ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3523/2010

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Hotărârea nr. 6 din 10 martie 2010,

Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins

contestația formulată de d-na judecător M.E. împotriva modului de stabilire a

salariului aferent lunii ianuarie 2010.

Pentru a hotărî

astfel, Colegiul de Conducere a reținut, în esență, următoarele:

D-nei judecător E.M.,

i-a fost confirmat titlul științific de doctor în drept prin Ordinul M.E.C.I. nr.

6026 din data de 27 noiembrie 2009, însă adeverința emisă de Universitatea

București i-a fost eliberată în data de 7 ianuarie 2010.

Prin dispozițiile

Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice, sporul de 15% pentru titlul științific de doctor în drept nu

mai este prevăzut, acordându-se în continuare numai personalului care a

beneficiat de acesta și în anul 2009, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1)

din O.U.G.nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor

categorii.

exercitată împotriva hotărârii Colegiului de Conducere

Această hotărâre a

fost contestată, în termenul legal, de contestatoarea E.M., care a solicitat

anularea ei și acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor în

drept începând cu luna ianuarie 2010.

În motivarea cererii

sale, contestatoarea a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii

Colegiului de conducere:

2.1. Încălcarea

dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.nr. 1/2010 privind unele măsuri de

reîncadrare în funcție a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea

salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

În acest sens,

contestatoarea a arătat că în luna decembrie 2009 era în vigoare textul de lege

care acorda sporul de 15% pentru titlul științific de doctor în drept, astfel

că, desfășurându-și activitatea în aceleași condiții, era îndreptățită la

acordarea sumei compensatorii prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010.

2.2. Menținerea

discriminării între persoanele aflate în situația sa și cele cărora M.E.C.I.

le-a confirmat titlul științific de doctor tot în anul 2009 și care beneficiază

de spor pentru simplul fapt că instituția organizatoare de doctorat a comunicat

confirmarea titlului anterior lunii ianuarie 2009.

În dezvoltarea

acestui motiv, contestatoarea a arătat, în esență, că succesiunea de fapte nu îi

este imputabilă și nu poate justifica neacordarea sporului, pentru că în acest

fel s-ar încălca, pe de o parte, principiul nediscriminării, prevăzut de art. 1

din Protocolul 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale și de art. 16 din Constituția României și, pe de altă

parte, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la convenție, referitor la

protecția dreptului de proprietate și noțiunea de „bun”.

În sprijinul

susținerilor sale, a invocat o serie de hotărâri ale Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza Duchey contra Franței, cauza Beian contra României,

cauza Beyler contra Italiei).

De asemenea, a

invocat prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și principiul „pentru

muncă egală, plată egală”, consacrat în art. 41 alin. (4) din Constituție (La

muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații”- n.n.) și în art. 6 alin. (3)

C. muncii.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației

Examinând legalitatea

hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți prin prisma motivelor

invocate de contestatoare, ținând seama și de argumentele prezentate în notele

scrise depuse la dosar, precum și de apărările intimatei, Curtea constată

netemeinicia contestației.

1.Argumente de fapt

și de drept relevante

Contestatoarei E.M.

i-a fost confirmat titlul științific de doctor în drept prin Ordinul nr. 6026

din 27 noiembrie 2009, conform adeverinței din 7 ianuarie 2010 emisă de

Universitatea din București.

Cererea de acordare a

sporului de 15% pentru titlul științific de doctor în drept a fost adresată

președintelui Înaltei Curți la data de 12 ianuarie 2010, iar la data de 22

februarie 2010, contestatoarea a atacat modul de stabilire a salariului aferent

lunii ianuarie 2010 - contestație soluționată de Colegiul de conducere prin

hotărârea dedusă judecății.

Cu referire la

motivele invocate în contestație, Înalta Curte reține următoarele:

1.1.

În ceea ce privește încălcarea art. 6 alin.

(1) din O.U.G.nr. 1/2010

Potrivit prevederii

legale menționate, „În cazul în care drepturile salariale determinate în

conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009

și cu

prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau

hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se

acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența,

în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază

sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la

determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de

acestea”.

Alin.

(3) al aceluiași articol prevede:

„Cuantumul individual al

salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale

stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna

decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în

aceleași condiții.”

De asemenea, art. 5 alin.

(1) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 statuează următoarele: „Începând cu luna

ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează

salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută

avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a

cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din

Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:

a) la salariul de

bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de

încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se

adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în

acesta/aceasta, prevăzute în notele ia anexele la Legea cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care

își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

b) sporurile,

indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază

sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași

cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de

acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu

respectarea prevederilor art. 23 din Legea cadru nr. 330/2009”.

Anterior datei de 1

ianuarie 2010, sporul de 15% cuvenit magistraților cu titlu științific de

doctor era prevăzut în art. 5 din O.U.G.nr. 27/2006.

Acordarea sporului nu

intervenea însă de drept, prin efectul legii, începând cu data confirmării

titlului științific de doctor, ci era condiționată de un demers efectuat în

acest sens de persoana interesată și se acorda, conform prevederilor exprese

ale textului legal menționat, „de la data de întâi a lunii următoare celei în

care s-a solicitat”, aceasta fiind, așadar, data nașterii dreptului.

Or, în cauza de față,

un astfel de demers, nu a fost efectuat anterior datei de 31 decembrie 2009.

Prevederile citate

din O.U.G.nr. 1/2010 și din Legea nr. 330/2009 au avut ca scop să facă efectiv,

iar nu iluzoriu, în cadrul aplicării etapizate a noii legi de salarizare

unitară, principiul enunțat în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009,

potrivit căruia nicio persoană care intră sub incidența legii nu va avea

diminuate veniturile încasate pentru luna decembrie 2009.

Având în vedere că,

în speță, așa cum s-a arătat și anterior, cererea de acordare a sporului a fost

formulată la data de 12 ianuarie 2010, concluzia Colegiului de conducere este

corectă, pentru că rezolvarea ei favorabilă ar fi echivalat cu ultraactivarea

dispozițiilor abrogate ale O.U.G.nr. 27/2006.

1.2. În ceea ce

privește aplicarea principiului nediscriminării

Potrivit normelor

interne și convenționale invocate de contestatoare, așa cum au fost

interpretate în jurisprudența constantă a instanțelor naționale și a Curții de la Strasbourg, un tratament diferit este discriminatoriu dacă se aplică unor situații analoge

sau comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cauza de față, prin

circumstanțele ei faptice și normative, impune analiza egalității de tratament

prin prisma noțiunilor de încredere legitimă și retroactivitate aparentă,

pentru că legea nouă de salarizare unitară înlătură efectele unui eveniment

care a avut loc în trecut, dar care nu s-a definitivat sub imperiul art. 5 din

O.U.G.nr. 27/2006, în prezent abrogat.

Fără a ignora

argumentele legate de legitimitatea speranței pe care cadrul legislativ

anterior o oferea cu privire la efectul obținerii titlului științific de doctor

asupra drepturilor salariale și diferențele existente, din acest punct de

vedere, față de persoanele care au obținut titlul și și-au valorificat dreptul

prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 anterior abrogării acestuia, Curtea

constată că nu se poate nega de plano posibilitatea ca legiuitorul sau

administrația publică să-și modifice conduita pentru viitor, prin adoptarea

unor norme noi, chiar dacă aceasta poate avea implicații asupra unor subiecte

de drept care și-au planificat conduita pe baza regimului juridic preexistent.

Legiuitorul este, în

mod inevitabil, obligat să stabilească data aplicării unei norme juridice

începând cu un anumit moment în timp, fără ca aceasta să constituie motiv de

discriminare între situațiile juridice constituite anterior și cele posterioare

intrării în vigoare a normei respective.

Eventualul efect

discriminatoriu poate fi reținut numai cu privire la situații juridice născute

și finalizate sub imperiul aceluiași cadru normativ, pentru că diferențele de

tratament născute ca urmare a abrogării sau modificării unei legi exced

limitelor controlului pe care îl poate exercita instanța de contencios

administrativ.

Este adevărat că durata

procedurilor administrative de confirmare a titlului științific de doctor a

fost independentă de voința contestatoarei, dar printre criteriile de apreciere

a încrederii legitime se numără și previzibilitatea măsurii contestate. Or,

modificarea legislativă în discuție era previzibilă și accesibilă anterior

datei de 1 ianuarie 2010, pentru că Legea nr. 330/2009 a fost publicată în M.

Of. nr. 762 din 9 noiembrie 2009 și a abrogat expres mai multe prevederi ale

O.U.G.nr. 27/2006, printre care și articolul 5, prin art. 48 alin. (1) pct. 7.

soluției adoptate asupra contestației

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată în

temeiul art. 18 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

formulată de E.M. împotriva Hotărârii nr. 6 din 10 martie 2010 adoptate de

Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 iulie 2010.