ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.10.2013 reclamantul Uniunea Națională a Barourilor din România, prin președinte A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, B. - Director al Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză: - să fie obligați pârâții să soluționeze cererea înregistrată sub nr. 71541/06.08.2013; - să se constate refuzul nejustificat de soluționare a acesteia, cu obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 50.000 lei daune morale către Uniunea Națională a Barourilor din România, prin președinte A.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 604 din 21 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Uniunea Națională a Barourilor din România, prin președinte A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, B. - Director al Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din Cadrul Ministerului Justiției; a obligat intimata să soluționeze cererea nr. 71541/06.08.2013 și a luat act de renunțarea petentei la capătul de cerere privind daunele morale.

Recursul declarat de Ministerul Justiției Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motive de casare ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume: - judecătorul fondului, în baza rolului activ avea obligația de a stabili, în primul rând, dacă A. avea calitatea de reprezentant legal al U.N.B.R. și dacă era îndreptățit să formuleze plângere prealabilă și cerere de chemare în judecată. - în cauză nu se poate reține existența unui refuz nejustificat câtă vreme adresa intimatei-reclamante nr. 71541/06.08.2013 nu reprezintă o cerere, ci plângere prealabilă formulată în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la care Ministerul Justiției a formulat un răspuns în termenul legal prin adresa nr. 71541/03.09.2013. - punctul de vedere al Ministerul Justiției cu privire la problematica barourilor paralele a fost exprimat prin adresa a cărei revocare a făcut obiectul plângerii prealabile. În răspunsul la plângerea prealabilă, Ministerul Justiției a susținut că adresa a cărei revocare s-a solicitat nu reprezintă un act administrativ, așa cum este acesta definit de Legea nr. 554/2004. În consecință, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și respingerea acțiunii ca nefondată.

Cererea de intervenție accesorie formulată de C. La data de 29.10.2014 petentul C. a formulat cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei-reclamante prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. b) din Legea nr. 255/2014 de modificare a Legii nr. 51/1995, care completează art. 1 din Legea nr. 51/1995 cu alin. (3).

Apărările intimatei-reclamante La data de 09.01.2015, intimata U.N.B.R. A. a depus întâmpinare, invocând pe cale de excepție nulitatea cererii de recurs pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. civ. Pe fond, a respins criticile din cererea de recurs, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Procedura derulată în recurs Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit conform disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul respingerii excepției nulității recursului. Totodată, s-a apreciat recursul ca fiind admisibil, prefigurându-se incidența dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. În ședința din data de 28.05.2015 completul filtru a dispus comunicarea raportului către părți, însă acestea nu au formulat un punct de vedere. În ședința din data de 09.10.2015 a fost admis în principiu recursul declarat de Ministerul Justiției, fixându-se termen de judecată pe fond la data de 06.11.2015. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Intimata-reclamantă U.N.B.R. A. a investit instanța de contencios administrativ competentă cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâților să soluționeze cererea înregistrată sub nr. 71541/06.08.2013, precum și la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale. Cererea înregistrată sub nr. 71541/06.08.2013 reprezintă în realitate o plângere prealabilă formulată în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin care reclamanta a solicitat revocarea în parte a Comunicatului nr. 33860/07.06.2013 emis de Ministerul Justiției cu privire la aspectele referitoare la U.N.B.R. - structura A., respectiv mențiunea că U.N.B.R. - structura A. nu a fost înființată legal. Este adevărat că pe lângă solicitarea de revocare a comunicatului emis de Ministerul Justiției prin cererea nr. 71541/06.08.2013 au fost emise și o serie de alte solicitări: comunicarea în copie certificată a înscrisurilor, hotărârilor judecătorești, pe baza cărora recurenta-pârâtă a concluzionat că structura Bota nu a fost legal înființată; comunicarea în copie certificată a corespondenței dintre U.N.B.R. - structură recunoscută oficial și Ministerul Justiției din Republica Italia, însă această împrejurare nu îi schimbă natura de „plângere prealabilă”, la care Ministerul Justiției a răspuns în termenul prevăzut de lege, prin adresa nr. 71541/03.09.2013. Pentru a fi în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 republicată, în principal trebuie să existe o cerere, dar și manifestarea explicită cu exces de putere a voinței autorității pârâte de a nu soluționa cererea respectivă. În cauză, intimata-reclamantă a formulat o plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea comunicatului Ministerului Justiției, pretins vătămător, iar în subsidiar comunicarea unor „documente, hotărâri judecătorești, dispoziții legale (…)” care au stat la baza punctului de vedere exprimat de recurentul-pârât, astfel că nu suntem în prezența unui „refuz nejustificat”, în sensul disp.art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 republicată. Concluzia curții de apel în sensul că petenta nu a solicitat doar revocarea comunicatului ci și răspunsuri temeinic justificate cu înscrisuri, hotărâri judecătorești și dispoziții legale este greșită și nu poate fi reținută de instanța de control judiciar. Contrar acestei concluzii, Înalta Curte reține că autoritatea pârâtă a răspuns în termen legal plângerii prealabile formulate în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Punctul de vedere al Ministerului Justiției cu privire la problematica barourilor paralele a fost exprimat prin adresa a cărei revocare a fost solicitată, astfel că reținerile instanței în sensul că solicitările petentei nu au primit răspuns, ci doar precizări sunt lipsite de fundament. De altfel, înscrisurile a căror comunicare a fost solicitată prin plângerea prealabilă au făcut și obiectul cererii înregistrate sub nr. 58414/26.06.2013, la care recurentul-pârât a emis răspunsul nr. 58414/26.07.2013. Concluzionând, Înalta Curte reține că aspectele cuprinse în comunicatul Ministerului Justiției au făcut anterior obiectul unui alt memoriu, înregistrat sub nr. 37735/2013 la care, de asemenea, recurentul-pârât a formulat un răspuns așa cum rezultă din înscrisurile administrate în recurs, astfel că susținerea instanței de fond în sensul că nu a fost emis un răspuns oficial la solicitările punctuale ale petentei este nesusținută de probatoriul administrat. Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va fi admis recursul, casată sentința și rejudecând cauza, va fi respinsă cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.