ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 736/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta A. S.A., prin lichidator C.I.I. B. a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL BOTOȘANI, solicitând a se dispune restituirea prin echivalent a imobilizărilor corporale transferate în baza facturii fiscale nr. x din 1 iulie 2010, imposibil de restituit în natură, conform dispozițiilor deciziei civile nr. 2955 din 14 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, pronunțate în dosarul nr. x/2010, sens în care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.106.429,30 RON, a dobânzii legale începând cu data de 1 iulie 2010 și până la momentul achitării efective.

Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 9 iunie 2016 scoate cauza de pe rol și o trimite Tribunalului Suceava ca urmare a admiterii cererii de strămutare dispusă prin sentința civilă nr. 24 din 20 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2016.

Prin sentința nr. 19 din 31 ianuarie 2018 Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. Botoșani, obligând pârâtul MUNICIPIUL BOTOȘANI la plata sumei de 40.102.362 RON, reprezentând echivalentul imobilizărilor corporale solicitate, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 1 iulie 2010 și până la achitarea debitului.

Prin decizia civilă nr. 103 din 4 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă este respins ca nefondat apelul pârâtului MUNICIPIUL BOTOȘANI.

Împotriva deciziei din apel formulează recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre o nouă judecată instanței de apel.

Recurenta invocă un singur motiv de recurs pe care îl încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea regulilor de procedură privind lucrul judecat și dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind dreptul de acces la justiție.

Dezvoltând acest motiv de recurs, se arată că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în contextul în care prin hotărârea judecătorească pronunțată într-un litigiu anterior, nu s-a statuat și nu a fost tranșată chestiunea valabilității titlului de proprietate al reclamantei, a existenței sau inexistenței dreptului de proprietate al A. S.A.

Recurenta arată faptul că în litigiul anterior întemeiat pe dispozițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006, prin decizia civilă nr. 2955 din 14 martie 2014 Curtea de Apel Suceava nu a stabilit regimul juridic al bunurilor, nu s-a pronunțat asupra valabilității sau nulității titlului de proprietate al A. S.A., ci doar a anulat transferul patrimonial efectuat în baza facturii fiscale nr. x din 1 iulie 2010, cu consecința repunerii în situația anterioară.

Ori, "în situația anterioară", bunurile aparțineau domeniului public al Municipiului Botoșani, această repunere însemnând că bunurile revin la regimul juridic legal preexistent acestei facturi.

Recurenta susține că decizia nr. 2955 din 14 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu produce în noul litigiu efectul pozitiv al lucrului judecat întrucât în litigiul anterior instanța nu a fost învestită și nu s-a pronunțat asupra unor cereri privind ilegalitatea inițială a aportului la capitalul social și a includerii în patrimoniul social a bunurilor proprietate publică locală.

Se mai arată faptul că a invocat, în prezentul litigiu, nulitatea absolută a actelor juridice de includere în capitalul social și în patrimoniul privat al C. S.A. și A. S.A. a bunurilor proprietate publică a Municipiului Botoșani.

Recurenta susține că bunurile în litigiu, respectiv centralele termice cu întreaga infrastructură aferentă (rețele de termoficare, instalații, terenuri etc.), incluse cu încălcarea legii în capitalul social și în patrimoniul societar al intimatului A. S.A., sunt proprietatea publică a Municipiului Botoșani din perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, în temeiul dispozițiilor art. 135 din Constituția României din 1991 și a art. 72 din Legea nr. 69/1991.

Consideră astfel recurenta că bunurile care fac obiectul prezentului litigiu fac parte din categoria celor care sunt declarate prin lege că sunt proprietate publică, astfel încât pot aparține numai domeniului public al unităților administrativ teritoriale.

Conform dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituția României, bunurile proprietate publică, fiind inalienabile, pot fi date numai "în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate" sau pot "fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică", în condițiile unei legi organice.

Prin urmare, concluzionează recurenta, această dispoziție constituțională exclude/interzice includerea bunurilor proprietate publică în capitalul social sau în patrimoniul unor societăți comerciale.

Inalienabilitatea privește nu numai bunul ca atare, ci și echivalentul lui, restituirea prin echivalent fiind o modalitate de executare indirectă. Nu este admisibil așadar, ca pe cale ocolită să se obțină echivalentul bunurilor care fac obiectul proprietății publice, inalienabilitatea și insesizabilitatea opunându-se unei asemenea modalități de dobândire.

Mai arată recurenta faptul că, la data înființării C. S.A. (iunie 1998) erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome și care stabileau la art. 4 alin. (2) că nu se includ în capitalul social al societăților comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome, bunuri de natura celor prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție. La aceeași dată a înființării C. S.A. erau în vigoare și dispozițiile art. 72 din Legea nr. 69/1991 care prevedeau că "aparțin domeniului public de interes local sau județean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public și nu au fost declarate de interes național".

Centrala electrică, centrala termoelectrică, punctele termice și întreaga infrastructură aferentă sunt destinate pentru a fi folosite și exploatate în cadrul unui serviciu public astfel încât fiind afectate unei utilități publice aparțin prin declarația legii, dar și prin natura lor domeniului public al Municipiului Botoșani, fiind interzisă includerea lor în capitalul social.

De asemenea, recurenta arată și faptul că la data înființării A. S.A. (29 martie 2000) erau în vigoare atât dispozițiile O.U.G. nr. 30/1997, cât și cele ale Legii nr. 213/1998, astfel încât bunurile în litigiu nu puteau fi incluse în patrimoniul acestei societăți datorită faptului că aparțin domeniului public.

Se invocă și Hotărârea Consiliului Local nr. 16 din 21 februarie 1996 prin care s-a aprobat, în temeiul Legii nr. 69/1991, lista bunurilor aparținând domeniului de interes public local, listă care include toate bunurile aflate în litigiu.

Un argument în plus în susținerea motivului de recurs constă în faptul că nu există nicio statuare printr-o hotărâre judecătorească definitivă asupra valabilității titlului de proprietate invocat de A. S.A., asupra nulității absolute a actelor juridice de includere în capitalul social și în patrimoniul C. S.A. și A. S.A. a bunurilor proprietate publică a Municipiului Botoșani, astfel încât nu există nicio încălcare a puterii de lucru judecat.

În continuare se invocă și lipsa calității de proprietar a A. S.A. la data emiterii facturii nr. BTTTR nr. x din 1 iulie 2010 ca urmare a faptului că anterior operațiunii de transfer patrimonial, respectiv la 29 iulie 2009 a fost redus capitalul social prin restituirea către acționarul unic - Consiliul Local al Municipiului Botoșani, a bunurilor în litigiu pentru care se solicită restituirea prin echivalent.

Este evocată în acest sens Hotărârea nr. 14 din 29 iulie 2009 a Adunării Generale a Acționarilor A. S.A. Botoșani care a aprobat reducerea capitalului social prin restituirea către acționarul unic Consiliul Local al Municipiului Botoșani a cotei părți din aporturi, aferentă "bunurilor trecute în domeniul public", valoarea capitalului social redus aferentă acestora bunuri fiind de 7.981.287,50 RON.

Această reducere a capitalului social include bunurile imobile și mobile pentru care reclamanta solicită în prezentul litigiu restituirea prin echivalent.

Ca urmare, în opinia recurentei, intimata-reclamantă neavând calitatea de proprietar, nu are calitate procesuală activă și nu justifică un interes legitim personal și actual de a pretinde restituirea bunurilor sau restituirea prin echivalent.

Recurenta invocă și faptul că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție în contextul în care i s-a opus puterea de lucru judecat, deși în noul litigiu s-au formulat în apărare cereri și excepții asupra cărora nu s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească anterioară, respectiv excepția nulității absolute a actelor juridice de includere în capitalul social și în patrimoniul privat al intimatei a bunurilor aparținând proprietății publice a Municipiului Botoșani.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost întocmit și depus la dosar, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021 a fost admis în principiu recursul de către secția I Civilă a Înaltei Curți, secție pe rolul căreia a fost inițial înregistrat dosarul și care, ulterior, prin încheierea din 9 noiembrie 2021 s-a dezînvestit în favoarea secției a II-a Civile, considerând că acesteia îi aparține competența de soluționare a recursului.

Analizând decizia atacată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Principala critică cuprinsă în cererea de recurs vizează greșita reținere de către instanța de apel a puterii de lucru judecat a deciziei nr. 2955 din 14 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, excepție în considerarea căreia apelul a fost respins ca nefondat.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2955 din 14 martie 2014 s-a dispus anularea transferului patrimonial efectuat în baza facturii fiscale seria nr. BTTTR nr. x din 1 iulie 2010, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Prin această factură au fost transferate către Primăria Botoșani, în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 290 din 29 iulie 2009, modificată prin Hotărârea Consiliului Local Botoșani nr. 72 din 31 martie 2010, bunuri din patrimoniul debitoarei A. S.A., la o valoare cu mult mai mică decât valoarea contabilă. În afara disproporționalității prețului de vânzare, anularea transferului de proprietate asupra clădirilor folosite ca puncte termice, din patrimoniul A. S.A. în patrimoniul Municipiului Botoșani, s-a dispus pentru faptul că nu s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru trecerea bunurilor din domeniul privat al societății în domeniul public al municipalității.

Prezentul litigiu a fost determinat de imposibilitatea restituirii în natură a imobilizărilor corporale al căror transfer a fost anulat prin decizia civilă nr. 2955 din 14 martie 2014, astfel încât a fost solicitat echivalentul bănesc.

Recurenta se opune plății acestor despăgubiri bănești susținând faptul că intimata reclamantă nu este îndreptățită să dețină bunurile pentru care se solicită echivalentul bănesc întrucât aceste bunuri nu se află în proprietatea acesteia, fiind bunuri care aparțin domeniului public al Municipiului Botoșani, bunuri care nu pot fi înstrăinate atât în natură, cât și prin echivalent.

Instanța de apel în mod corect a reținut faptul că în prezentul litigiu chestiunea litigioasă nu este existența sau inexistența dreptului pretins de reclamantă ori stabilirea regimului juridic al bunurilor respective. Acest litigiu este consecința imposibilității restituirii bunurilor în materialitatea lor astfel cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească care a intrat în puterea de lucru judecat și ale cărei efecte nu pot fi ignorate de către recurentă, parte în litigiul respectiv.

Repunerea în discuție a regimului juridic al acestor bunuri și, implicit, a titularului dreptului de proprietate reprezintă o ignorare a efectului pozitiv al unei hotărâri judecătorești.

Aceste aspecte trebuiau invocate în litigiul anterior, lucru pe care însă recurenta nu l-a făcut, tranșând asupra nulității transferului patrimonial intervenint între părți la 1 iulie 2010, instanța ce a pronunțat decizia nr. 2955, a analizat implicit problema dreptului de proprietate și a regimului juridic al bunurilor.

Mai mult, instanța de apel a valorificat judicios în plan probatoriu efectul pozitiv al deciziilor nr. 3908 din 17 decembrie 2015 și nr. 3045 din 12 noiembrie 2018 ale Curții de Apel Suceava, reținând că acestea opun cele definitiv statuate asupra caracterului și regimului bunurilor aportate în capitalul social al intimatei.

Toate aceste hotărâri judecătorești analizate prin decizia recurată au stabilit fără putință de tăgadă faptul că bunurile ce au făcut obiectul transferului considerat fraudulos din perspectiva art. 80 din Legea nr. 85/2006, au aparținut, la data aportării, domeniului privat al unității administrativ-teritoriale și aveau același regim inclusiv în anul 2014, data pronunțării deciziei nr. 2955.

Prin cererile și apărările formulate pe parcursul prezentului litigiu recurenta încearcă să înfrângă dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., să împiedice intimata-reclamantă să dea eficiență efectului pozitiv al unei hotărâri judecătorești.

Invocarea nulității absolute a actelor juridice de includere a bunurilor în domeniul privat urmare a faptului că acestea aparțin în realitate domeniului public al municipalității, contestarea calității de proprietar asupra bunurilor a recurentei nu pot fi analizate în prezentul litigiu, fiind apărări noi care ar fi trebuit valorificate în cadrul litigiului inițial, moment la care se putea analiza regimul juridic al bunurilor cu toate consecințele.

Cum recurenta nu a valorificat aceste apărări și excepții în primul litigiu soluționat prin decizia nr. 2955/2014, efectul pozitiv al lucrului anterior judecat se opune analizării acestora în prezentul litigiu.

Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte nu poate reține o încălcare prin decizia recurată, a regulilor de procedură a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BOTOȘANI PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 103 din 4 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2022.