ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5875/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 10 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Hilișeu

Horia prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., a solicitat suspendarea executării Procesului

verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.

157 din 11 iunie 2012; anularea Deciziei nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P.

București și anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare din 11 iunie 2012, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta, la data de 09 octombrie 2008, un

contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile

programului național de dezvoltare rurală România, pentru proiectul

„Modernizare drum comunal DC 78 în comuna Hilișeu-Horia”, iar în urma unei

verificări aprobată de directorul general al A.P.D.R.P. București, s-a încheiat

Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare din 11 iunie 2012, prin care s-a concluzionat că suma de 404.999,84

lei a fost plătită necuvenit de către Agenție beneficiarului comuna

Hilișeu-Horia.

Împotriva acestui

proces verbal, s-a formulat contestație administrativă, ce a fost respinsă prin

Decizia nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. București.

Pârâtul, prin întâmpinare,

a invocat excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani,

întrucât actul contestat este emis de către un organ de specialitate al

administrației publice centrale, fiind aplicabile prevederile disp. art. 3 C.

proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 4483

din 12 decembrie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de competență materială a

Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta Comuna Hilișeu Horia prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., în favoarea Curții

de Apel Suceava, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul a constatat că actele contestate privesc executarea

contractului de finanțare din 09 octombrie 2008, încheiat între A.P.D.R.P.

București și Comuna Hilișeu-Horia.

Acest contract are ca

obiect acordarea finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă

pentru punerea în aplicare a proiectului „Modernizare drum comunal DC 78 în

comuna Hilișeu-Horia”.

Așa cum rezultă din

identificarea autorității contractante, rezultată din preambulul contractului

anterior menționat, aceasta este A.P.D.R.P. România - cu sediul în București,

care este în mod indubitabil o instituție centrală.

Tribunalul a reținut

că acest contract întrunește elementele actului administrativ asimilat, definit

ca atare prin disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca

obiect executarea lucrărilor de interes public, respectiv modernizarea drumului

comunal DC 78 în comuna Hilișeu-Horia. Mai mult decât atât, Procesul verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 iunie

2012 - așa cum se arată în cuprinsul său, poate fi contestat la Cabinetul Directorului General al A.P.D.R.P. București, iar decizia de soluționare a

contestației emisă de acesta din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. București, prevede

expres prin art. 3 că „prezenta decizie poate fi atacată în termen de 6 luni de

la comunicare la Curtea de Apel Suceava sau Curtea de Apel București, potrivit

Legii nr. 554/2004”.

doua instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 95

din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

acțiunii în contencios administrativ având ca obiect „contestație act administrativ

fiscal” în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu

soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a analizat dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 și a reținut că, în ceea ce privește criteriile

aplicabile,

criteriul

locului ocupat de organul care a emis sau, după caz, a încheiat actul, operează

în cazul actului unilateral, cât și în contractul administrativ indiferent care

este valoarea despăgubirilor, în timp ce criteriul cuantumului de până la

500.000 lei (sau peste) operează numai pentru litigiile care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora,

indiferent dacă actul emană de la o autoritate locală sau de la una centrală.

Cum, în cauză, valoarea debitului imputat este mai mica de 500.000 lei, iar

suma ce face obiectul litigiului este o creanță bugetară, constatând că în

cauză e aplicabil cel de-al doilea criteriu enunțat, Curtea a declinat dosarul

Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

spre competenta soluționare.

Pe de altă parte,

Curtea a reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 54 pct. 3

din Legea nr. 76/2012, de modificare a dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a cauzelor

privind actele administrative ce au ca obiect sume reprezentând fonduri

nerambursabile din partea Uniunii Europene în favoarea curților de apel,

întrucât aceste dispoziții se aplică cererilor înregistrate după intrarea în

vigoare a Codului de procedură civilă, respectiv după 15 februarie 2013.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art.

22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția

de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca

obiect anularea Deciziei nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. București și

anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare din 11 iunie 2012, precum și suspendarea executării acestuia

din urmă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În urma controlului

efectuat, s-a concluzionat că suma de 404.999,84 lei a fost plătită necuvenit

de către A.P.D.R.P. România beneficiarului Comuna Hilișeu Horia.

Actele contestate au

fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor

se finalizează prin

întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire

a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din

întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate

reprezintă creanțe bugetare,

care pot fi compensate cu sume de restituit sau de

rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform

procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși

actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată

privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile

acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de

plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de

procedură fiscală.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale.

În acest context, în

temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc.,

în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă

să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale

lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența instanței de contencios

administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit

regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative vizând creanțe

bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 lei,

respectiv suma de 404.999,84 lei, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în

funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului.

În ceea ce privește

competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că

reclamanta a optat pentru instanța de la sediul său.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hilișeu Horia, prin Primar

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P.,

în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2013.