ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2016

Decizia nr.

1351/2016

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Bacău la data de 14 septembrie 2015, A. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., revizuirea Deciziei civile nr.

320 din 30 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul

nr. x/279/2013, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a

Deciziei penale nr. 11 din 23 ianuarie 2013 a aceluiași tribunal.

Prin Decizia

nr. 10 din 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă, a respins ca tardivă cererea de revizuire, reținând

că, de data pronunțării Deciziei civile nr. 320 din 30 iunie

2015 a cărei anulare se solicită și data promovării cererii

de revizuire, respectiv 10 septembrie 2015, termenul de o lună

prevăzut de dispozițiile art. 511 C. proc. civ. a fost

depășit.

recurs.

Împotriva

Deciziei nr. 10 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău,

secția I civilă, revizuenta a declarat recurs, invocând ca temei de

drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În

dezvoltarea criticilor formulate, revizuenta arată că decizia

recurată este nelegală întrucât Curtea de Apel Bacău nu a

procedat la analiza chestiunilor deduse judecății, ci a invocat, din

oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire pe care a

admis-o cu consecința respingerii cererii ca tardiv formulată.

Susține că, deși potrivit dispozițiilor legale termenul de

revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei

hotărâri, instanța urmează a calcula acest termen în raport de

situația concretă a fiecărei spețe în parte. În ceea ce o

privește, revizuenta arată că a formulat cererea de revizuire în

termen de o lună de la data redactării decizia revizuite, întrucât

abia în acel moment a constatat că hotărârea cuprinde chestiuni

contrare celor ce fusese deja stabilite cu autoritate de lucru judecat prin

Decizia penală nr. 11 /RP din 23 ianuarie 2013.

derulată în recurs

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C.

proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat

părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din

același cod.

Prin încheierea

din 13 mai 2016, completul de filtru a constatat că cererea de recurs

îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de

consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în

principiu. în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de

judecată pe fond a recursului la 10 iunie 2016.

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

hotărârea atacată in limitele criticilor invocate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care

urmează:

Cererea de

revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 320 din 30 iunie

2015 pronunțată de Tribunalul Neamț, revizuenta susținând

că această hotărâre este potrivnică și încalcă

autoritatea de lucru judecat a Deciziei penale nr. 11 din 23 ianuarie 2013

pronunțată de același tribunal.

Conform

dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o

lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În

speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice este

Decizia civilă nr. 320 pronunțată de Tribunalul Neamț la

data 30 iunie 2015, în apel, în soluționarea unei acțiuni evaluabile

în bani, în valoare de 100.000 lei.

Din

coroborarea art. 483 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care prevede că nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile

în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, cu art. 634 alin.

(1) pct. 4 din același cod potrivit căruia sunt hotărâri

definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs, rezultă

că Decizia nr. 320 pronunțată de Tribunalul Neamț la data

30 iunie 2015, în apel, în soluționarea unei acțiuni evaluabile în

bani, în valoare de 100.000 lei, este definitivă.

Fiind o

hotărâre definitivă, cererea de revizuire împotriva acestei

hotărâri putea fi formulată, potrivit dispozițiilor art. 511

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în termen de o lună de la pronunțare.

În raport de

data pronunțării hotărârii supusă revizuirii - 30 iunie

2015, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit

regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele

statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 30 iulie 2015.

Cererea de

revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de

art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 10 septembrie

2015, astfel cum rezultă din plicul aflat la dosarul nr. x/321/2001 al

Curții de Apel Bacău.

Art. 185

alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie

exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea

din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul

invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul

nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Susținerile

recurentei revizuente din cererea de recurs, în sensul că termenul de o

lună curge în cazul său de la data redactării deciziei revizuite

pe motiv că abia în acel moment a constatat că hotărârea

cuprinde chestiuni contrare celor ce fusese deja stabilite cu autoritate de

lucru judecat prin Decizia penală nr. 11/RP din 23 ianuarie 2013, nu pot

fi primite, întrucât termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. curge de la pronunțarea hotărârii definitive, fiind lipsit

de relevanță momentul redactării acestei hotărâri.

Înlăturarea

sancțiunii decăderii din termenul de formulare a cererii de

revizuire, putea avea loc doar în condițiile admiterii unei cereri de

repunere în termenul de revizuire, prevăzut de art. 186 C. proc. civ.,

însă se constată că în cauză revizuenta nu a formulat o

astfel de cerere.

Întrucât

cererea de revizuire a fost formulată abia la data de 10 septembrie 2015,

cu mult după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 511

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că hotărârea

recurată, prin care s-a constatat tardivitatea acestei cereri, a fost

pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Având în

vedere considerentele prezentate, în raport de care nu se poate reține

întrunirea cerințelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 10 din 16

noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 10 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL