ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 837/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 837/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 837/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin Decizia nr. 213 din 6 aprilie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă,

s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de

revizuire formulată A. împotriva Deciziei nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție. Prin aceeași decizie

instanța a declinat competența de soluționarea a cererii de

revizuire formulată de revizuent pe pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., în

favoarea Tribunalului Neamț și a reținut spre soluționare

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din

același cod.

Adresa de înaintare a cauzei a

fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18 mai 2015.

La termenul de judecată

de la 7 aprilie 2016, întrebat fiind care sunt deciziile pe care le

consideră contrare Deciziei nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a Curții de

Apel Bacău, revizuentul a menționat trei decizii, respectiv, Decizia

nr. 1810 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, Decizia nr.

603 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău și Decizia nr.

1372 din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău și a precizat

totodată că temeiul cererii de revizuire îl constituie art. 322 pct.

2, 5 și 7 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile

prevăzute în pct. 7 din art, 322 C. proc. civ., prin cererea de revizuire,

revizuentul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 896

din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău a fost anulat dreptul

său de a fi reîncadrat efectiv în muncă, dispus prin Deciziei nr.

1810 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, drept ce

reprezenta de fapt o garanție a plății la Casa de Asigurări

pentru Sănătate către Casa Națională pentru

Asigurări de Sănătate Neamț. Această decizie este

potrivnică și Deciziei nr. 603 din 23 septembrie 2004 a Curții

de Apel Bacău prin care s-a dispus plata lunară a sumei de 1278, 4

lei, ce era purtătoare de Casa de Asigurări pentru Sănătate

și impunea depunerea unor declarații de rectificare

corespunzătoare, echivalând astfel cu o finalizare în procent de 100% a

titlului reprezentat de Decizia nr. 1810/2002 pronunțată de

aceeași instanță.

Cu privire la Decizia nr.

1372/2013 a Curții de Apel Bacău, revizuentul a arătat că

prin aceasta a fost admis recursul său asupra suspendării

judecării fondului motivat de existența autorității de

lucru judecat față de acțiunea ce a format obiectul Dosarului

nr. x/103/2010, iar contrarietatea este dată de modul în care s-a

făcut interpretarea autorității de lucru judecat ajungându-se

astfel la admiterea recursului declarat de pârâte și la respingerea

acțiunii sale pe fond.

La termenul de

ședință de la 7 aprilie 2016, instanța a reținut cauza

în pronunțare doar cu privire la excepția de in admisibilitate a

cererii de revizuire, față de condițiile prevăzute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele

de revizuire prevăzute de pct. 2 și 5 din art. 322 C. proc. civ.,

invocate de revizuentul A. cu ocazia dezbaterilor, se constată că

această susținere a fost formulată doar din eroare, întrucât

prin decizia de declinare a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,

s-a dispus declinarea la Tribunalul Neamț pentru motivul întemeiat pe pct.

2 din art. 322 C. proc. civ., iar pentru motivul prevăzut de pct. 5 din

același articol, instanța s-a considerat competentă și a reținut

cererea de revizuire spre soluționare și, prin urmare, instanța

supremă este investită numai cu motivul de revizuire întemeiat pe

pct. 7 din art. 322 C. proc. civ.

Înalta Curte reține

caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, având în vedere

următoarele considerente:

pe rolul Tribunalului Neamț, precizată ulterior, contestatorul A. în

contradictoriu cu intimatele SC B SRL și SC C. SRL a formulat

contestație împotriva Deciziei nr. 909 din 2 august 2002 emisă de SC

B SRL.

Prin sentința civilă

nr. 285/c din 8 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Neamț a

fost respinsă contestația, ca neîntemeiată, sub aspectul

capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 909 din 2 august 2002,

reintegrarea în funcția avută anterior începând cu l aprilie 2002,

plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere pentru plata drepturilor

bănești și plata daunelor morale în sumă de 200.000.000

lei; sub aspectul capătului de cerere privind acordarea liberului acces al

con testatorului în unitate, contestația a fost respinsă pentru autoritate

de lucru judecat, iar capătul de cerere privind nerespectarea

hotărârii judecătorești, raportat la art. 83-84 din Legea nr.

168/1999 a fost respins ca, inadmisibil.

Prin Decizia nr. 1810/2002,

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul declarat

de A. împotriva sentinței civile nr. 285 din 8 octombrie 2002

pronunțată de Tribunalul Neamț. A modificat în parte

sentința civilă recurată și a admis în parte

contestația în sensui anulării în parte a Deciziei nr. 909 din 2

august 2002 emisă de SC B SRL Roman numai cu privire la art. 3 din

această decizie pe care a înlăturat-o; a obligat pe pârâte să-i

plătească recurentului suma de 200.000 lei pe flecare zi de

întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data

pronunțării deciziei și până la reintegrarea cu titlu

efectivă; a obligat intimatele la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu

de daune morale, a înlăturat din sentința civilă nr. 285/2002 a

Tribunalului Neamț obligația privind obligarea recurentului la plata

sumei de 5 milioane lei cu titîu de cheltuieli de judecată și a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

civilă nr. 1102 din 15 mai 2003 a Judecătoriei Roman s-a admis

cererea formulată de executorul judecătoresc D. și s-a validat

poprirea asupra contului debitoarelor SC C. SRL și SC B SRL Roman existent

la terțul poprit SC E. SA - Sucursala Neamț, până la

concurența sumei de 20.682. 000 lei, reprezentând drepturi salariale

cuvenite pe ultimele luni, precum și a sumei de 12.758.000 lei lunar,

reprezentând salariul începând cu luna martie 2003, datorate creditorului A.,

și a obligat terțul poprit să plătească creditorului

suma datorată.

Apelul declarat împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr.

768 din 25 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț.

Prin Decizia nr. 603 din 23

septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, s-a

respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă SC C. SA Roman

împotriva Deciziei nr. 768 din 25 septembrie 2003, pronunțată de

Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu reclamantul A., intimatul executor

judecătoresc D. și intimatul poprit SC E. SA-Sucursala Neamț

și a fost obligată recurenta către reclamant la plata sumei de

641.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

ședință din 26 februarie 2013, pronunțată de

Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. x/103/2012 s-a dispus, în baza art. 244

pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei formulate de reclamantul

A. în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA-Sucursala Roman și SC C. SA

București până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr.

x/103/2010.

Prin Decizia nr. 1372 din 2

octombrie 2013, Curtea de Apei Bacău, secția I civilă, a admis

recursul promovat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință

din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț, a casat

încheierea recurată și a trimis cauza spre continuarea

judecății la Tribunalul Neamț.

înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/103/2012 din data

de 21 decembrie 2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele SC

C. SA - Sucursala Roman și SC C. SA București, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se

dispună obligarea pârâtelor îa depunerea declarațiilor rectificative

către Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate

și să plătească la bugetul asigurărilor sociale de

stat contribuțiile aferente drepturilor salariate lunare în cuantum de

1.238,40 lei pentru perioada 01 aprilie 2002-14 iulie 2006, drepturi

certificate prin executare silită prin poprire, conform Dosarului de

executare silită nr. x/2003.

La termenul din data de 16

ianuarie 2013, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând

că solicită obligarea pârâtei la depunerea declarațiilor

rectificative pentru sumele plătite de SC C. SA potrivit procesului -

verbal din 24 iulie 2008, reprezentând salariile compensatorii și

contravaloarea indemnizației de șomaj acordate potrivit

sentinței civile nr. 567/C/2005, pronunțată de Tribunalul

Neamț în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/C/2005.

Prin sentința civilă

nr. 243/C din 18 februarie 2014, Tribunalul Neamț a respins, ca

nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de SC C. SA - Sucursala Roman, a admis excepția autorității

de lucru judecat invocată de pârâta SC C. SA vizând capetele de cerere

referitoare la obligarea pârâtelor la plata contribuțiilor la bugetul

consolidat de stat pentru perioada 01 aprilie 2002-26 august 2003 și

pentru suma de 4.005 lei, reprezentând despăgubiri, sens în care a respins

pe această excepție aceste capete de cerere; a respins, ca

nefondată, excepția autorității de lucru judecat

invocată de aceeași pârâtă vizând celelalte capete de cerere,

și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A.,

astfel cum a fost precizată, obligând pârâtele să plătească

la bugetul de stat contribuțiile datorate pentru plățile

compensatorii achitate pentru perioada 27 august 2003 - iulie 2006 și

să depună declarații rectifîcative aferente acestor contribuții,

cu cheltuieli de judecată în sumă de 664,5 lei.

După comunicarea

sentinței civile nr. 243/C din 18 februarie 2014 părților, în

termenul legal de recurs, contestatorul A. a formulat o cerere prin care a

solicitat, în temeiul art. 281, art. 281

1

și art. 281

2

C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii,

aducând la cunoștință instanței că d repturile

salariale achitate prin executare silită prin poprire în sumă de

1.275,8 lei nu sunt plăți compensatorii, solicitând completarea

dispozitivului hotărârii, în sensul obligării pârâtelor la plata

contribuțiilor aferente drepturilor salariale în sumă de 1.238,4 lei

lunar.

Cererea de îndreptare eroare

materială, lămurire dispozitiv și completare dispozitiv

formulată de reclamantul A. cu privire la această hotărâre a

fost respinsă de Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr.

615 din 6 mai 2014.

Prin Decizia nr. 896 din 19

noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost

respins, ca nefondat, recursul, promovat de reclamantul A. împotriva

sentinței civile nr. 635 din 6 mai 2014, pronunțată de

Tribunalul Neamț; a admis recursul formulat de SC C. SA-Sucursala Roman

și S.C. Agrana România - SA București împotriva sentinței civile

nr. 243 din 18 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț în

Dosarul nr. x/103/2012; a modificat în parte hotărârea recurată în

sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului; a înlăturat din

dispozitivul hotărârii obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

recurate, respectiv sentința civilă nr. 243/C/2014 și a luat act

că recurentul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin cererea de revizuire

astfel cum a fost precizată în fața instanței la termenul din 7

aprilie 2016, revizuentul a susținut că Decizia nr. 896 din 19

noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

I civilă, este contrară Deciziilor civile nr. 1810 din 25 noiembrie

2002, nr. 603 din 23 septembrie 2004 și nr. 1372 din 02 octombrie 2013,

pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile simt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra

unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., temeiul legal al cererii, revizuirea poate fi

solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de aceiași grad sau de grade deosebite, în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate."

Rațiunea

reglementării prevăzută de dispoziția legală

susmenționată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua

hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea

principiului lucrului judecat.

Aceasta înseamnă că,

în fapt, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie

să îndeplinească cumulativ următoarele condiții, pentru a

putea fi admisă: 1) să fie vorba de hotărâri definitive

contradictorii; 2) hotărârile să fie pronunțate în același

litigiu, adică să fi existat tripla identitate de obiect,

părți, cauza; 3) hotărârile să fie pronunțate în

dosare diferite; 4) să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat;

5) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Se observă că

hotărârile în raport de care s-a invocat contrarietatea nu sunt

pronunțate în același litigiu, în cauză neexistând identitate de

obiect, părți și cauză cerută de text, deoarece

acestea sunt diferite.

Astfel, lipsa

identității de părți, obiect și cauză face ca

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă,

pentru neîndeplinirea uneia din condițiile de admisibilitate a cererii.

Ca atare, față de

aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu

intimatele SC C. SA-Sucursala Roman și SC C. SA - București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a Deciziei nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a Curții de

Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

x/103/2012, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 07 aprilie 2016.