ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

4171 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei R.E., formulată, în

contradictoriu cu pârâtul M.J. și a obligat pârâtul să emită Ordin prin care să

acorde sporul de doctorat de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data

de 1 septembrie 2010, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la

data plății efective.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta

a susținut teza de doctorat la data de 13 noiembrie 2009, comisia învestită la

nivelul Școlii Doctorale acordând acesteia titlul de „Doctor în drept”, iar

confirmarea titlului de către Ministerul Educației și învățământului, după

analizarea dosarului de către Consiliu, a reprezentat validarea cu efect

retroactiv a efectelor titlului respectiv.

În

aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (3) Anexa VI din

Legea nr. 330/2009, care stabilesc că „Drepturile salariale prevăzute de

prezenta lege se stabilesc cu luarea în considerare a gradului sau treptei

profesionale și a vechimii în funcție sau după caz în specialitate, precum și a

drepturilor aferente acestora dobândite potrivit legii”, precum și faptul că

dreptul la acordarea sporului de 15% pentru titlul de doctor s-a născut la data

de 13 noiembrie 2009 și acordarea efectivă a acestuia în fiecare lună, începând

cu data de 01 a lunii următoare a celei în care s-a solicitat (01.09.2010),

reclamanta este îndreptățită să beneficieze de sporul de 15% din indemnizația

brută lunară.

În

consecință, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a admis

acțiunea și a obligat pârâtul să emită Ordin prin care să acorde sporul de

doctorat de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data de 1 septembrie 2010,

suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art.

304 punctul 9 din C. proc. civ.

În susținerea

cererii de recurs, Ministerul Justiției arată că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr.

27/2006, ulterior abrogate prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, în ceea ce

privește data nașterii dreptului de a beneficia de sporul de 15%. Mai arată

recurentul că potrivit textului legal menționat, sporul de doctorat nu se

acordă automat la data acordării titlului de doctor, ci doar în urma cererii

formulate, în acest sens, de titularul diplomei de doctor, începând cu data de

întâi a lunii următoare celei în care se solicită plata sporului.

În acest

sens, recurentul afirmă că reclamanta a formulat cerere pentru plata sporului

de 15% pentru titlul științific de doctor, la data de 24 august 2010, după ce

art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, fusese abrogat de art. 48 din Legea nr.

330/2009.

Recursul

este întemeiat.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile

legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

următoarele motive.

Sporul

pentru titlul științific de doctor era stabilit în art. 5 din O.U.G. nr.

27/2008 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și

altor categorii de personal din sistemul justiției care prevedea „Judecătorii,

procurorii, personalul asimilat acestora și magistrați asistenți carte posedă

titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din

indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a

lunii următoare celei în care s-a solicitat”.

Prin

urmare, acest spor nu se acordă decât la solicitarea persoanei și nu se acordă

de la data obținerii titlului științific, ci de la data solicitării.

Prin

Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit

din fonduri publice, lege ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, au fost

abrogate multe dispoziții din O.U.G. nr. 27/2005, între care și art. 5.

În speță,

recurentul-reclamant a susținut teza de doctorat la data de 13 noiembrie 2009,

în fața Comisiei constituită la nivelul Școlii Doctorale, Comisie care a propus

acordarea titlului de doctor în drept, propunere înaintată spre confirmare

Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor

Universitare, conform procedurii stabilite prin Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006

modificat prin Ordinul nr. 3173/2008.

În urma

confirmării propunerii de acordare a titlului de doctor pentru d-na R.E., s-a

emis Ordinul nr. 3492 din data de 23 martie 2010 al M.E.C.S. (fila 23 dosar

fond) prin care reclamantei i s-a acordat titlul științific de doctor în drept,

efectele juridice ale acestui ordin producându-se începând cu data emiterii

lui.

Prin

urmare, interpretarea instanței de fond, în sensul că reclamanta a dobândit

titlul de doctor în drept la data susținerii tezei de doctorat în fața Comisiei

constituită la nivelul Școlii Doctorale (13 noiembrie 2009) și că din acel

moment s-a născut dreptul acesteia la plata indemnizației de 15%> prevăzută

de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, nu are nici temei legal și nici suport

probator în actele depuse la dosar.

Astfel,

potrivit dispozițiilor legale în materie, titlul științific de „doctor” se

acordă numai prin Ordinul M.E.C.T.S., acesta fiind actul constitutiv de

drepturi, neexistând nicio mențiune în cuprinsul acestuia sau vreo prevedere

legală care să stabilească acordarea titlului de doctor, retroactiv, respectiv

de la momentul în care s-a consumat prima etapă procedurală în acordarea

acestui titlu. Faptul că prin Ordin al M.E.C.T.S. s-a stabilit că supă

susținerea tezei de doctorat, Comisia examinatoare nu poate decât să facă o

propunere pe care o înaintează spre confirmare C.N.A.T.D.C.U., care la rândul

său înaintează Rezoluția de confirmare Ministerului, infirmă ipoteza dezvoltată

de reclamantă și acceptată de prima instanță, în sensul că titlul de doctor a

fost obținut la data de 13.11.2009, anterior abrogării art. 5 din O.U.G. nr.

27/2006.

În

realitate, intimatei-reclamante i s-a conferit titlul științific de doctor în

drept la data de 23 martie 2010, prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3492/2010 și la

această dată trebuia să se raporteze instanța de fond în analiza temeiniciei

demersului judiciar cu care a fost învestită.

Prin

urmare, la data de 23 decembrie 2010, intervenise abrogarea dispozițiilor art.

5 din O.U.G. nr. 27/2006, care prevedeau acordarea sporului de 15% pentru

persoanele care dețineau titlul științific de doctor, motiv pentru care, la

momentul formulării cererii în acest sens de către intimata-reclamantă (24

august 2010) nu mai exista temeiul legal pentru satisfacerea pretențiilor

acesteia.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a făcut dovada

temeiniciei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și,

în consecință, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată,

în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.J., împotriva sentinței civile nr. 4171 din 14 iunie 2011

a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta R.E.,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.