ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2191/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Ia data de 10.04.2015, sub numărul x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. Botoșani, Județul Botoșani și Consiliul Județean Botoșani, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea facturii fiscale nr. x/17.05.2013 prin care o parte din investițiile de 118.463.006,25 RON realizate în cadrul programului ISPA și evidențiate în patrimoniul A. S.A. în contul 231, respectiv cele realizate din fonduri ex ISPA în sumă de 114.400.866 RON, au fost transferate nelegal de pârâta B. S.A. către Județul Botoșani; obligarea pârâtului Județul Botoșani la plata sumei de 19.488.860,36 RON reprezentând valoarea cu care aceasta și-a mărit nejustificat patrimoniul prin preluarea investițiilor de 118.463.006.25 RON realizate în cadrul programul ISPA; obligarea pârâtei 1 si pârâtului 2, în solidar, la plata de despăgubiri egale cu dobânda legală calculată la suma de 19.488.860,36 RON, începând cu data de 12.11.2010 și până la achitarea integrală a acestei sume datorate; obligarea pârâtei B. S.A., în baza deciziei civile nr. 2956/14.03.2014 a Curții de Apel Suceava, la restituirea stocului de piese de schimb în valoare de 75.689,13 RON ori a echivalentului acestora în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, stoc de piese de schimb transferat nelegal către B. S.A, a mijloacelor fixe în valoare totală de 4.196.924,67 RON, specificate în cuprinsul cererii, care au făcut obiectul transferului patrimonial anulat și pe care pârâta refuză să le restituie; cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin precizările depuse reclamantul a arătat că solicită instanței anularea facturii fiscale și a transferului patrimonial propriu zis prin care o parte din investițiile de 118.463.006,25 RON, realizate în cadrul programului ISPA și evidențiate în patrimoniul S.C. A. S.A., în contul 231, respectiv cele realizate din fonduri Ex ISPA în sumă de 114400866 RON au fost transferate nelegat de S.C. B. S.A. Botoșani către Județul Botoșani, cu toate că la momentul transferului litigiul având ca obiect anularea transferurilor patrimoniale frauduloase dintre debitoare și pârâta S.C. B. S.A. Botoșani nu era soluționat definitiv. A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtelor la restituirea stocului de piese de schimb în valoare de 75.689,13 RON ori a echivalentului acestora în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă; stoc de piese de schimb transferat nelegal către S.C. B. S.A. Botoșani și a sumei de 4.196.924,67 RON reprezentând mijloace fixe care au făcut obiectul transferului anulat și pe care pârâta S.C. B. S.A. Botoșani le-a predat Consiliul Județean Botoșani.

Prin încheierea din data de 01.09.2015, instanța a admis excepția de necompetență funcțională și a transpus cauza unui complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani la data de

01.09.2015, sub nr. x/2015*, iar prin încheierea din data de 08 decembrie 2015, instanța a admis excepția de necompetență funcțională și a dispus trimiterea cauzei unui complet de tip COMN, specializat în litigii cu profesioniști și constatând ivit conflict negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel Suceava.

Prin sentința nr. 5/16.02.2016, Curtea de Apel Suceava a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet de tip COMN (specializat în litigii cu profesioniști) din cadrul secției a Ii-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani.

Ca urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de

18.03.2016, sub nr. x/2015**.

Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 1832/07.11.2017 pronunțată în dosar nr. x/2015 a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea facturii nr. x/17.05.2013, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. B. S.A. Botoșani, a constatat că, excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată are caracterul unei apărări de fond; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. BOTOȘANI, JUDEȚUL BOTOȘANI și CONSILIUL JUDEȚEAN BOTOȘANI; a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 17.417.928 RON reprezentând TVA ajustat, obligație stabilită în sarcina reclamantei conform Raportului de Inspecție Fiscală din data de 11.03.2011, precum și la plata dobânzii legale calculate la această sumă, începând cu data de 12.11.2010 și până la achitarea efectivă a debitului; a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 75.689,13 RON reprezentând contravaloare piese de schimb și suma de 4.196.924,67 RON reprezentând contravaloare mijloace fixe; a respins, ca nefondate, restul pretențiilor deduse judecății; a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 8.300 RON -cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert C. și onorariu expert D., conform deconturilor și chitanțelor depuse la dosar

Împotriva acestei sentințe au declarat apel S.C. B. S.A. și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă prin decizia civilă nr. 526 din 9 iulie 2019 a respins apelul declarat de S.C. A. S.A. ca neîntemeiat; a admis apelurile declarate de S.C. B. S.A. și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere constând în anularea facturii fiscale nr. x/17.05.2013 și a transferului patrimonial propriu zis prin care o parte din investițiile de 118.463.006,25 RON realizate în cadrul programului ISPA și evidențiate în patrimoniul A. S.A. în contul 231, respectiv cele realizate din fonduri ex ISPA în sumă de 114.400.866 RON, au fost transferate de pârâta B. S.A. către Județul Botoșani și a obligat pârâta S.C. B. S.A., la restituirea stocului de piese de schimb în valoare de 75.689,13 RON ori a echivalentului acestora în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă și a mijloacelor fixe în valoare totală de 4.196.924,67 RON, specificate în cuprinsul cererii, urmând a Ie respinge în consecință ca inadmisibile; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Județul Botoșani Ia plata sumei de 17.417.928 RON; a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculate la suma de 17.417.928 RON de RON ca neîntemeiat; a menținut soluțiile pronunțate asupra excepțiilor invocate și soluția de respingere a cererii de obligare la plata sumelor de 1.725.800 RON și 620.848, 36 de RON precum și a dobânzii legale aferente acestor sume; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată; a obligat apelanta - intimată S.C. A. S.A. la plata către apelanta intimată Unitatea Administrativ Teritorială -Județul Botoșani a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru în sumă de 111.369,15 RON precum și la plata către S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru în sumă de 83.526,8 RON (astfel cum a fost redusă prin încheierea nr. 2 din data de 10 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015).

Împotriva acestei decizii S.C. A. S.A. BOTOȘANI prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel a considerat în mod greșit că acțiunea de drept comun pentru anularea transferului patrimonial subsecvent intervenit între S.C. B. S.A. Botoșani și UAT- Botoșani este inadmisibilă deoarece reclamanta ar avea la dispoziție doar calea expres prevăzută de art. 83 și art. 84 din Legea nr. 85/2006.

Prin cererea principală înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. x/2015 s-a solicitat anularea facturii fiscale nr. x/17.05.2013 întocmită cu ocazia transferului subsecvent al mijloacelor fixe și investițiilor, preluate fraudulos de la A. S.A. către UAT - Județul Botoșani, intervenit în timpul judecății cererii de anulare a transferului patrimonial realizat în baza protocolului 12047/12.11.2010 care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, prin care o parte din investițiile de 118.463.006.25 RON realizate de A. S.A., respectiv cele realizate din fonduri ex ISPA, în sumă de 114.400.866 RON au fost transferate nelegal de pârâta B. către UAT - Județul Botoșani.

Nulitatea invocată a fost fundamentată pe principiul quodnullum est, nullum producit effectum, consacrat la art. 1254 C. civ.., care guvernează efectele nulității și pe cauza ilicită a actului subsecvent încheiat cu fraudarea legii (art. 1237 C. civ.). Potrivit art. 1254 C. civ., din acest principiu general care cârmuiește efectele nulității decurg celelalte principii ale efectelor nulității, prevăzute în text:respectiv principiul retroactivității, principiul resolutio iure dantis, resolvitur ius accipientis și principiul restitutio in integrum.

Raportat la aceste dispoziții legale, contrar susținerilor pârâtelor privind legalitatea transferului subsecvent a investițiilor preluate de la B. către UAT - Județul Botoșani, motivat de faptul că TVA-ul colectat a fost virat bugetului de stat, recurenta învederează că aceste susțineri nu pot înlătura frauda la lege datorită nesocotirii dispozițiilor legale, privind colectarea TVA și stingerea obligației de ajustare a TVA prevăzută de Codul fiscal.

Cum transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar, constituie prerogativa exclusivă conferită de lege acestuia, rezultă indubitabil că livrarea unui bun și implicit colectarea TVA-ului aferent operațiunii de livrare nu poate fi făcută decât de proprietar. în atare condiții, este evident că pârâta B. nu avea cum să transfere către UAT - Județul Botoșani bunuri și investiții pe care nu le-a realizat și cu atât mai puțin, să colecteze TVA-ul aferent acestei operațiuni.

Contrar susținerilor pârâtelor, faptul că TVA-ul colectat (nelegal) a fost, ulterior virat bugetului de stat nu constituie în sine o cauză de stingere a dreptului de ajustare a TVA născută în patrimoniul A., câtă vreme A. nu a colectat TVA-ul aferent investițiilor realizate, deși a beneficiat de dreptul de deducere pentru suma de 17.142.412 Iei.

Așa fiind, singurul caz care i-ar fi permis pârâtei B. să colecteze TVA-ul aferent transferului investițiilor către Județul Botoșani și să stingă obligația de ajustare a TVA-ul datorată de A., prin virarea TVA-ului colectat la bugetul de stat, era dobândirea calității de succesor a cedentului în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere a TVA, ca efect al unei operațiuni din cele prevăzute limitativ de art. 128 alîn. 7 din Legea 571/2003.

Cum B. nu este succesoarea în drepturi și obligații a S.C. A. S.A.. fiind o societate de sine stătătoare înființată de Consiliul Județean Botoșani, iar nu rezultată din reorganizarea, divizarea sau fuziunea vechiului operator de apă-canal, operațiuni care ar fi implicat preluarea unei părți din pasivul A., iar, pe de altă parte, normele care constituie excepția de la regulă sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie la alte situații neprevăzute de lege, rezultă că susținerile pârâtelor privind stingerea obligației de plată a TVA-ului ajustat sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Din interpretarea sistematică a art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2000, rezultă că dreptul conferit administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a solicita judecătorului sindic anularea transferului subsecvent survenit ulterior, între terțul dobânditor și subdobânditor și recuperarea bunului transferat fraudulos de debitoare poate fi exercitat odată cu introducerea cererii de anulare a transferului patrimonial, numai atunci când transferul subsecvent a intervenit înainte de introducerea cererii formulate în temeiul art. 79 și 80 din Legea 85/2006, subdobânditorul fiind prezumat de a fi de rea credință dacă nu a plătit valoarea corespunzătoare bunului și cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască faptul că transferul era susceptibil de a fi anulat.

Neexercitarea sau imposibilitatea de a exercitare acestor prerogative nu exclude dreptul debitoarei de a introduce, pe cale separată, după anularea transferului patrimonial, o acțiune de drept comun pentru anularea transferului subsecvent, întemeiată pe nerespectarea cerințelor de validitate a actului încheiat, inclusiv a cauzei actului juridic, având în vedere că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art. 1236 alin. (2) C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.

Pentru identitate de rațiune, o asemenea acțiune de drept comun poate fi introdusă și în cazul în care transferul subsecvent realizat după introducerea acțiunii în anulare a transferului patrimonial, reclamantul nefiind ținut sa facă dovada relei credințe a subdobânditorului, în cazul în care acesta nu a plătit valoarea corespunzătoare bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial era susceptibil de a fi anulat.

Chiar dacă demersul judiciar este întemeiat pe dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 iar între acțiunea formulată și cererea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu se poate pune semn de identitate, condițiile cumulative prevăzute de art. 84 alin. (1), dezechilibrul între prestația subdobânditorului și valoarea bunului și constatarea relei credințe a subdobânditorului care trebuia să cunoască sau ar fi trebuit să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat, sunt cu prisosință îndeplinite deoarece anularea unui act cu titlu gratuit (cum este transferul patrimonial dintre A. și B.) va antrena anularea actului subsecvent, neavând relevanța buna credință a dobânditorului.

Legea instituie un asemenea tratament doar pentru cei care acționează cu rea credință, care vine să descurajeze actele efectuate în dauna creditorilor și să restabilească ordinea juridică.

Reaua-credință a subdobânditorului UAT - Județul Botoșani este prefigurată de calitatea sa de acționar principal la A., calitate în care, cunoscând dificultățile financiare ale debitoarei A. a constituit noua societate B. care a preluat atribuțiile de operator apă-canal, scop în care UAT - Județul Botoșani a reziliat contractul de delegare de gestiune a serviciilor apă-canal, încheiat cu fostul operator, și a dispus, cu puțin timp înainte de deschiderea procedurii de insolvență, transferul fără plată a investițiilor realizate de A. către noul operator înființat, B.. deși beneficiarul final al investițiilor era Județul Botoșani, ocolind astfel obligația de plată a TVA-ului și de despăgubire cu sumele reprezentând contribuții din fonduri proprii a SC. A. S.A. la realizarea programului ISPA.

Mai mult, după introducerea acțiunii de anulare a transferului fraudulos, înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. x/2010/a8, prin notificarea nr. x/24.01.2012 adresată Consiliului Județean Botoșani, s-a solicitat restituirea sumei de 17.417.920 RON reprezentând TVA-ul ajustat aferent mijloacelor fixe transferate gratuit către B., conform protocolului nr. 12047/12.11.2010 și plata sumei de 1.725.000 RON reprezentând cheltuieli realizate de A. în cadrul programului de investiții ISPA și neacoperit de Consiliul Județean Botoșani în calitate de beneficiar final.

Urmare a introducerii acțiunii în anulare a transferului patrimonial din 12.11.2010 și a notificării nr. x/20.01.2012, în data de 12.10.2012 s-a încheiat un protocol între Ministerul Finanțelor Publice, prin Autoritatea de Management ex-ISPA. Direcția Generală Județeană ANAF, Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare ANAF, Consiliul Județean Botoșani și B. S.A. Botoșani.

Nu în ultimul rând, arată recurenta că, pentru modul în care pârâta UAT -Județul Botoșani a folosit bunurile și creditele S.C. A. S.A., în folosul propriu și a S.C. B. S.A., deținând o parte din activul A., la data de 27.12.2013 s-a promovat împotriva Județului Botoșani o acțiune în răspundere, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a), c), e) și f) din Legea nr. 85/2006, acțiune înregistrată sub nr. x/40/201 0/al5, care a fost suspendată până la soluționarea prezentei cauze care are înrâurire asupra pasivului societății debitoare, rămas neacoperit.

Toate aceste demersuri, survenite anterior emiterii facturii fiscale nr. x/17.05.2013, demonstrează indubitabil, nu numai că pârâta UAT - Județul Botoșani cunoștea faptul că transferul inițial era susceptibil de a fi anulat, dar și mai grav, conivența existentă între B. și UAT - Județul Botoșani, care au acționat deliberat în frauda legii, cu scopul de a prejudicia A. S.A.

În contextul analizat, se apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu de instanța de judecată este nefondată.

În opinia recurentei soluția instanței de apel este greșită și în ceea ce privește pretențiile de obligare a pârâtei județul Botoșani la plata sumei de 17.142.412 RON TVA, 1.725.800 RON - taxă ocupare teren 620848, 36 de RON -

sume avansate pentru realizarea investițiilor, soluție motivată pe faptul că nu s-ar fi dovedit legătura de cauzalitate dintre sporirea patrimoniului UAT Botoșani și diminuarea patrimoniului A. și anularea facturii fiscale nr. x/2013.

Așa cum rezultă din fișa sintetică a dosarului TVA a A. S.A. și din notificările privind obligațiile fiscale restante ale A. S.A., pe care ANAF-ul le-a comunicat, obligația de a achita TVA-ul ajustat există în continuare în patrimoniul societății, nefiind stinsă.

Obligația de ajustare a taxei pe valoare adăugată dedusă, a fost stabilită în sarcina recurentei de către organele de inspecție fiscală ca urmare a scoaterii fără plată și, deci, fără colectarea taxei pe valoarea adăugată a bunurilor din patrimoniul S.C. A. S.A.. Cum bunurile nu mai pot fi restituite, fiind înglobate în bunurile aparținând domeniului public, predate de terțul dobânditor B. către UAT - Județul Botoșani, obligația de ajustare a TVA-ului subzistă ca atare, așa cum este reflectată în fișa sintetică de TVA.

Nici împrejurarea că B. S.A. ar fi plătit la bugetul de stat TVA-ul aferent facturii nr. x/2013 nu are nici un fel de relevanță în speță, acest aspect nefiind de natură să exonereze S.C. A. S.A. de la plata TVA-ului ajustat dispus de organele fiscale, aspect relevat de faptul că obligația de plată a TVA-ului ajustat nu a fost înlăturat din fișă după achitarea TVA-ul aferent facturii nr. x/2013 de către B. S.A.

Susținerile pârâtului cu privire la identitatea parțială de obiect între TVA-ul ajustat în sarcina reclamantei și TVA-ul cuprins în factura nr. x/2013, precum și cu privire la pretinsul efect al rămânerii tară obiect a obligației impuse în sarcina reclamantei de către DGFPJ Botoșani nu au nici un temei legal, atâta timp cât cele două operațiuni sunt de sine stătătoare, fiecare având propriile implicații pe plan fiscal.

Astfel, obligația de ajustare a taxei pe valoarea adăugată dedusă, în cazul S.C. A. S.A. s-a născut ca urmare a încetării existenței în cadrul activității economice a persoanei impozabile a bunurilor care au făcut obiectul transferului către S.C. B. S.A. în baza Protocolului de predare-primire, în timp ce taxa pe valoarea adăugată din factura nr. x/2013 are ca fapt generator operațiunea de transferare a bunurilor primite pe bază de protocol de S.C. B. S.A. către UAT JUDEȚUL BOTOȘANI.

Întocmirea acestei facturi fiscale nu are nici pe de parte efectul pretins de pârâtă, de a exonera reclamanta de la plata către bugetul de stat a taxei pe valoarea adăugată ajustată, transferul operat în baza acestei facturi fiscale fiind el însuși un fapt generator, în sensul art. 134 Codul fiscal.

Susținerile pârâtelor cu privire la respectarea normelor metodologice de aplicare a Deciziei Comisiei Centrale Fiscale nr. 6/2011 nu sunt reale, atâta timp cât operatorul de apă care a acționat ca antreprenor, primind pe numele lor facturi pentru achiziții de bunuri și servicii, prevăzut la art. 1 a fost S.C. A. S.A. iar nu S.C. B. S.A. operatorul S.C. A. S.A. fiind și cel care ar fi trebuit să transfere investiția către U.A.T. după recepția finală a lucrării, ipoteză în care nu s-ar fi produs în patrimoniul S.C. A. S.A. prejudiciul de 17.142.412 RON, care a rezultat tocmai din nerespectarea metodologiei legale de transfer a acestor investiții.

Având în vedere cele arătate mai sus, se solicită respingerea excepției lipsei de obiect în ceea ce privește suma de 17.142.412 RON, reprezentând TVA ajustat, stabilit de organele fiscale în sarcina A. S.A. obligație fiscală atestată de fișa de TVA a A. S.A.

În ceea ce privește punctul de vedere exprimat de Administrația Județeană Finanțelor Publice Botoșani, prin adresa nr. x/07.05.2019, potrivit căruia facturile emise de S.C. B. S.A. Botoșani au fost întocmite cu respectarea Deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. 6/2011 și a metodologiei privind solicitarea de plată a TVA aferentă investițiilor, realizate din finanțare publică, plătită și dedusă de operatori în cadrul proiectelor ISPA, iar suma de 17.142.412 RON care face parte din obligațiile fiscale ale A. (inclusă în suma de 41.801.551 RON reprezentând TVA aferent facturilor x și 79 emise de S.C. B. S.A. Botoșani), nu a putut fi solicitată de S.C. A. S.A. deoarece era în faliment și nu putea aplica Decizia nr. 6/2011.

Recurenta învederează faptul că aceste susțineri contravin procedurii stabilite, de comun acord în data de 12.10.2012 de Ministerului Finanțelor Publice, prin Autoritatea de Management ex-ISPA. Direcția Generală Juridică ANAF, Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare ANAF, Consiliul Județean Botoșani și B. S.A. Botoșani, potrivit căreia predarea investiției către UAT urma să fie realizată în două etape.

După agrearea acestei proceduri de transfer de toate părțile implicate, Consiliul Județean Botoșani, care este și unicul acționar al S.C. B. S.A., prin adresa din 12.11.2012 trimisă Ministerului Finanțelor Publice, solicită ca, în baza procedurii convenite, și ținând cont de faptul că prin sentința civilă nr. 286/12.10.2012 a Tribunalului Botoșani s-a dispus anularea protocolului de transfer patrimonial încheiat între A. și B., aprobarea pentru acoperirea plății TVA în sumă de 14.345.343,99 RON, aferent numai transferului de investiții realizate în perioada 01.10.2010 -31.12.2011 de noul operator B. S.A., urmând ca diferența de 27.456.2008 RON, să fie solicitată la plata după finalizarea litigiului dintre fostul și actualul operator.

Faptul că, atât Consiliul Județean Botoșani cât și B. s-au obligat să se conformeze procedurii stabilite, rezultă expres și din procesul-verbal de recepție al obiectivelor de investiții cuprinse în programul finanțat prin memorandumul de finanțare ISPA, încheiat ulterior în baza adresei Ministerului Finanțelor Publice 592158/12.10.2012, cu mențiunea că data încheierii procesului-verbal nu este cea menționată în cuprinsul acestuia (08.11.2012) din moment ce în cuprinsul actului se face trimitere la adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 592158 din 12.10.2012.

În ceea ce privește procedura convenită, de comun acord, la data de 12.11.2012 de către Ministerul Finanțelor Publice și toate părțile implicate în transferul investițiilor realizate prin Programul EX-ISPA, recurenta apreciază că aceasta este în concordanță cu art. 134

1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 6/2011 și a metodologiei privind solicitarea de plată a TVA aferentă TVA-ului plătit și dedus de operatori în cadrul proiectelor ISPA, agreată de Ministerul Finanțelor Publice.

In consecință, imposibilitatea colectării TVA-ului de către S.C. A. S.A. pentru investițiile realizate în cadrul programului ISPA nu se datorează stării de faliment a societății, ci eludării dispozițiilor legale privind dreptul de colectare a TVA-ului, a Deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. 6/2011, a procedurii convenită în data de 12.10.2012 de Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Județean Botoșani și B. S.A. și nu în ultimul rând transferului fraudulos al investițiilor către UAT Botoșani, înainte de soluționarea definitivă a litigiului având ca obiect anularea transferului patrimonial dintre A. S.A. și B., operat în baza protocolului nr. 12047/12.11.2010, prin Decizia nr. 2956 din 14 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul x/2010

Din această perspectiva, faptul că întreaga valoare reprezentând TVA dedus de cei doi operatori a fost facturată de B., încasată și virată la buget este irelevant, pentru stingerea obligației proprii a S.C. A. S.A. de ajustare a TVA-ului dedus în cursul investiției, care figurează în continuare ca obligație în fișa de TVA, situație recunoscută de altfel de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Botoșani în adresa x/07.05.2019 și nu este de natură să acopere nulitatea absolută a facturii fiscale x/17.05.2013 prin care B. a transferat către UAT - Județul Botoșani, investiții dobândite în mod fraudulos de la A. S.A., în baza protocolului de predare-primire 12047 din 12.11.2010, anulat prin Decizia nr. 2856/14.03.2014 a Curții de Apel Suceava.

În opinia recurentei, nerespectarea dispozițiilor legale privind transferarea investițiilor către UAT de către operatorul de apă care le-a realizat și eludarea procedurii convenite, de comun acord, de Ministerul Finanțelor Publice, ANAF, Consiliul Județean Botoșani și B. S.A., dovedesc indubitabil existența unei conivențe frauduloase nu numai între pârâtele B. S.A.

și UAT - Județul Botoșani, ci și a Administrației Județene a Finanțelor Publice Botoșani care, a acceptat ca, colectarea TVA-ului aferent investiției realizate de A. S.A. să se facă de o persoană care nu avea calitatea de titular a investițiilor realizate, și nici dreptul de a colecta TVA în numele și pentru A. S.A.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe și admiterea în totalitate a acțiunii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata UT Județul Botoșani a invocat excepția netimbrării cererii de recurs solicitând anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond respingerea ca nefundat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 30 ianuarie 2020 potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 14 mai 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția inadmisibilității recursului, a admis în principiu recursul și a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14.04.2020.

Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a încetării efectelor stării de urgență.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor invocate, se constată că recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., în mod formal neprezentând argumente juridice din perspectiva cărora instanța de recurs să efectueze controlul de legalitate al deciziei recurate privind nemotivarea, conținerii unor motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei (pct. 6), sau încălcarea autorității de lucru judecat (pct. 7), astfel încât aceste motive vor fi respinse.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a considerat în mod greșit că acțiunea de drept comun pentru anularea transferului patrimonial subsecvent intervenit între S.C. B. S.A. Botoșani și UAT- Botoșani este inadmisibilă deoarece reclamanta ar avea la dispoziție doar calea expres prevăzută de art. 83 și art. 84 din Legea nr. 85/2006.

Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat."

Astfel, în mod corect instanța de apel a constatat că reclamanta nu putea uza de calea dreptului comun pentru a obține în esență anularea transferului ulterior și repunerea părților în situația anterioară anulării transferului patrimonial inițial, având deschisă doar calea expres prevăzută de art. 83 și art. 84 din Legea 85/2006 care reglementează modalitatea în care se poate solicita restituirii averii debitorului bunul transferat.

Prin urmare, câtă vreme recurenta-reclamantă a avut la dispoziție un act normativ special, în temeiul căruia să solicite anularea facturii fiscale nr. x/17.05.2013, a transferului patrimonial propriu zis și obligarea pârâtei S.C. B. S.A., la restituirea stocului de piese de schimb și a mijloacelor fixe care au făcut obiectul transferului patrimonial anulat, el nu mai poate apela la normele de drept comun pentru revendicarea acestora, conform principiului "specialia generalibus derogant".

Astfel fiind, în acord cu susținerile instanței de apel, condițiile prescrise de legea specială sunt diferite de cele ale dreptului comun, presupunând spre exemplu verificarea, unui termen special de prescripție, valorii bunului de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii, buna sau rea credință a terțului dobânditor, în condițiile unei reglementări speciale, reclamanta neavând un drept de opțiune între calea prevăzută de Legea 85/2006 și calea dreptului comun potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Faptul că recurenta nu acceptă un principiu de drept aplicabil în speță, aspect ce reiese din modalitatea în care a argumentat acest motiv, în condițiile unei aplicări corecte a legii de către instanța de apel, nu poate duce la casarea deciziei recurate din perspectiva analizei excepției de inadmisibilitate.

În concluzie, întrucât recurenta-reclamantă a omis să valorifice legea specială, conform textului amintit al Legii nr. 85/2006, nu poate solicita același lucru printr-o altă procedură, respectiv cea de drept comun, cum este și cea de față, iar instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiilor legale incidente.

Întreaga argumentare a recurentei-reclamante privind greșita respingere a pretențiilor de obligare a pârâtei Județul Botoșani la plata sumei de 17.142.412 RON TVA, 1.725.800 RON - taxă ocupare teren, 620848,36 RON - sume avansate pentru realizarea investițiilor, va fi respinsă.

În susținerea pretinsei greșeli a instanței de apel de respingere a pretențiilor menționate, recurenta-reclamantă a făcut trimitere la stabilirea situației de fapt, la modalitatea de întocmire a facturii fiscale, la susținerile pârâtelor cu privire la respectarea normelor metodologice de aplicare a Deciziei Comisiei Centrale Fiscale nr. 6/2011, la punctul de vedere exprimat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani privind întocmirea facturilor fiscale emise de S.C. B. S.A. Botoșani, fără a arăta în ce constă greșeala instanței de apel în respingerea pretențiilor.

Or, fără o minimă argumentare din punct de vedere a încălcării unor norme de drept material, nu se poate realiza o analiză pertinentă a menționatelor argumente, astfel încât, se apreciază că aceste susțineri vizează aspectele de netemeinicie ale cauzei ce nu pot face obiectul controlului de legalitate în această etapă procesuală.

Ca urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate de reclamant sunt nefondate și în consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. împotriva deciziei civile nr. 526/2019 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2020.