ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Decizia nr. 4306/2014
Asupra cererii de completare a dispozitivului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3853 din 16 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 2262 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL și a suspendat executarea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 16 aprilie 2013 emis de intimata B.
Ulterior, prin cererea formulată la data 22 octombrie 2014, recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 3853 din 16 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul obligării intimatei C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursului.
În motivarea cererii, petenta a arătat că reprezentantul său a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza și cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3853 din 16 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 444 alin. (1): „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în termen de 15 zile de la pronunțare”.
Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, atașând dovada achitării onorariului de avocat și a taxelor de timbru în cuantum de 4.212 lei, atât pentru faza procesuală a fondului, cât și în recurs (filele 189-195 dosar).
Având în vedere soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 274 alin. (1) și al art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea și va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3853 din 16 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că va obliga intimata C. (succesoare a B.) la plata în favoarea recurentei a sumei de 4.212 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de SC A. SRL și în consecință:
Completează dispozitivul Deciziei nr. 3853 din 16 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu următorul aliniat: „Obligă intimata C. (succesoare a B.) la plata în favoarea recurentei a sumei de 4.212 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.