ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5152/2010

Asupra contestației de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curți de Casație și Justiție

Prin hotărârea nr. 13

din 18 mai 2010, Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a

respins contestația formulată de doamna judecător C.R. împotriva modului de stabilire

a salariului aferent lunii ianuarie 2010.

Pentru a hotărî astfel,

Colegiul de Conducere a reținut, în esență, următoarele:

Doamnei judecător C.R.,

i-a fost confirmat titlul științific de doctor în drept prin Ordinul Ministerului

Educației, Cercetării și Inovării nr. 4698 din data de 14 august 2009, însă a prezentat

diploma de acordare a acestui titlu la Biroul resurse umane al Instanței Supreme

în data de 8 ianuarie 2010.

Prin dispozițiile Legii

nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

sporul de 15% pentru titlul științific de doctor în drept nu mai este prevăzut,

acordându-se în continuare numai personalului care a beneficiat de acesta și în

anul 2009, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind

unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii.

împotriva hotărârii Colegiului de Conducere

Această hotărâre a fost

contestată, în termenul legal, de contestatoarea C.R., care a solicitat anularea

ei și acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor în drept începând

cu luna ianuarie 2010.

În motivarea cererii sale,

contestatoarea a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii Colegiului

de conducere:

2.1. Încălcarea dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție

a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum

și alte măsuri în domeniul bugetar.

În acest sens, contestatoarea

a arătat că în luna decembrie 2009 era în vigoare textul de lege care acorda sporul

de 15% pentru titlul științific de doctor în drept, astfel că, desfășurându-și activitatea

în aceleași condiții, era îndreptățită la acordarea sumei compensatorii prevăzute

de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010.

2.2. Menținerea discriminării

între persoanele aflate în situația sa și cele cărora Ministerul Educației, Cercetării

și Inovării le-a confirmat titlul științific de doctor tot în anul 2009 și care

beneficiază de spor pentru simplul fapt că instituția organizatoare de doctorat

a comunicat confirmarea titlului anterior lunii ianuarie 2009.

În dezvoltarea acestui

motiv, contestatoarea a arătat, în esență, că succesiunea de fapte nu îi este imputabilă

și nu poate justifica neacordarea sporului, pentru că în acest fel s-ar încălca,

pe de o parte, principiul nediscriminării, prevăzut de art. 1 din Protocolul 12

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale

și de art. 16 din Constituția României și, pe de altă parte, art. 1 din Protocolul

nr. 1 adițional la Convenție, referitor la protecția dreptului de proprietate și

noțiunea de „bun”.

În sprijinul susținerilor

sale, a invocat o serie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza

Duchey contra Franței, cauza Beian contra României, cauza Beyler contra Italiei).

De asemenea, a invocat

prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și principiul „pentru muncă egală,

plată egală”, consacrat în art. 41 alin. (4) din Constituție (La muncă egală, femeile

au salariu egal cu bărbații”- n.n.) și în art. 6 alin. (3) C. muncii.

de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin întâmpinarea depusă

la data de 11 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea

contestației ca neîntemeiată.

Susține că deși contestatoarei

i-a fost acordat titlu științific de doctor în drept prin Ordinul nr. 4698 din 14

august 2009 al Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, aceasta a prezentat

diploma de acordare a respectivului titlu la Biroul resurse umane al Instanței Supreme

în 8 ianuarie 2010, dată la care deja intrase în vigoare Legea nr. 330/2009 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Noua lege privind salarizarea

nu mai prevede acordarea sporului pentru titlul științific de doctor în drept care

era cuprins, anterior datei de 1 ianuarie 2010, în art. 5 din O.U.G. nr. 27 din

29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor

și altor categorii de personal din sistemul justiției, prevedere abrogată de Legea

nr. 330/2009.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra contestației

Examinând legalitatea

hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți prin prisma motivelor invocate

de contestatoare, ținând seama și de argumentele prezentate în notele scrise depuse

la dosar, precum și de apărările intimatei, Curtea constată netemeinicia contestației.

1.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Contestatoarei C.R. i-a

fost confirmat titlul științific de doctor în drept prin Ordinul nr. 4698 din 14

august 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Diploma de doctor eliberată

de Universitatea „B.B.” din Cluj-Napoca din 5 octombrie 2009, a fost prezentată

la Biroul resurse umane al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 ianuarie

2010.

Contestatoarea a atacat

modul de stabilire a salariului aferent lunii ianuarie 2010, prin neacordarea sporului

de 15% pentru titlul științific de doctor în drept, contestație soluționată de Colegiu

de conducere prin hotărârea dedusă judecății.

Cu referire la motivele

invocate în contestație, Înalta Curte reține următoarele:

1.1.

În ceea ce privește încălcarea art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010

Potrivit prevederii legale

menționate, „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate

cu Legea-cadru nr. 330/2009

și cu prezenta

ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale

Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă

compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care

persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include

în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de

încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi

de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.

Alin. (3) al aceluiași art. prevede:

„Cuantumul

individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi

salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie

2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

De asemenea, art. 5

alin. (1) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 statuează următoarele: „Începând cu

luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează

salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute

la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal

din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează

după cum urmează:

a) la salariul de bază,

solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare

corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul

sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele

ia anexele la Legea cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de

acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

b) sporurile, indemnizațiile

și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care

nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz,

indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie

2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară

activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea

cadru nr. 330/2009”.

Anterior datei de 1 ianuarie

2010, sporul de 15% cuvenit magistraților cu titlu științific de doctor era prevăzut

în art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006.

Acordarea sporului nu

intervenea însă de drept, prin efectul legii, începând cu data confirmării titlului

științific de doctor, ci era condiționată de un demers efectuat în acest sens de

persoana interesată și se acorda, conform prevederilor exprese ale textului legal

menționat, „de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat”,

aceasta fiind, așadar, data nașterii dreptului.

Or, în cauza de față,

un astfel de demers, nu a fost efectuat anterior datei de 31 decembrie 2009.

Prevederile citate din

O.U.G. nr. 1/2010 și din Legea nr. 330/2009 au avut ca scop să facă efectiv, iar

nu iluzoriu, în cadrul aplicării etapizate a noii legi de salarizare unitară, principiul

enunțat în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, potrivit căruia nicio persoană

care intră sub incidența legii nu va avea diminuate veniturile încasate pentru luna

decembrie 2009.

Având în vedere că, în

speță, așa cum s-a arătat și anterior, diploma a fost prezentată la 8 ianuarie 2010,

cu solicitarea implicită de acordare a sporului, concluzia Colegiului de conducere

este corectă, pentru că rezolvarea ei favorabilă ar fi echivalat cu ultraactivarea

dispozițiilor abrogate ale O.U.G. nr. 27/2006.

1.2. În ceea ce privește

aplicarea principiului nediscriminării

Potrivit normelor interne

și convenționale invocate de contestatoare, așa cum au fost interpretate în jurisprudența

constantă a instanțelor naționale și a Curții de la Strasbourg, un tratament diferit

este discriminatoriu dacă se aplică unor situații analoge sau comparabile, fără

o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cauza de față, prin circumstanțele

ei faptice și normative, impune analiza egalității de tratament prin prisma noțiunilor

de încredere legitimă și retroactivitate aparentă, pentru că legea nouă de salarizare

unitară înlătură efectele unui eveniment care a avut loc în trecut, dar care nu

s-a definitivat sub imperiul art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, în prezent abrogat.

Fără a ignora argumentele

legate de legitimitatea speranței pe care cadrul legislativ anterior o oferea cu

privire la efectul obținerii titlului științific de doctor asupra drepturilor salariale

și diferențele existente, din acest punct de vedere, față de persoanele care au

obținut titlul și și-au valorificat dreptul prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006

anterior abrogării acestuia, Curtea constată că nu se poate nega de plano posibilitatea

ca legiuitorul sau administrația publică să-și modifice conduita pentru viitor,

prin adoptarea unor norme noi, chiar dacă aceasta poate avea implicații asupra unor

subiecte de drept care și-au planificat conduita pe baza regimului juridic preexistent.

Legiuitorul este, în mod

inevitabil, obligat să stabilească data aplicării unei norme juridice începând cu

un anumit moment în timp, fără ca aceasta să constituie motiv de discriminare între

situațiile juridice constituite anterior și cele posterioare intrării în vigoare

a normei respective.

Eventualul efect discriminatoriu

poate fi reținut numai cu privire la situații juridice născute și finalizate sub

imperiul aceluiași cadru normativ, pentru că diferențele de tratament născute ca

urmare a abrogării sau modificării unei legi exced limitelor controlului pe care

îl poate exercita instanța de contencios administrativ.

Este adevărat că durata

procedurilor administrative de confirmare a titlului științific de doctor a fost

independentă de voința contestatoarei, dar printre criteriile de apreciere a încrederii

legitime se numără și previzibilitatea măsurii contestate. Or, modificarea legislativă

în discuție era previzibilă și accesibilă anterior datei de 1 ianuarie 2010, pentru

că Legea nr. 330/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 762/09.11.2009 și a abrogat

expres mai multe prevederi ale O.U.G. nr. 27/2006, printre care și art. 5, prin

art. 48 alin. (1) pct. 7.

2.

Temeiul legal al soluției

adoptate asupra contestației

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată în temeiul

art. 18 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată

de C.R. împotriva hotărârii nr. 13 din 18 mai 2010 adoptate de Colegiul de Conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2010.