ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1979/2019

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. x/2016 la data de 16.12.2016, reclamanta U.A.T.C. HILIȘEU-HORIA a solicitat obligarea pârâtelor S.C. A. S.R.L. și B. la plata sumei de 513.121 RON, din care: suma de 432.212 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a achiziționării autogrederului marca x, seria șasiu x, suma de 25.932 RON, cu titlu de beneficiu nerealizat pentru anul 2015, sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 2%/lună, suma de 54.977 RON, cu titlu de beneficiu nerealizat pentru anul 2016, sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 1%/lună.

Prin încheierea din 02.03.2017, instanța a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet de tip COM.

Ca urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017, instanța a dispus disjungerea dosarului având ca obiect pretenții înregistrat la cererea reclamantei U.A.T.C. HILIȘEU -HORIA, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L și B. și a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect pretenții și având ca părți: reclamantă U.A.T.C. HILIȘEU-HORIA, în contradictoriu cu pârâta B..

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Prin sentința nr. 1729 din 20 octombrie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta U.A.T.C. HILIȘEU-HORIA, reprezentantă legal prin primar C., în contradictoriu cu pârâta B..

Prin decizia nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIȘEU-HORIA, împotriva sentinței nr. 1729 din 20 octombrie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

Răspunderea intimatei-pârâte nu a fost niciodată analizată în raport de U.A.T.C. HILIȘEU-HORIA, pentru a se stabili dacă există sau nu raport de cauzalitate, ci a fost analizată doar în raport de partea civilă din dosarul penal, respectiv Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București.

Prin decizia nr. 31 din 27.10.2015, comunicată cu adresa din 28.10.2015 și înregistrată la sediul Primăriei Comunei Hilișeu-Horia sub nr. x din 02.11.2015, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Botoșani, la pag. 3 pct. 2 reține că nu au fost respectate dispozițiile legale privind efectuarea cheltuielilor publice, fiind efectuată o plată nelegală reprezentând contravaloarea unui autogreder. Se conchide că, deoarece furnizarea acestui autogreder a avut la bază o documentație cu mențiuni nereale, incomplete și inexacte, s-a cauzat bugetului local un prejudiciu de 432.212 RON, în condițiile în care deși S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 405.000 RON către finanțator, respectiv M.A.D.R.-A.F.I.R., în fapt această sumă a fost achitată de beneficiar, respectiv comuna Hilișeu-Horia.

Condițiile atragerii răspunderii civile delictuale nu au fost analizate în raport de U.A.T.C. Hilișeu-Horia. Așadar, nu pot fi reținute puterea de lucru judecat și nici efectul pozitiv al hotărârii judecătorești, în condițiile în care partea nu a participat la soluționarea cauzei respective sub aspectul laturii civile.

În situația în care aspectele reținute de instanța de apel ar fi corecte, dispozițiile art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen. și ale art. 1.365 C. civ. sunt lipsite de orice eficiență, deoarece odată pronunțată o soluție de achitare într-un proces penal înseamnă că nu ar putea avea loc niciun proces civil.

Conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

Aceleași dispoziții sunt preluate și în cadrul C. civ., în capitolul desemnat răspunderii civile pentru fapta proprie, în art. 1.365 legiuitorul statuând că instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

Aceste prevederi permit judecătorului din procesul civil să analizeze vinovăția și existența prejudiciului cauzat de o persoană față de care s-a dispus o soluție de achitare, independent de raționamentul aplicat de judecățorul din cadrul procesului penal.

Temeiul achitării dispus față de pârâta B. a fost cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege pentru ca aceasta să constituie infracțiune.

Vinovăția reglementată în dreptul penal este diferită față de cea prevăzută de legiuitor în dreptul civil, autorul faptei ilicite răspunzând chiar și pentru culpa cea mai ușoară.

Instanțele nu au analizat condiția vinovăției în raport de reclamantă, deși în dosarul penal nu s-a analizat raportul de cauzalitate dintre fapta păgubitoare și prejudiciul produs U.A.T.C. Hilișeu-Horia.

Totodată, prin decizia penală nr. 721 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, la pag. 36, a reținut întrunirea condițiilor răspunderii comitentului pentru fapta prepususlui, reținând că:

"există raport de prepușenie și săvârșirea unei fapte de către inculpată în funcțiile ce i s-au încredințat, faptă comisă însă fără forma de vinovăție cerută de lege pentru ca aceasta să constituie infracțiune".

Practic, S.C. A. S.R.L a fost chemată să răspundă pentru fapta ilicită a prepusului său, în temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

Instanța de apel a mai reținut faptul că "apelanta nu a produs dovezi noi, care să nu fi fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii penale", însă, astfel cum s-a arătat deja, nu a analizată acțiunea civilă în raport de reclamantă.

Un alt aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de apel este decizia curții de conturi, care constată un prejudiciu apărut ulterior soluționării acțiunii civile în procesul penal.

La data care s-a constatat producerea prejudiciului, reclamanta nu se mai putea constitui parte civilă în dosarul penal, iar la data la care putea formula cerere de constituire ca parte civilă încă nu fusese obligată de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să plătească contravaloarea autogrederului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 5 decembrie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2019, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 13 noiembrie 2019.

Prin încheierea de ședință din 2 iulie 2019, pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr. x/2017 a fost preschimbat termenul de judecată stabilit în dosar pentru data de 6 noiembrie 2019.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

O primă critică formulată de către recurentă vizează faptul că, în mod nelegal, instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat, deși aceasta nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal, condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte nefiind analizate în raport cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIȘEU HORIA.

Înalta Curte apreciază că, prealabil, se impune a se sublinia că puterea de lucru judecat presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești definitive privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată definitiv și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările definitive date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale.

Dincolo de aceste considerente teoretice, Înalța Curte constată că prin sentința penală nr. 543 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția Penală în dosarul nr. x/2013, s-a reținut, sub aspectul laturii civile, că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - F.E.A.D.R., cu adresa nr. x/22.11.2013, în temeiul art. 15 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 404.999,84 RON, reprezentând contravaloarea parțială a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului Comuna Hilișeu Horia. Prin aceeași hotărâre s-a constatat că persoanele vătămate Comuna Hilișeu-Horia, județul Botoșani - prin Primar și S.C. D. S.A. Constanța - prin lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. București nu s-au constituit parte civilă în cauză.

Totodată, prin decizia nr. 721 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2013, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. și inculpata B. împotriva sentinței penale nr. 543 din 15 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția Penală. În temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., inculpata B. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunilor de: participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzut de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 18 indice1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificat prin art. 79 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen. și de participație improprie la înșelăciune, prevăzut de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înalta Curte reține, de asemenea că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

Articolul 1.365 din noul C. civ., invocat de către recurentă, nu poate face obiectul criticii în recurs, în condițiile în care acesta nu a fost reținut și aplicat de către instanța de apel.

Așadar, efectul pozitiv al lucrului judecat, față de decizia penală nr. 721 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2013, nu poate fi reținut.

Prin urmare, chiar în situația în care lipsește caracterul penal al unei fapte sau chiar și atunci când ar lipsi vinovăția penală, aceste împrejurări nu exclud angajarea răspunderii civile și nu privează partea de dreptul de a cere repararea prejudiciului ce i-a fost produs.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte argumente invocate de către recurentă.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIȘEU HORIA PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIȘEU HORIA PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează decizia nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2019.