ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4171 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei R.E., formulată, în contradictoriu cu pârâtul M.J. și a obligat pârâtul să emită Ordin prin care să acorde sporul de doctorat de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data de 1 septembrie 2010, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta a susținut teza de doctorat la data de 13 noiembrie 2009, comisia învestită la nivelul Școlii Doctorale acordând acesteia titlul de „Doctor în drept”, iar confirmarea titlului de către Ministerul Educației și învățământului, după analizarea dosarului de către Consiliu, a reprezentat validarea cu efect retroactiv a efectelor titlului respectiv.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (3) Anexa VI din Legea nr. 330/2009, care stabilesc că „Drepturile salariale prevăzute de prezenta lege se stabilesc cu luarea în considerare a gradului sau treptei profesionale și a vechimii în funcție sau după caz în specialitate, precum și a drepturilor aferente acestora dobândite potrivit legii”, precum și faptul că dreptul la acordarea sporului de 15% pentru titlul de doctor s-a născut la data de 13 noiembrie 2009 și acordarea efectivă a acestuia în fiecare lună, începând cu data de 01 a lunii următoare a celei în care s-a solicitat (01.09.2010), reclamanta este îndreptățită să beneficieze de sporul de 15% din indemnizația brută lunară.

În consecință, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită Ordin prin care să acorde sporul de doctorat de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data de 1 septembrie 2010, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din C. proc. civ. În susținerea cererii de recurs, Ministerul Justiției arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, ulterior abrogate prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, în ceea ce privește data nașterii dreptului de a beneficia de sporul de 15%.

Mai arată recurentul că potrivit textului legal menționat, sporul de doctorat nu se acordă automat la data acordării titlului de doctor, ci doar în urma cererii formulate, în acest sens, de titularul diplomei de doctor, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se solicită plata sporului. În acest sens, recurentul afirmă că reclamanta a formulat cerere pentru plata sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, la data de 24 august 2010, după ce art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, fusese abrogat de art. 48 din Legea nr. 330/2009. Recursul este întemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele motive.

Sporul pentru titlul științific de doctor era stabilit în art. 5 din O.U.G. nr. 27/2008 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care prevedea „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrați asistenți carte posedă titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat”. Prin urmare, acest spor nu se acordă decât la solicitarea persoanei și nu se acordă de la data obținerii titlului științific, ci de la data solicitării. Prin Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, au fost abrogate multe dispoziții din O.U.G.

nr. 27/2005, între care și art. 5. În speță, recurentul-reclamant a susținut teza de doctorat la data de 13 noiembrie 2009, în fața Comisiei constituită la nivelul Școlii Doctorale, Comisie care a propus acordarea titlului de doctor în drept, propunere înaintată spre confirmare Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, conform procedurii stabilite prin Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 modificat prin Ordinul nr. 3173/2008. În urma confirmării propunerii de acordare a titlului de doctor pentru d-na R.E., s-a emis Ordinul nr. 3492 din data de 23 martie 2010 al M.E.C.S. (fila 23 dosar fond) prin care reclamantei i s-a acordat titlul științific de doctor în drept, efectele juridice ale acestui ordin producându-se începând cu data emiterii lui.

Prin urmare, interpretarea instanței de fond, în sensul că reclamanta a dobândit titlul de doctor în drept la data susținerii tezei de doctorat în fața Comisiei constituită la nivelul Școlii Doctorale (13 noiembrie 2009) și că din acel moment s-a născut dreptul acesteia la plata indemnizației de 15%> prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, nu are nici temei legal și nici suport probator în actele depuse la dosar. Astfel, potrivit dispozițiilor legale în materie, titlul științific de „doctor” se acordă numai prin Ordinul M.E.C.T.S., acesta fiind actul constitutiv de drepturi, neexistând nicio mențiune în cuprinsul acestuia sau vreo prevedere legală care să stabilească acordarea titlului de doctor, retroactiv, respectiv de la momentul în care s-a consumat prima etapă procedurală în acordarea acestui titlu.

Faptul că prin Ordin al M.E.C.T.S. s-a stabilit că supă susținerea tezei de doctorat, Comisia examinatoare nu poate decât să facă o propunere pe care o înaintează spre confirmare C.N.A.T.D.C.U., care la rândul său înaintează Rezoluția de confirmare Ministerului, infirmă ipoteza dezvoltată de reclamantă și acceptată de prima instanță, în sensul că titlul de doctor a fost obținut la data de 13.11.2009, anterior abrogării art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006. În realitate, intimatei-reclamante i s-a conferit titlul științific de doctor în drept la data de 23 martie 2010, prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3492/2010 și la această dată trebuia să se raporteze instanța de fond în analiza temeiniciei demersului judiciar cu care a fost învestită.

Prin urmare, la data de 23 decembrie 2010, intervenise abrogarea dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, care prevedeau acordarea sporului de 15% pentru persoanele care dețineau titlul științific de doctor, motiv pentru care, la momentul formulării cererii în acest sens de către intimata-reclamantă (24 august 2010) nu mai exista temeiul legal pentru satisfacerea pretențiilor acesteia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a făcut dovada temeiniciei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și, în consecință, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de M.J., împotriva sentinței civile nr. 4171 din 14 iunie 2011 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta R.E., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.