ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.E.R., judecător la Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 284/2010 a solicitat admiterea contestației adresată

Ministerului Justiției și, pe cale de consecință, includerea în indemnizația de

încadrare brută a unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu reprezentând sporul

pentru titlul științific de doctor în cuantum de 15% începând cu data de 10

decembrie 2010.

2.

Soluția instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 2412 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Bucureșt, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul C.E.R. ca neîntemeiată.

În

motivarea soluției, instanța de fond a reținut că potrivit art. 5 din O.U.G. nr.

27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și

altor categorii de personal din sistemul justiției, „judecătorii, procurorii,

personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți care posedă titlul

științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din

indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a

lunii următoare celei în care s-a solicitat.”

Dispozițiile

legale menționate au fost abrogate de Legea-cadru nr. 330/2009 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în

vigoare la data de 01 ianuarie 2010.

Astfel,

conform art. 48 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei

legi se abrogă O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, publicată în M. Of. al României, partea a I-a, nr. 314 din 7 aprilie

2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu

modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 10 alin. (8), art. 11

alin. (4), art. 12, art. 14, art. 15 alin. (1), art. 17, art. 22, art. 29, art.

30, art. 31, art. 31 alin. (2), art. 32, art. 34, art. 37 și art. 41.

Art.

1 alin. (2) din legea menționată prevede că „Începând cu data intrării în

vigoare, în tot sau în parte, a acestei legi, drepturile salariale ale

personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice sunt și rămân în

mod exclusiv cele prevăzute de acest act normativ”.

Art.

30 alin. 6 din lege stabilește că „Pentru persoanele ale căror sporuri cu

caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în

anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele

funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele

corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de

salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”

De

asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri

de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și

stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, „În

cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr.

330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite

prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna

decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să

acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în

aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul

funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este

luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se

stabilesc în funcție de acestea.”

În

conformitate cu prevederile legale menționate, rezultă că sporul pentru titlul

de doctor a fost acordat sub forma unei sume compensatorii, numai persoanelor

care au beneficiat de acesta în luna decembrie 2009.

La

data de 01 ianuarie 2011, au intrat în vigoare Legea - cadru nr. 284/2010 și

Legea nr. 285/2010, acte normative care nu prevăd acordarea sporului pentru

titlul științific de doctor.

În

cauză, reclamantul a susținut teza de doctorat la data de 10 decembrie 2010,

iar la data de 06 iunie 2011, în baza Ordinului nr. 4387/2011 emis de M.E.C.T.S.,

i s-a acordat titlul științific de doctor în drept.

Prin

urmare, se constată că Legea nr. 330/2009 a abrogat dispozițiile art. 5 din

O.U.G. nr. 27/2006, care prevedeau acordarea sporului pentru titlul științific

de doctor și nu se poate reține faptul că acest spor reprezintă un drept

dobândit, în condițiile în care reclamantul a solicitat acordarea acestuia

ulterior abrogării prevederilor legale menționate.

3.Calea

de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.E.R. considerând-o nelegală și

netemeinică.

Referitor

la legalitatea căii de atac a recursului s-a precizat că prin decizia Curții Constituționale

nr. 685/2012 s-a statuat că sunt neconstituționale prevederile art. 7 alin. (2)

teza finală din Anexa nr. VI – Familia ocupațional de funcții bugetare

„Justiție” la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fonduri publice prin care se prevedea în mod expres că „Hotărârile pronunțate

sunt irevocabile”.

În

acest fel, deși în hotărâre se menționează „irevocabil”, ca urmare a declarării

ca neconstituțional a textului hotărârea poate fi atacată cu recurs.

În

ceea ce privește sentința atacată, s-a apreciat că sentința este nelegală și netemeinică

deoarece instanța de fond s-a limitat doar la a face o analiză cronologică a

prevederilor legale în materia sporului de doctorat, fără a avea în vedere argumentele

de drept și de fapt invocate de reclamant în acțiunea introductivă.

S-a

subliniat că reclamantul nu a pus la îndoială existența și cronologia actelor

normative succesive apărute în materia sporului de doctorat, dar a apreciat că Legea

– cadru nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010 nu se aplică în situația acestuia

datorită specificului activității de doctorat pe care a desfășurat-o și unui

dintre principiile fundamentale ale noii legi de salarizare unitară, respectiv Legea

nr. 284/2010.

Nu

s-a analizat, de către instanța de fond caracterul contractual al activității

doctorale cu consecințe în ceea ce privește legea aplicabilă și nici principiile

din legea de salarizare.

S-a

solicitat admiterea recursului, cu consecința casării cu trimitere spre

rejudecare a procesului său, în subsidiar, admiterea recursului și judecând pe

fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția

inadmisibilității recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca

nefondat.

Excepția

inadmisibilității recursului a fost invocată în raport cu dispozițiile art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 284/2010 care prevăd că hotărârile sunt irevocabile.

Deși

textul a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 652 din 28 iunie 2012

a Curții Constituționale, în raport de prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr.

47/1992 s-a considerat că, în mod corect, sentința are mențiunea irevocabilă.

Pe

fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru că organul de doctorat

nu este un „drept câștigat”.

4.Soluția

instanței de recurs

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge excepția inadmisibilității și

recursul pentru următoarele considerente:

Excepția

inadmisibilității recursului invocată de Ministerul Justiției va fi respinsă deoarece

dispozițiile art. 7 alin. (2) teza finală din Legea nr. 274/2010 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost declarate

neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 652 din 28 iunie 2012,

publicată în M. Of. al României la 11 iulie 2012.

Chiar

dacă sentința a fost pronunțată anterior declarării ca neconstituțional a

textului din lege, având în vedere prevederile art. 31 alin. (3) teza finală

din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora pe durata termenului de 45 de zile

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, nu

se poate susține inadmisibilitatea recursului.

Pe

fondul recursului, susținerile recurentului sunt nefondate.

Sporul

pentru titlul științific de doctor era prevăzut de în art. 5 din O.U.G. nr. 27/2008

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii

de personal din sistemul justiției care prevedea „Judecătorii, procurorii,

personalul asimilat acestora și magistrați asistenți carte posedă titlul

științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația

de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare

celei în care s-a solicitat”.

Prin

urmare, acest spor nu se acordă decât la solicitarea persoanei și nu se acordă de

la data obținerii titlului științific, ci de la data solicitării.

Prin

Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit

din fonduri publice, lege ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, au fost abrogate

multe dispoziții din O.U.G. nr. 27/2005, între care și art. 5.

În

speță, recurentul-reclamant a susținut teza de doctorat la 10 decembrie 2010,

iar titlul științific i-a fost acordat la 6 iunie 2011 prin Ordinul nr. 4387 al

M.E.C.T.S.

Recurentul

a solicitat acordarea sporului pentru acest titlu sub forma unor „sume

compensatorii cu caracter tranzitoriu” invocând principiile din legile de

salarizare și caracterul contractual al activității doctorale, însă aceste

susțineri sunt nefondate.

Mai

întâi, caracterul contractual al studiilor doctorale nu poate justifica

acordarea sporului de doctorat pentru că în H.G. nr. 567/2005, nu era prevăzută

obligativitatea acordării sporului de doctorat în cazul obținerii titlului universitar.

Acordarea

sporului era prevăzută în O.U.G. nr. 27/2006, dar de la momentul obținerii titlului

de doctor de către recurent, iar art. 5 din acest act normativ este abrogat.

Prin

urmare, nu se poate susține obținerea unui spor în condițiile în care legea nu

mai prevede acordarea lui, pentru că ar însemna ca sporul să fie acordat deși nu

există temei legal.

Principiile

ce au stat la baza legilor de salarizare adoptate în anul 2010 și 2011 nu pot justifica,

nici ele, acordarea acestui spor întrucât nici ele nu au prevăzut posibilitatea

acordării acestui spor pentru cei care au obținut titlul de doctor după data abrogării

art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006.

Apreciind

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului invocată de intimatul Ministerul Justiției.

Respinge recursul

declarat de C.E.R. împotriva sentinței nr. 2412 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 februarie 2013.