ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 837/2016

Decizia nr. 837/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin Decizia nr. 213 din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulată A. împotriva Deciziei nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin aceeași decizie instanța a declinat competența de soluționarea a cererii de revizuire formulată de revizuent pe pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Neamț și a reținut spre soluționare cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din același cod.

Adresa de înaintare a cauzei a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18 mai 2015. La termenul de judecată de la 7 aprilie 2016, întrebat fiind care sunt deciziile pe care le consideră contrare Deciziei nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, revizuentul a menționat trei decizii, respectiv, Decizia nr. 1810 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, Decizia nr. 603 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău și Decizia nr. 1372 din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău și a precizat totodată că temeiul cererii de revizuire îl constituie art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ. În raport de dispozițiile prevăzute în pct. 7 din art, 322 C. proc.

civ., prin cererea de revizuire, revizuentul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău a fost anulat dreptul său de a fi reîncadrat efectiv în muncă, dispus prin Deciziei nr. 1810 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, drept ce reprezenta de fapt o garanție a plății la Casa de Asigurări pentru Sănătate către Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate Neamț. Această decizie este potrivnică și Deciziei nr. 603 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău prin care s-a dispus plata lunară a sumei de 1278, 4 lei, ce era purtătoare de Casa de Asigurări pentru Sănătate și impunea depunerea unor declarații de rectificare corespunzătoare, echivalând astfel cu o finalizare în procent de 100% a titlului reprezentat de Decizia nr. 1810/2002 pronunțată de aceeași instanță.

Cu privire la Decizia nr. 1372/2013 a Curții de Apel Bacău, revizuentul a arătat că prin aceasta a fost admis recursul său asupra suspendării judecării fondului motivat de existența autorității de lucru judecat față de acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. x/103/2010, iar contrarietatea este dată de modul în care s-a făcut interpretarea autorității de lucru judecat ajungându-se astfel la admiterea recursului declarat de pârâte și la respingerea acțiunii sale pe fond. La termenul de ședință de la 7 aprilie 2016, instanța a reținut cauza în pronunțare doar cu privire la excepția de in admisibilitate a cererii de revizuire, față de condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În ceea ce privește motivele de revizuire prevăzute de pct. 2 și 5 din art. 322 C. proc.

civ., invocate de revizuentul A. cu ocazia dezbaterilor, se constată că această susținere a fost formulată doar din eroare, întrucât prin decizia de declinare a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, s-a dispus declinarea la Tribunalul Neamț pentru motivul întemeiat pe pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., iar pentru motivul prevăzut de pct. 5 din același articol, instanța s-a considerat competentă și a reținut cererea de revizuire spre soluționare și, prin urmare, instanța supremă este investită numai cu motivul de revizuire întemeiat pe pct. 7 din art. 322 C. proc. civ. Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, având în vedere următoarele considerente: 1. Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Neamț, precizată ulterior, contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele SC B SRL și SC C. SRL a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 909 din 2 august 2002 emisă de SC B SRL.

Prin sentința civilă nr. 285/c din 8 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost respinsă contestația, ca neîntemeiată, sub aspectul capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 909 din 2 august 2002, reintegrarea în funcția avută anterior începând cu l aprilie 2002, plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere pentru plata drepturilor bănești și plata daunelor morale în sumă de 200.000.000 lei; sub aspectul capătului de cerere privind acordarea liberului acces al con testatorului în unitate, contestația a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, iar capătul de cerere privind nerespectarea hotărârii judecătorești, raportat la art. 83-84 din Legea nr. 168/1999 a fost respins ca, inadmisibil.

Prin Decizia nr. 1810/2002, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 285 din 8 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Neamț. A modificat în parte sentința civilă recurată și a admis în parte contestația în sensui anulării în parte a Deciziei nr. 909 din 2 august 2002 emisă de SC B SRL Roman numai cu privire la art. 3 din această decizie pe care a înlăturat-o; a obligat pe pârâte să-i plătească recurentului suma de 200.000 lei pe flecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunțării deciziei și până la reintegrarea cu titlu efectivă; a obligat intimatele la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune morale, a înlăturat din sentința civilă nr. 285/2002 a Tribunalului Neamț obligația privind obligarea recurentului la plata sumei de 5 milioane lei cu titîu de cheltuieli de judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

2. Prin sentința civilă nr. 1102 din 15 mai 2003 a Judecătoriei Roman s-a admis cererea formulată de executorul judecătoresc D. și s-a validat poprirea asupra contului debitoarelor SC C. SRL și SC B SRL Roman existent la terțul poprit SC E. SA - Sucursala Neamț, până la concurența sumei de 20.682. 000 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite pe ultimele luni, precum și a sumei de 12.758.000 lei lunar, reprezentând salariul începând cu luna martie 2003, datorate creditorului A., și a obligat terțul poprit să plătească creditorului suma datorată. Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 768 din 25 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț.

Prin Decizia nr. 603 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă SC C. SA Roman împotriva Deciziei nr. 768 din 25 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu reclamantul A., intimatul executor judecătoresc D. și intimatul poprit SC E. SA-Sucursala Neamț și a fost obligată recurenta către reclamant la plata sumei de 641.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. x/103/2012 s-a dispus, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA-Sucursala Roman și SC C. SA București până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/103/2010.

Prin Decizia nr. 1372 din 2 octombrie 2013, Curtea de Apei Bacău, secția I civilă, a admis recursul promovat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț, a casat încheierea recurată și a trimis cauza spre continuarea judecății la Tribunalul Neamț.

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/103/2012 din data de 21 decembrie 2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SA - Sucursala Roman și SC C. SA București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor îa depunerea declarațiilor rectificative către Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate și să plătească la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile aferente drepturilor salariate lunare în cuantum de 1.238,40 lei pentru perioada 01 aprilie 2002-14 iulie 2006, drepturi certificate prin executare silită prin poprire, conform Dosarului de executare silită nr. x/2003.

La termenul din data de 16 ianuarie 2013, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei la depunerea declarațiilor rectificative pentru sumele plătite de SC C. SA potrivit procesului - verbal din 24 iulie 2008, reprezentând salariile compensatorii și contravaloarea indemnizației de șomaj acordate potrivit sentinței civile nr. 567/C/2005, pronunțată de Tribunalul Neamț în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/C/2005.

Prin sentința civilă nr. 243/C din 18 februarie 2014, Tribunalul Neamț a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC C. SA - Sucursala Roman, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC C. SA vizând capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtelor la plata contribuțiilor la bugetul consolidat de stat pentru perioada 01 aprilie 2002-26 august 2003 și pentru suma de 4.005 lei, reprezentând despăgubiri, sens în care a respins pe această excepție aceste capete de cerere; a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată de aceeași pârâtă vizând celelalte capete de cerere, și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată, obligând pârâtele să plătească la bugetul de stat contribuțiile datorate pentru plățile compensatorii achitate pentru perioada 27 august 2003 - iulie 2006 și să depună declarații rectifîcative aferente acestor contribuții, cu cheltuieli de judecată în sumă de 664,5 lei.

După comunicarea sentinței civile nr. 243/C din 18 februarie 2014 părților, în termenul legal de recurs, contestatorul A. a formulat o cerere prin care a solicitat, în temeiul art. 281, art. 281 1 și art. 281 2 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii, aducând la cunoștință instanței că d repturile salariale achitate prin executare silită prin poprire în sumă de 1.275,8 lei nu sunt plăți compensatorii, solicitând completarea dispozitivului hotărârii, în sensul obligării pârâtelor la plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale în sumă de 1.238,4 lei lunar.

Cererea de îndreptare eroare materială, lămurire dispozitiv și completare dispozitiv formulată de reclamantul A. cu privire la această hotărâre a fost respinsă de Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 615 din 6 mai 2014. Prin Decizia nr. 896 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respins, ca nefondat, recursul, promovat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 635 din 6 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț; a admis recursul formulat de SC C. SA-Sucursala Roman și S.C.

Agrana România - SA București împotriva sentinței civile nr. 243 din 18 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2012; a modificat în parte hotărârea recurată în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului; a înlăturat din dispozitivul hotărârii obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii recurate, respectiv sentința civilă nr. 243/C/2014 și a luat act că recurentul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată. Prin cererea de revizuire astfel cum a fost precizată în fața instanței la termenul din 7 aprilie 2016, revizuentul a susținut că Decizia nr. 896 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, este contrară Deciziilor civile nr. 1810 din 25 noiembrie 2002, nr. 603 din 23 septembrie 2004 și nr. 1372 din 02 octombrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile simt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., temeiul legal al cererii, revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate." Rațiunea reglementării prevăzută de dispoziția legală susmenționată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului lucrului judecat.

Aceasta înseamnă că, în fapt, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții, pentru a putea fi admisă: 1) să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; 2) hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de obiect, părți, cauza; 3) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; 4) să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat; 5) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri. Se observă că hotărârile în raport de care s-a invocat contrarietatea nu sunt pronunțate în același litigiu, în cauză neexistând identitate de obiect, părți și cauză cerută de text, deoarece acestea sunt diferite.

Astfel, lipsa identității de părți, obiect și cauză face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea uneia din condițiile de admisibilitate a cererii. Ca atare, față de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele SC C. SA-Sucursala Roman și SC C. SA - București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 896 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/103/2012, formulată de revizuentul A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2016.