea procesului-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 iunie 2012

emis de A.P.D.R.P. București până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal

contestat, s-a instituit în sarcina petentei plata sumei de 440.463 lei reprezentând

creanță bugetară rezultată din nereguli și 87.892,12 lei reprezentând T.V.A.

Analizând

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat

că în speță este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul de

împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Astfel,

prima instanță a constatat că există indicii care creează o îndoială în

ceea ce privește luarea la cunoștință de către petentă a subcontractării,

îndoială ce se răsfrânge asupra legalității actului administrativ, întrucât aspectele

privind subcontractarea sunt esențiale și există un dezacord al părților în

ceea ce privește luarea la cunoștință de către petentă a subcontractării.

Totodată,

s-a reținut că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa cum este

ea definită de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 - respectiv condiția

prejudiciului material și previzibil, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta A.P.D.R.P. a

declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În

cuprinsul cererii de recurs, autoritatea pârâtă susține, în esență, că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru a putea dispune măsura

suspendării.

Astfel,

explică recurenta, între A.P.D.R.P. în calitate de Autoritate Contractantă și

Comuna Vorniceni, din județul Botoșani, în calitate de Beneficiar, la data de

09 octombrie 2008 s-a încheiat în baza P.N.D.R. contractul de finanțare nr. C

32202081070002, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil

(astfel cum este prevăzut în art. 3 alin. (1) din contractul cadru de

finanțare) reprezentând 80% din valoarea totală a proiectului intitulat Modernizare

DC 71B (Vorniceni - Davidoaia, L=4,0 km), DC 71C (Dealul Crucii - Davidoaia,

L=2,55 km) și DS9 (Vorniceni centru - cimitir, L=0,55 km), comuna Vorniceni,

județul Botoșani și achiziționarea de utilaje și echipamente pentru servicii

publice" ce face obiectul contractului de finanțare (art. 1 alin. 1 din

contractul cadru de finanțare).

Contractul

de finanțare din 09 octombrie 2008 este un contract administrativ, atât din

prisma părții semnatare a acestui contract, în speță o Autoritate Publică

Centrală, respectiv A.P.D.R.P., instituție publică, care funcționează în baza

O.U.G. nr. 13/2006; aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și

completările ulterioare, cât și din prisma obiectului contractului de

finanțare, respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din

fonduri publice.

Baza

legală a contractului de finanțare sus-menționat o reprezintă Programul

Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, denumit în continuare P.N.D.R.,

document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005,

conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de

programare 2007-2013 în cadrul

F.E.A.D.R.

și aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr.

C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr. 204671 din 17

iulie 2008.

Implementarea

proiectului finanțat prin F.E.A.D.R. (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare

Rurală) se face prin încheierea de către Beneficiarul ajutorului financiar

nerambursabil (în speță Comuna Vorniceni) cu terțe firme prestatoare,

adjudecatare a 4 contracte de achiziție publică: 1 contract de lucrări și 3

contracte de servicii (proiectare, inspecție/ dirigenție de șantier și

verificare), beneficiarul având, în cadrul acestui proces complex de achiziții,

calitatea de autoritate contractantă în raport cu partenerii săi contractuali,

adjudecatari ai licitațiilor.

Atribuirea

contractului de achiziție publică se face în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 34/2006 și a H.G. nr. 925/2006 de aprobare a normelor de aplicare.

Recurenta

susține că toate neregularitățile referitoare la subcontractare au fost

consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 17.035

din 22 iunie 2012, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011

și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un

debit în cuantum de 440.463,87 lei fără TVA, la care se adaugă valoarea TVA

aferentă de 87.892,12 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzile

calculate potrivit legislației aplicabile.

Raportat

la considerentele instanței de fond, recurenta apreciază că acestea nu pot face

obiectul cercetării în acest cadru procesual, în care nu pot fi analizate decât

aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului

administrativ care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei. Or, analizarea

legalității constatărilor echipei de control, vizând aspecte legate de

respectarea de către beneficiar a O.U.G. nr. 34/2006, reprezintă în mod evident

aspecte ce țin de dezlegarea fondului pricinii și a căror analiză echivalează

cu cercetarea a însuși fondului cauzei, pe care nu o poate face decât instanța

investită cu analizarea legalității actului.

De

asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la

producerea unei pagube iminente de natură

să justifice suspendarea executării actului

administrativ, deoarece executarea unei obligații bugetare care a fost

stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de

legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

3.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de

recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța

de fond a reținut cu justețe - în opinia Înaltei Curți - îndeplinirea

condițiilor cerute de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

dispunând suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 iunie 2012 emis de A.P.D.R.P.

București până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ. Condiția cazului bine justificat presupune existența unor

împrejurări evidente, care să poată fi constatate de instanță în cadrul unei

cercetări sumare a actului administrativ contestat, fără a fi permisă

verificarea însăși a motivelor de nelegalitate invocate de contestator în

cadrul contestației sau acțiunii în anulare.

Condiția

existenței cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și

înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra

legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta

să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului,

respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru

a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a

actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia

necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate

în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a

prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului

administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare

sumară a aparenței dreptului.

Independent

de conținutul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond

corect a comparat aspectele expuse de autoritatea reclamantă cu starea de fapt

reținută de organul fiscal, reținând că în speță există indicii privind

inducerea în eroare a reclamantei de către contractantul SC T.A. SRL, care nu a

adus la cunoștința autorității existența subcontractantului.

Raportat

la probele administrate, instanța de fond, motivat și argumentat, a constatat

că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de

legalitate, fără, însă, ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza

pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat.

Totodată,

Înalta

Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente

ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în

cauză, deoarece autoritatea reclamantă este finanțată din bugetul de stat, iar debitul

constituit în sarcina reclamantei este în cuantum de 440.463 lei reprezentând

creanță bugetară rezultată din nereguli și 87.892,12 lei reprezentând T.V.A., la

care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzile calculate potrivit

legislației aplicabile.

Instanța

de control judiciar va înlătura apărările recurentei, întrucât argumentele

invocate țin de însăși legalitatea actului administrativ contestat. Instanța de

contencios administrativ are, neîndoielnic, competența verificării respectării

de către actele administrative a supremației Constituției, a legilor,

principiilor și drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o

atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va

respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 57 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.