ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5875/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Hilișeu Horia prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., a solicitat suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 157 din 11 iunie 2012; anularea Deciziei nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. București și anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 iunie 2012, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta, la data de 09 octombrie 2008, un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național de dezvoltare rurală România, pentru proiectul „Modernizare drum comunal DC 78 în comuna Hilișeu-Horia”, iar în urma unei verificări aprobată de directorul general al A.P.D.R.P. București, s-a încheiat Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 iunie 2012, prin care s-a concluzionat că suma de 404.999,84 lei a fost plătită necuvenit de către Agenție beneficiarului comuna Hilișeu-Horia. Împotriva acestui proces verbal, s-a formulat contestație administrativă, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P.

București. Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani, întrucât actul contestat este emis de către un organ de specialitate al administrației publice centrale, fiind aplicabile prevederile disp. art. 3 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 4483 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hilișeu Horia prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat că actele contestate privesc executarea contractului de finanțare din 09 octombrie 2008, încheiat între A.P.D.R.P. București și Comuna Hilișeu-Horia. Acest contract are ca obiect acordarea finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului „Modernizare drum comunal DC 78 în comuna Hilișeu-Horia”. Așa cum rezultă din identificarea autorității contractante, rezultată din preambulul contractului anterior menționat, aceasta este A.P.D.R.P. România - cu sediul în București, care este în mod indubitabil o instituție centrală. Tribunalul a reținut că acest contract întrunește elementele actului administrativ asimilat, definit ca atare prin disp.

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect executarea lucrărilor de interes public, respectiv modernizarea drumului comunal DC 78 în comuna Hilișeu-Horia. Mai mult decât atât, Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 iunie 2012 - așa cum se arată în cuprinsul său, poate fi contestat la Cabinetul Directorului General al A.P.D.R.P. București, iar decizia de soluționare a contestației emisă de acesta din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. București, prevede expres prin art. 3 că „prezenta decizie poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel Suceava sau Curtea de Apel București, potrivit Legii nr. 554/2004”.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 95 din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect „contestație act administrativ fiscal” în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a analizat dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a reținut că, în ceea ce privește criteriile aplicabile, criteriul locului ocupat de organul care a emis sau, după caz, a încheiat actul, operează în cazul actului unilateral, cât și în contractul administrativ indiferent care este valoarea despăgubirilor, în timp ce criteriul cuantumului de până la 500.000 lei (sau peste) operează numai pentru litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, indiferent dacă actul emană de la o autoritate locală sau de la una centrală.

Cum, în cauză, valoarea debitului imputat este mai mica de 500.000 lei, iar suma ce face obiectul litigiului este o creanță bugetară, constatând că în cauză e aplicabil cel de-al doilea criteriu enunțat, Curtea a declinat dosarul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, spre competenta soluționare.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, de modificare a dispozițiilor art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a cauzelor privind actele administrative ce au ca obiect sume reprezentând fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene în favoarea curților de apel, întrucât aceste dispoziții se aplică cererilor înregistrate după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, respectiv după 15 februarie 2013. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Deciziei nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. București și anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 iunie 2012, precum și suspendarea executării acestuia din urmă până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În urma controlului efectuat, s-a concluzionat că suma de 404.999,84 lei a fost plătită necuvenit de către A.P.D.R.P.

România beneficiarului Comuna Hilișeu Horia. Actele contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale. În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative vizând creanțe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 lei, respectiv suma de 404.999,84 lei, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că reclamanta a optat pentru instanța de la sediul său. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hilișeu Horia, prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.