ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au chemat în judecată Ministerul Justiției solicitând:

- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea privind emiterea, pentru fiecare dintre reclamante în parte, începând cu data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare prin care să fie recalculată indemnizația de încadrare, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional, a funcției îndeplinite în cadrul instanței și a titlului de doctor în drept obținut după anul 2010;

- obligarea pârâtului la emiterea pentru fiecare dintre reclamante în parte, a unor noi ordine de stabilire a indemnizației lunare cuvenită pentru munca prestată în funcția de judecător cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicare retroactivă raportat la data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru numita A. din data de 30.07.2015, iar pentru numita B. din data de 25.09.2015, prin care să li se acorde reclamantelor și diferențele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistrați și aplicarea claselor de salarizare altor magistrați (reclamantelor) care au trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 943 din 21 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a obligat pârâtul să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, să achite diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 și să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept și să acorde diferența salarială aferentă, începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru A. din data de 30.07.2015, iar pentru B. din data de 25.09.2015.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată în situația în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5

1

) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În același timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții: aparatul de lucru al Parlamentului etc.

În realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-și soluția pe intenția legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferențelor salariale între persoane aflate în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție și reținând că astfel de diferențe apar și între judecători, prin aplicarea legilor anuale de salarizare începând de la 01 ianuarie 2016.

Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale. Nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în M. Of. nr. 316/7.04.2006).

Totodată, instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, în condițiile în care instanța angajatoare - Tribunalul Timiș - este cea care are această atribuție.

Atribuția ministrului justiției este de a emite ordinul, a Ministerului Justiției de a vira banii și nu de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate.

În mod eronat a fost acordat reclamantelor sporul de doctor, dispunând obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare în acest sens.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor nou-introduse reiese că dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, nu se aplică judecătorilor și procurorilor, textul de lege vizează doar personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților referitoare la obligarea pârâtului Ministerului Justiției de a le plăti diferențele salariale pentru titlurile de doctor în științe juridice deținute de către aceștia, dispozițiile nou - introduse ale art. 5 alin. (1

1

), potrivit cărora prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - în speță doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții specifice locului de muncă la data angajării sau promovării, apreciem că sporul pentru titlu științific de doctor poate fi acordat numai personalului nou-încadrat, numit sau promovat, iar nu întregului personal aflat în funcție la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Ulterior, recurentul Ministerul Justiției a depus la dosar Ordinul ministrului justiției nr. 1489/C/24.05.2017 emis în considerarea Deciziei nr. 23/26.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor care funcționau în cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Timișoara, sens în care s-au acordat intimatelor-reclamante și sumele compensatorii pentru titlul de doctor în drept, începând cu data de 25.09.2015 pentru B. și cu data de 30.07.2015 pentru A., solicitând să se respingă acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Intimatele A. și B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că atât excepția invocată de recurent, privind rămânerea fără obiect a acțiunii reclamantelor, cât și recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Excepția rămânerii fără obiect a acțiunii reclamantelor va fi respinsă deoarece Ordinul Ministrului Justiției nr. 1489/24 mai 2017 a fost emis în considerarea Deciziei nr. 23/26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și vizează drepturile salariale ale judecătorilor care funcționau în cadrul circumscripției Curții de Apel Timișoara și nu s-au depus dovezi din care să rezulte că s-ar fi acordat și diferențele salariale rezultate ca urmare a emiterii ordinului respectiv pentru a se putea constata că acțiunea a rămas fără obiect, în condițiile în care, prin cererea adresată instanței de fond, reclamantele au solicitat și acordarea diferențelor salariale rezultate din aplicarea greșită a unor procente.

Pe fondul cauzei, se va reține că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii prin care reclamantele A. și B. au chemat în judecată Ministerul Justiției și au solicitat:

- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea privind emiterea, pentru fiecare dintre reclamante în parte, începând cu data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare prin care să fie recalculată indemnizația de încadrare, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional, a funcției îndeplinite în cadrul instanței și a titlului de doctor în drept obținut după anul 2010;

- obligarea pârâtului la emiterea pentru fiecare dintre reclamante în parte, a unor noi ordine de stabilire a indemnizației lunare cuvenită pentru munca prestată în funcția de judecător cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicare retroactivă raportat la data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru numita A. din data de 30.07.2015, iar pentru numita B. din data de 25.09.2015, prin care să li se acorde reclamantelor și diferențele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistrați și aplicarea claselor de salarizare altor magistrați (reclamantelor) care au trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a obligat pârâtul să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, să achite diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 și să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept și să acorde diferența salarială aferentă, începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru A. din data de 30.07.2015, iar pentru B. din data de 25.09.2015.

Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că:

Reclamantele A. și B. au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Timiș, respectiv Judecătoria Timișoara, și titlul științific de doctor în drept, și, după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 au solicitat pârâtei emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să le fie acordată suma compensatorie, cu luarea în considerare și a titlului științific de doctor în drept.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, lege prin care s-a introdus alin. (5

1

) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 ce prevede că "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. I alin. (1) din Legea nr. 71/2015, că legiuitorul a aprobat Ordonanța de urgență nr. 83/2014, stabilind că, în cursul anului 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalului din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Astfel, problema inegalității de tratament a fost generată de faptul că sporul de doctorat, prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 a continuat să fie acordat magistraților ce au deținut acest titlu la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, chiar dacă a fost redenumit, fiind menținute sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, în timp ce subiecții ce au dobândit titlul de doctor în drept ulterior, deși desfășoară activitatea în aceleași condiții cu primii nu beneficiază de acest spor sau de vreo sumă compensatorie,

Referitor la prevederile Legii nr. 71/2015, instanța de fond a precizat că, în înțelesul dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, sintagma "salarizat la același nivel" nu trebuie înțeleasă ca o normă de trimitere la categoriile de funcționari și personal contractual salarizat la același nivel cu aparatul Parlamentului, ci ea corespunde noțiunii de "același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", noțiune avută în vedere cu prilejul reglementării alin. (1) și (2) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și prin care executivul a intenționat păstrarea în plată a salariilor, în cursul anului 2015, la același nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

Aceeași concluzie se desprinde și din cuprinsul raportului comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă și protecție socială și al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, disponibil online la secțiunea http://www.x.ro/comisii/munca/pdf/2015/rp191.pdf., de unde rezultă că amendamentul ce a devenit alin. (5

1

) al articolului 1 la O.U.G. nr. 83/2014 a fost propus pentru clarificarea textului și eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înțeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014 în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susținut și mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituția României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariați, și nu pe toți destinatarii actului normativ în discuție, aflați în aceeași situație, respectiv pe cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.

În același sens, este de observat că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării".

Și, în fine, art. 5 alin. (1

2

) din aceeași lege statuează că "prevederile alin. (1

1

) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

De aceea, s-a constatat că dispozițiile reparatorii prevăzute în cuprinsul art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, acesta fiind unicul înțeles al normei legale care se desprinde din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 71/2015 cu cele ale O.U.G. nr. 83/2014, precum și din lucrările premergătoare adoptării Legii nr. 71/2015, edificator fiind raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă și protecție socială și al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului României.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs Ministerul Justiției, dar criticile sunt nefondate.

Înainte de analiza aceste critici se impun a fi făcute următoarele precizări:

Inițial, sporul de doctorat în cuantum de 15% a fost prevăzut de dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, potrivit cărora: "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat".

Ulterior, prin dispozițiile art. 48 din Legea nr. 330/2009 prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 au fost abrogate, dar sumele de bani aferente sporului de doctorat au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce nu a vizat existența sau nu a sporului în discuție, pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31.12.2009. Menținerea acestei sume compensatorii a reprezentat doar o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care nu a mai prevăzut acordarea acestui spor, dar care a rămas în continuare în plată în privința magistraților care au deținut acest titlu la data adoptării Legii nr. 330/2009.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 prevede următoarele "(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Ca atare, art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că, în cursul anului 2015, cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

Alin. 5 al aceluiași act normativ prevede că "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înțeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susținut și mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituția României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariați și nu toți destinatarii actului normativ în discuție, aflați în aceeași situație, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.

Principala critică adusă hotărârii atacate a fost aceea că prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015 nu s-ar aplica judecătorilor, dar critica este nefondată.

Asupra chestiunii legate de aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 a fost pronunțată Decizia nr. 23/2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice."

Pentru a motiva această soluție s-a arătat că:

Suprapunând cele două texte, prin coroborarea art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, dar și cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c) din același act normativ, rezultă că personalul din "celelalte autorități și instituții publice" la care se referă textul supus interpretării sunt: Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenței și Curtea de Conturi), precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Concluzia anterioară este susținută și de împrejurarea că aparatul de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi (care se adaugă autorităților și instituțiilor publice de mai sus) sunt enunțate de o manieră explicită în textul art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare; pe de altă parte, Consiliul Concurenței este o autoritate administrativă autonomă, potrivit art. 3 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, constatare valabilă și pentru Curtea de Conturi, astfel cum reiese din art. 1 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât, aceste autorități administrative se încadrează în una dintre categoriile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare - autorități administrative autonome.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" privește personalul tuturor autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse și autoritățile și instituțiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenței și Curtea de Conturi.

Către această dezlegare conduc și principiile reglementate de art. 3 din aceeași Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în special cel definit la lit. c): "echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetari".

Prin urmare, criticile legate de greșita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 sunt nefondate ca și cele referitoare la greșita obligare la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea sporului pentru titlu de doctor.

În privința criticilor referitoare la obligarea la plata drepturilor salariale de către Ministerul Justiției se constată că și acestea sunt nefondate.

Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite și emitentul ordinului de salarizare, astfel că nu prezintă relevanță faptul că reclamantele sunt angajate de către Tribunalul Timiș.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția invocată de recurentul Ministerul Justiției privind rămânerea fără obiect a acțiunii reclamantelor A. și B.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 943 din 21 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN