ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6896/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 57 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Comuna Vorniceni, Județul Botoșani, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. și a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 iunie 2012 emis de A.P.D.R.P. București până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal contestat, s-a instituit în sarcina petentei plata sumei de 440.463 lei reprezentând creanță bugetară rezultată din nereguli și 87.892,12 lei reprezentând T.V.A.

Analizând dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că în speță este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul de împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, prima instanță a constatat că există indicii care creează o îndoială în ceea ce privește luarea la cunoștință de către petentă a subcontractării, îndoială ce se răsfrânge asupra legalității actului administrativ, întrucât aspectele privind subcontractarea sunt esențiale și există un dezacord al părților în ceea ce privește luarea la cunoștință de către petentă a subcontractării. Totodată, s-a reținut că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa cum este ea definită de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 - respectiv condiția prejudiciului material și previzibil, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, autoritatea pârâtă susține, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru a putea dispune măsura suspendării. Astfel, explică recurenta, între A.P.D.R.P. în calitate de Autoritate Contractantă și Comuna Vorniceni, din județul Botoșani, în calitate de Beneficiar, la data de 09 octombrie 2008 s-a încheiat în baza P.N.D.R.

contractul de finanțare nr. C 32202081070002, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil (astfel cum este prevăzut în art. 3 alin. (1) din contractul cadru de finanțare) reprezentând 80% din valoarea totală a proiectului intitulat Modernizare DC 71B (Vorniceni - Davidoaia, L=4,0 km), DC 71C (Dealul Crucii - Davidoaia, L=2,55 km) și DS9 (Vorniceni centru - cimitir, L=0,55 km), comuna Vorniceni, județul Botoșani și achiziționarea de utilaje și echipamente pentru servicii publice" ce face obiectul contractului de finanțare (art. 1 alin. 1 din contractul cadru de finanțare). Contractul de finanțare din 09 octombrie 2008 este un contract administrativ, atât din prisma părții semnatare a acestui contract, în speță o Autoritate Publică Centrală, respectiv A.P.D.R.P., instituție publică, care funcționează în baza O.U.G.

nr. 13/2006; aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare, cât și din prisma obiectului contractului de finanțare, respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice. Baza legală a contractului de finanțare sus-menționat o reprezintă Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, denumit în continuare P.N.D.R., document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul F.E.A.D.R. și aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr. 204671 din 17 iulie 2008. Implementarea proiectului finanțat prin F.E.A.D.R.

(Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) se face prin încheierea de către Beneficiarul ajutorului financiar nerambursabil (în speță Comuna Vorniceni) cu terțe firme prestatoare, adjudecatare a 4 contracte de achiziție publică: 1 contract de lucrări și 3 contracte de servicii (proiectare, inspecție/ dirigenție de șantier și verificare), beneficiarul având, în cadrul acestui proces complex de achiziții, calitatea de autoritate contractantă în raport cu partenerii săi contractuali, adjudecatari ai licitațiilor. Atribuirea contractului de achiziție publică se face în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și a H.G. nr. 925/2006 de aprobare a normelor de aplicare. Recurenta susține că toate neregularitățile referitoare la subcontractare au fost consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P.

sub nr. 17.035 din 22 iunie 2012, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 440.463,87 lei fără TVA, la care se adaugă valoarea TVA aferentă de 87.892,12 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile. Raportat la considerentele instanței de fond, recurenta apreciază că acestea nu pot face obiectul cercetării în acest cadru procesual, în care nu pot fi analizate decât aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei. Or, analizarea legalității constatărilor echipei de control, vizând aspecte legate de respectarea de către beneficiar a O.U.G.

nr. 34/2006, reprezintă în mod evident aspecte ce țin de dezlegarea fondului pricinii și a căror analiză echivalează cu cercetarea a însuși fondului cauzei, pe care nu o poate face decât instanța investită cu analizarea legalității actului. De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, deoarece executarea unei obligații bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Instanța de fond a reținut cu justețe - în opinia Înaltei Curți - îndeplinirea condițiilor cerute de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dispunând suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 iunie 2012 emis de A.P.D.R.P. București până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Condiția cazului bine justificat presupune existența unor împrejurări evidente, care să poată fi constatate de instanță în cadrul unei cercetări sumare a actului administrativ contestat, fără a fi permisă verificarea însăși a motivelor de nelegalitate invocate de contestator în cadrul contestației sau acțiunii în anulare.

Condiția existenței cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Independent de conținutul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond corect a comparat aspectele expuse de autoritatea reclamantă cu starea de fapt reținută de organul fiscal, reținând că în speță există indicii privind inducerea în eroare a reclamantei de către contractantul SC T.A. SRL, care nu a adus la cunoștința autorității existența subcontractantului. Raportat la probele administrate, instanța de fond, motivat și argumentat, a constatat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără, însă, ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat.

Totodată, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză, deoarece autoritatea reclamantă este finanțată din bugetul de stat, iar debitul constituit în sarcina reclamantei este în cuantum de 440.463 lei reprezentând creanță bugetară rezultată din nereguli și 87.892,12 lei reprezentând T.V.A., la care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile. Instanța de control judiciar va înlătura apărările recurentei, întrucât argumentele invocate țin de însăși legalitatea actului administrativ contestat. Instanța de contencios administrativ are, neîndoielnic, competența verificării respectării de către actele administrative a supremației Constituției, a legilor, principiilor și drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 57 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.