ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2015

Decizia nr. 1152/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., prin C. - D., anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și creanțelor bugetare din 21 septembrie 2012, încheiat la data de 17 septembrie 2012, anularea Deciziei nr. 190 din 19 noiembrie 2012 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare atacat, precum și suspendarea executării procesului-verbal, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 3830 din 3 decembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamanta A. Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul B. și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 septembrie 2012 și Decizia de soluționare a contestației nr. 190 din 19 noiembrie 2012 emise de B.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în sarcina reclamantei nu se poate reține abaterea constatată prin actele atacate în speță, aceea de a fi atribuit direct lucrările suplimentare executantului inițial, fără a recurge la procedura de negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, astfel că nu se justifică stabilirea caracterului neeligibil al cheltuielilor aferente și excluderea de la rambursare a acestora.

Împotriva hotărârii instanței, pârâtul B. a declarat recurs.

În motivarea recursului se prezintă situația de fapt precum și legislația incidentă pricinii.

De asemenea, se mai arată că în considerentele sentinței recurate, instanța de fond deși reține faptul că intimata-reclamantă și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în calitatea sa de autoritate contractantă, respectiv aceea de a face aplicarea dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 14/2006, în sensul atribuirii lucrărilor suplimentare în baza unei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, consideră, în mod netemeinic și nelegal, că B. Târgoviște nu a încălcat legislația națională în materia achizițiilor.

Pentru a justifica raționamentul mai sus menționat, instanța de fond a reținut că modalitatea concretă de atribuire a lucrărilor neprevăzute, a fost realizată în speță, în baza unui proces-verbal întocmit între intimata-reclamantă și SC E. SRL din care rezultă că s-a convenit executarea lucrărilor suplimentare; conform modificărilor propuse de proiectant, cu mențiunea că „pentru reperele noi conținute s-au analizat listele de prețuri prezentate și s-a acceptat furnizarea la prețul cel mai scăzut”.

Netemeinicia considerentelor hotărârii recurate rezultă din faptul că instanța de fond nu a indicat dispozițiile legale din materia achizițiilor publice în care se încadrează situația mai sus menționată, de altfel o asemenea situație nu este reglementată de legislația privind achizițiile publice.

Pentru situațiile în care apare necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare și imprevizibile, care nu pot fi separate de contractul atribuit inițial, legiuitorul a prevăzut numai situația descrisă de dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul atribuiri lucrărilor suplimentare în baza unei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unu anunț de participare, obligație legală care nu a fost respectată de B. Târgoviște.

Având în vedere aspectele mai sus menționate, rezultă fără echivoc în opinia recurentului-pârât că sancțiunea aplicată de echipa de control prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare din 21 septembrie 2012, respectiv excluderea de la rambursare a cheltuielilor aferente lucrărilor încredințate în mod direct de intimata-reclamantă, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice este temeinică și legală.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Procesul verbal din 21 septembrie 2012, recurentul-pârât a reținut în sarcina autorității contractante abateri de la legislația achizițiilor publice în ceea ce privește executarea contractului de lucrări din 23 martie 2010 încheiat cu SC E. SRL, în cadrul proiectului cu titlul „Consolidare, reabilitare și modernizare Colegiul Național Constantin Carabella (corp A+B) Târgoviște", cod SMIS, pentru care s-a încheiat contractul de finanțare din 03 septembrie 2009.

Astfel, echipa de control a B. a constatat că, față de prevederile caietului de sarcini ce a stat la baza atribuirii contractului de lucrări din 23 martie 2010), pe parcursul derulării au avut loc o serie de ordine de variație (NR-uri și NCS-uri) au apărut noi tipuri de lucrări și achiziționarea de materiale ce nu au fost ofertate inițial și au fost executate categorii de lucrări, diferite de cele inițiale și neprevăzute în contractul atribuit.

Necesitatea executării acestor noi tipuri de lucrări a apărut ca urmare ă emiterii de-către dirigintele de șantier a trei dispoziții de șantier (nr. 1/2010, nr. 2/2010 și nr. 3/2010, iar executarea lucrărilor ce au avut ca obiect noi articole de deviz a fost încredințată direct de autoritatea contractantă A. Târgoviște către executantul de lucrări SC E. SRL, fără a se ține cont de prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 31 alin. (4) din Directiva nr. 18/2004.

Prin Procesul-verbal din 21 septembrie 2012, recurentul-pârât a reținut ca fiind neeligibile cheltuielile privitoare la cele trei devize aferente dispozițiilor de șantier nr. 1/2010, nr. 2/2010 și nr. 3/2010, efectuate în cadrul contractului de lucrări din 23 martie 2010, rezultând o creanță bugetară în sarcina A. Târgoviște în valoare de 1.348.044,78 lei.

Cele trei dispoziții de șantier au fost emise de dirigintele de șantier întrucât pe parcursul executării lucrărilor s-au constatat unele necesități de ordin tehnic ce au condus la executarea lucrărilor cu alt tip de materiale, fără a aduce modificări de esență substanțiale obiectului și caracterului lucrărilor, cu respectarea tehnologiilor de execuție și aplicarea corectă a acestora în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut în documentația tehnică, în contract și în normele tehnice in vigoare.

Instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de instanța de fond, apreciază că cele trei dispoziții de șantier nu reprezintă modificări importante ale proiectului, caietului de sarcini, propunerii tehnice sau listelor de cantități și sunt emise în vederea respectării de către executant a obiectului contractului de lucrări din 23 martie 2010, iar contravaloarea noilor articole de deviz nu a fost plătită în plus față de contractul inițial.

Înalta Curte reține netemeinicia criticilor recurentului întrucât probatoriul administrat a relevat că, în cauză, circumstanțele imprevizibile s-au datorat faptului că pe parcursul executării lucrărilor s-au constatat unele necesități de ordin tehnic ce au condus la executarea lucrărilor cu alt tip de materiale, iar soluțiile tehnice adoptate au fost temeinic motivate și justificate fără a aduce modificări de esență, substanțiale, obiectului și caracterului lucrărilor, cu respectarea tehnologiilor de execuție și aplicarea corectă acestora în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut în documentația tehnică.

Înalta Curte constată că ceea ce s-a reținut ca abatere în sarcina reclamantei este exclusiv faptul că a atribuit direct lucrările suplimentare executantului inițial, fără a recurge la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, așa cum impune art. 122 lit. i) din ordonanță.

Potrivit art. 18 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, negocierea, cu sau fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, reprezintă acea procedură de atribuire prin care

autoritatea contractantă derulează consultări cu candidații selectați și negociază clauzele contractuale, inclusiv prețul, cu unul sau mai mulți dintre aceștia.

Deci, atribuirea nu poate fi făcută decât contractantului inițial, astfel că și negocierea nu se va purta decât cu acesta.

Conform art. 123 autorității contractante nu îi incumbă obligația de a invita la negocieri un număr de operatori economici care să asigure o concurență reală.

Prin procesul-verbal din 26 ianuarie 2011 s-a convenit executarea lucrărilor suplimentare impuse de situațiile descrise în dispozițiile de șantier, conform modificărilor propuse de proiectant, cu mențiunea că „pentru reperele noi conținute s-au analizat listele de prețuri prezentate și s-a acceptat furnizarea la prețul cel mai scăzut”, fiind atașate liste de cantități și oferte de preț.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că părțile au negociat prețul articolelor de deviz neprevăzute inițial, pentru care au fost prezentate mai multe oferte de preț, autoritatea contractantă optând pentru articolele cu prețul cel mai scăzut, iar lucrările suplimentare au fost atribuite ca urmare a acestei proceduri de negociere.

Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că în sarcina reclamantei nu se poate reține abaterea constatată prin actele atacate, aceea de a fi atribuit direct lucrările suplimentare executantului inițial, fără a recurge la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 3830 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.