ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Ialomița, secția civilă, sub nr. 2060/98/2013 la data de 06
septembrie 2013, reclamanta I.F. T.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta
A.P.D.R.P. anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de
stabilire a creanțelor bugetare din 08 august 2012.
Soluția instanței de
fond
Prin sentința nr. 4036
din data de 16 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția nulității
acțiunii invocată de pârâtă ca fiind neîntemeiată.
S-a respins acțiunea
promovată de reclamanta I.F. T.G. în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca
fiind neîntemeiată.
Recursul.
Împotriva hotărârii pronunțate
de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Î.F. T.G. apreciind că nu s-a
produs niciun prejudiciu bugetului U.E. sau Statului.
In drept au fost
invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.
Procedura în
fața instanței de recurs
Prin Raportul
întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că
recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a)
și c) - e) C. proc. civ.
Totodată s-a arătat
că recursul nu a fost declarat și motivat in termenul prevăzut de art. 20 din
Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage sancțiunea nulității potrivit art. 489 C.
proc. civ.
Considerentele
și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea
condițiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.
Argumentele de fapt
și de drept relevante.
Analizând cu prioritate
regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că
recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru
considerentele în continuare arătate.
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în
primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la
comunicare.
Potrivit
dispozițiilor art. 489 C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat
în termenul legal.
De
asemenea, potrivit dispozițiilor art.
185 alin. (1) C. proc. civ. când un drept
procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia
atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea
dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Înalta Curte
constată că recursul
a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentința fiind comunicată la data de 10
februarie 2014, iar motivele de recurs fiind depuse la data de 28 februarie
2014 (data poștei).
Completul de filtru
reține că
nu
sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu
există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de
către instanță.
De
asemenea, în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile
prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor
motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.
Soluția instanței de
recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) și 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta
Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de I.F. T.G. împotriva sentinței
4036 din data de 16 decembrie 2013 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 februarie 2015.