ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 martie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat instanței de judecată:

- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamanților privind emiterea, pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare, prin care să fie recalculată indemnizația de încadrare, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional, a funcției îndeplinite în cadrul instanței;

- să oblige pârâtul la emiterea, pentru fiecare dintre reclamanți, a unor noi ordine de stabilire a indemnizației lunare cuvenite pentru munca prestată în funcția de judecător, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicarea retroactivă, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a acestui act normativ), prin care să acorde diferențele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistrați și aplicarea claselor de salarizare altor magistrați, care au trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- să oblige pârâtul la plata sumelor suplimentare ce se cuvin reclamanților în temeiul O.U.G. nr. 83/2014 și Legii nr. 71/2015, actualizate cu indicele de inflație la data plății, aplicat de la data de 09 aprilie 2015 și până la plata efectivă a drepturilor retroactiv cuvenite, sub formă de daune compensatorii, precum și la plata dobânzii legale pentru sumele suplimentare cuvenite începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă și concretă a acestora, cu titlu de daune moratorii.

- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

La solicitarea instanței de fond, prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2017, reclamanții J., O., C., B., R., D., A., H. și F. au precizat că, urmare a dispozițiilor Ordinelor de Ministru succesive nr. 4680/21.12.2016 și 219/C/01.02.2017, își mențin solicitările privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata accesoriilor sumelor solicitate prin acțiunea introductivă, respectiv actualizarea cu indicele de inflație la data plății, aplicat de la data de 9 aprilie 2015 și până la 31 iulie 2016, precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă și concretă a acestora, cu titlu de daune moratorii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 27 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 27 iunie 2017, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D., întemeiat pe dispozițiile art. 414 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond, pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au susținut că măsura suspendării este nelegală, instanța de fond reținând greșit că reclamanții nu au formulat răspuns față de aspectele invocate prin notele scrise de către pârâtul Ministerul Justiției.

Astfel, la solicitarea instanței de judecată, pentru termenul din 11 aprilie 2017, recurenții-reclamanți au formulat și depus la dosar o precizare, prin care au arătat că, în urma dispozițiilor Ordinelor Ministrului Justiției nr. 4680/21.12.2016 și 219/C/01.02.2017, își mențin solicitările privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata accesoriilor sumelor solicitate prin acțiunea introductivă, respectiv actualizarea cu indicele de inflație la data plății, aplicat de la data de 9 aprilie 2015 și până la 31 iulie 2016, precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă și concretă a acestora, cu titlu de daune moratorii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Omisiunea reclamanților de a formula un răspuns față de aspectele invocate prin notele scrise de către pârât, după depunerea precizării menționate, nu împiedică desfășurarea normală a procesului, nefiind necesară pentru finalizarea judecății, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 242 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției și intimații-reclamanți E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 242 C. proc. civ.:

"Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate."

Analizând actele existente în dosarul instanței de fond, Înalta Curte reține că, la data de 25 aprilie 2017, pârâtul Ministerul Justiției a depus un răspuns față de precizările formulate de reclamanții J., O., C., B., R., D., A., H. și F. prin cererea din data de 22 martie 2017, însoțit de înscrisuri.

Prin încheierea din data de 02 mai 2017, prima instanță a dispus repunerea pe rol a cauzei, apreciind, pentru justa soluționare a cauzei, că sunt necesare noi lămuriri, dispunând citarea reclamanților cu o copie a răspunsului formulat de Ministerul Justiției și cu mențiunea de a depune la dosar un punct de vedere scris asupra aspectelor învederate de pârât.

Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ., reținând că reclamanții nu au formulat un răspuns față de aspectele invocate de pârâtul Ministerul Justiției prin notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte apreciază că măsura suspendării judecării cauzei este nelegală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 242 C. proc. civ.

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții este necesar ca obligațiile stabilite de judecător în cursul judecării cauzei să aibă un corespondent în normele de procedură, iar neîndeplinirea lor să conducă la o imposibilitate obiectivă de soluționare a cauzei. Nedepunerea unui punct de vedere la un răspuns/concluzii scrise/punct de vedere exprimat de partea adversă nu reprezintă o obligație procesuală statuată de C. proc. civ., nereprezentând un act procesual esențial pentru buna desfășurare a procesului.

Instanța de fond avea posibilitatea de a soluționa cauza prin luarea în considerare a cererii de chemare în judecată și a precizărilor formulate de reclamanți, precum și a întâmpinării depuse de pârât, aceste acte procesuale conținând pozițiile părților față de obiectul dedus judecății.

În ceea ce-i privește pe reclamanți, din cuprinsul C. proc. civ. rezultă că acestora le revenea obligația formulării unei cereri de chemare în judecată care să cuprindă toate mențiunile prevăzute de art. 194 C. proc. civ., obligație care a fost îndeplinită corespunzător, instanța de fond fixând primul termen de judecată, potrivit art. 201 C. proc. civ.. Nicio prevedere din C. proc. civ. nu statuează asupra obligației reclamantului de a răspunde, în scris, poziției procesuale exprimate de pârât, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei.

Dispozițiile art. 242 C. proc. civ. oferă judecătorului cauzei un drept de apreciere asupra impactului pe care îl are asupra desfășurării procesului neîndeplinirea unei obligații procesuale de către reclamant, însă acest drept trebuie fie exercitat prin prisma obligațiilor legale stabilite în sarcina părților de C. proc. civ., precum și a sancțiunilor prescrise de acest act normativ. Or, depunerea, de către reclamanți a unui punct de vedere/răspuns față de notele scrise formulate de pârâtul Ministerul Justiției, note care reprezentau, la rândul lor, un răspuns al pârâtului la precizările depuse de reclamanți, nu reprezintă, cum s-a arătat anterior, o obligație prevăzută în C. proc. civ., pentru a cărei neîndeplinire se prevăd sancțiuni procedurale și nu poate fi considerată o omisiune de natură a stopa cursul normal al judecății, astfel încât dreptul de apreciere al judecătorului fondului a fost exercitat într-o manieră excesivă.

În consecință, pentru toate aceste aspecte, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și va casa încheierea pronunțată la data de 27 iunie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dispunând trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.