ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1919/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, anularea Deciziei nr. 1023/06.09.2014 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România precum și Decizia nr. 915/5/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1621 din 8 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și, în consecință a anulat Decizia nr. 1023/06.09.2014 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și Decizia nr. 915/5/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 1621 din 8 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, au promovat prezentul recurs pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, în condițiile art. 483 Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenții - pârâți și-au întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea criticilor aduse sentinței atacate recurenții au arătat, în esență, că Decizia nr. 915/5 din 10 aprilie 2012 a Consiliului Baroului București de excludere din profesie s-a comunicat la sediul profesional la 08.05 2012, existând și semnătură pe confirmarea de primire, astfel că cele susținute de intimată sunt nejustificate, în sensul că ar fi trebuit să i comunice la domiciliu, având în vedere că decizia privește activitatea profesională a reclamantei.

Referitor la cererea de repunere în termen s-a arătat că trebuie să existe motive temeinice pentru admiterea acesteia. În situația in care intimata-reclamantă nu a dovedit în ce constau acele împrejurări mai presus de voința sa, contestația trebuia promovată în 15 zile de când a încetat împrejurarea ce ar fi împiedicat-o pe reclamantă să formuleze cererea.

În ceea ce privește fondul cauzei, se susține că reclamanta avea obligația de a se prezenta la trei sesiuni consecutive iar reclamanta nu a făcut nici un demers, ci a stat în pasivitate.

În contiuare se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit aplicabilitatea art. 285 alin. (2) și alin. (3) din Statutul privind profesia de avocat, întrucât aceste dispoziții nu sunt aplicabile sub aspectul termenelor.

Se mai referă la culpa părții în prezenta speță, arătând că reclamanta este înscrisă în profesia de avocat din anul 2006, stagiul practic de doi ani a început în anul 2006, dar a durat până anul 2012, deși în mod normal are o durată de 2 ani.

Menționează că adeverința medicală depusă de intimata-reclamantă a fost emisă la data de 15 noiembrie 2011, cu cel puțin o lună înainte de data estimata a nașterii, drept pentru care intimata-reclamantă cunoștea atât data examenului, cât și motivul privind imposibilitatea de a se prezenta și reiterează faptul că avea posibilitatea de a comunica instituției imposibilitatea de prezentare la susținerea examenului.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitatat respingerea respingerea recursului promovat de pârâți, cu consecința menținerii ca temenică și legală a sentinței atacate.

Recurenta Uniunea Națională a Barourilor din România a depus concluzii scrise.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurenții-pârârți și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 496 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii, având în vedere că prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată, astfel că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, reclamanta-intimată a solicitat instanței de fond anularea Deciziei nr. 1023/06.09.2014 pronunțată de către Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care i-a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere în termen și contestația înregistrate sub nr. x-CS-13.05.2014 formulate împotriva Deciziei Consiliului Baroului București nr. 915/5/10.04.2012 prin care a fost exclusă din profesie pentru neprezentare la examenul de definitivat la care a fost înscrisă din oficiu.

Această măsură a fost luată de către Uniunea Barourilor din România în temeiul art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și art. 51 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, examinând cererea de repunere în termen și contestația împotriva împotriva Deciziei nr. 915/5 din 10 aprilie 2012, prin care a fost exclusă din exercitarea profesiei de avocat începând cu data de 10 aprilie 2012 pentru neprezentare sau respingere la trei sesiuni ale examenului de definitivare în profesia de avocat.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut în ceea ce priveste procedura de comunicare a deciziei CBB nr. 915/5/10.04.2012, în fapt, Baroul București a făcut dovada trimiterii deciziei pentru reclamantă la sediul profesional la care era înregistrată ca avocat stagiar colaborator, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, decizia fiind primită sub semnătură la data de 08.05.2012 la adresa din strada x nr. 6, iar reclamanta se afla în concediu pentru îngrijirea copilului în aceea perioadă.

Față de acest aspect, instanța a reținut că nu avem de a face cu o repunere in termen, ci cu o nelegală comunicare a deciziei catre atrage ca efect faptul ca termenul de contestare a deciziei nici nu a inceput sa curgă. Astfel, în lumina art. 103 vechiul C. proc. civ., actual art. 186 noul C. proc. civ. repunerea in termen presupune, prin definitie, o comunicare legala din partea emitentului însa necunoscuta în fapt de destinatar din motive temeinic justificate, deci un termen procedural implinit.

A mai reținut instanța că potrivit prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, "Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie", iar art. 308 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat stabilește că "Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va fi exclus din profesie".

Reține instanța de fond că, în conformiate cu art. 285 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat - Hotararea UNBR 64/2011 (forma in vigoare la data emiterii deciziei CBB) "(2) Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris, precum și președintelui U.N.B.R. (3) Decizia privind aplicarea celorlalte sancțiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acțiunii disciplinare se comunică, de asemenea, în condițiile alin. (2)".

Deși textul are în vedere decizia de excludere urmare a procedurii disciplinare, cu toate acestea nu exista temei pentru a considera că nu se aplică dispozitiile în cauza și in materia deciziilor de excludere care nu sunt emise urmare a unei proceduri disciplinare, ci a neîndeplinirii unor obligații profesionale ale avocatului (cazul in speță), aplicabilă fiind regula de interpretare potrivit căreia acolo unde există aceleași rațiuni, trebuie dată aceeași soluție (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet).

Observă instanța fondului ca legiuitorul face vorbire despre comunicarea deciziei de excludere "avocatului in cauza".

Reține în continuare instanța de fond că este necontestat în litigiu că reclamanta a fost respinsă la două sesiuni de examene pentru definitivarea în profesia de avocat, iar la cel de al treilea examen (sesiunea decembrie 2011), la care a fost înscrisă din oficiu conform prevederilor art. 308 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, nu s-a prezentat.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat - Hotararea UNBR 64/2011 (forma in vigoare la data emiterii deciziei CBB), conform cărora:

(1) Stagiul se suspendă în condițiile art. 18 alin. (4) din Lege. Prin lipsă motivată din profesie, în sensul acestor prevederi legale, se înțelege situația în care avocatul stagiar nu își poate exercita efectiv stagiul timp de cel puțin 30 de zile consecutive, din motive de sănătate, atestate cu acte medicale relevante, sau ca urmare a unor acte de autoritate emise de organele competente ale statului, intervenite în legătură cu obligațiile cetățenești ale avocatului stagiar și independent de culpa acestuia.

Soluția instanței de fond este corectă.

Referitor la motivul de recurs invocat de recurenți, art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., se constată că susținerile potrivit cărora prima instanță în mod greșit a apreciat că, în ceea ce privește comunicarea Deciziei nr. 915/5 din 10 aprilie 2012, această comunicare trebuia trimisă la domiciliul personal al reclamantei și nu la sediul profesional al reclamantei din str. x nr. 6, nu pot fi reținute.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenții au arătat că în cauză ar fi fost aplicabile prevederile art. 90 teza a doua din vechiul C. proc. civ. care stipulează că "când acesta are o așezare agricolă, comercială, sau profesională în altă parte, înmânare se poate face și la locul acestor așezări"în condițiile în care Decizia nr. 915/5 din 10 aprilie 2012 s-a făcut sub imperiul vechiului C. proc. civ. care era in vigoare și producea efecte. Juridice în sensul celor menționate anterior.

Astfel, conform art. 90 alin. (1) C. proc. civ.: "Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări."

- art. 92 alin. (1): "Înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia".

Așadar, potrivit art. 90 alin. (1) teza I și a II-a vechiul C. proc. civ., în vigoare la data emiterii deciziei Consiliului UNBR regula locului citării este aceea a domiciliului sau reședinței celui citat, legiuitorul permițând însă citarea și la locul de muncă ("așezarea profesională") (teza a II-a).

Or, este de remarcat că activitatea profesională de avocat stagiar a reclamantei era suspendată și în raport de dispozițiile art. 297 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, norma ce face trimitere la art. 18 alin. (4) din același act normativ, nu se poate aprecia că avem de a face cu o comunicare legală a deciziei în cazul în care avocatul nu își mai desfăsoară "activitatea curentă" la cabinetul de avocat la care i s-a efectuat comunicarea.

Practic este de precizat că judecătorul fondului a făcut referire de prevederile noului C. proc. civ. dar nu în contextul prezentat de recurenți.

Instanța de fond a făcut vorbire de faptul că art. 90 alin. (1) teza I și a II-a vechiul C. proc. civ. nu distinge după cum ar fi vorba despre domiciliul sau sediul profesional al avocatului, despre locul în care cel căruia urmează a i se face o comunicare isi desfășoară activitatea curentă, deci cu caracter de continuitate, de stabilitate, ceea ce presupune prezenta efectivă a părții la locul de muncă la care este citat la care i se comunică actul de procedură.

Apoi, instanța de fond, analizând comparativ cele doua texte (vechiul C. proc. civ./noul C. proc. civ.) în scopul determinarii intentiei legiuitorului, a remarcat ca noul legiuitor, prin art. 155 pct. 6 noul C. proc. civ., este mult mai clar, prevăzând punctual faptul ca locul citarii la așezarea profesională se face subsidiar numai dacă domiciliul nu este cunoscut.

Față de aceste concluzii nu putem să apreciem, așa cum au susțiunt recurenții, că instanța de fond nu a analizat incidența în cauză a prevederilor art. 90 teza a II-a din vechiul C. proc. civ. Faptul că analizat comparativ și prin prisma noilor reglementări, nu înseamnă că a aplicat în cauză prevederile art. 155 pct. 6 noul C. proc. civ.

Mam mult, recurenții recunosc că intimata-reclamanta în decembrie 2011 urma să nască dar, în același timp precizează că aceasta nu a depus la Baroul București vreo cerere de intrare în concediu medical de creștere copil.

În acest context, așa cum a reținut în mod corect și instanța fondului nu este necesar a se analiza dacă sunt îndeplinite conditiile repunerii în termen având în vedere că termenul de contestare a deciziei nr. 915/5 din 10 .04. 2012 nu a început să curgă, urmare a unei comunicări nelegale, repunerea în termen presupunând prin ipoteza, între altele, un termen procedural împlinit.

Nici argumentele recurenților din recurs privind legalitatea comunicării Deciziei nr. 915/5 din 10 aprilie 2012 de către Baroul București prin care s-a dispus excluderea intimatei-reclamante din profesia de avocat pentru neprezentare sau respingerea la 3 sesiuni ale examenului de definitivare în profesia de avocat nu pot fi reținute.

Astfel, prin Decizia nr. 1023 din 6 septembrie 2014, Uniunea Națională a Barourilor din România a respins atât cererea de repunere în termen, cât și pe fond contestatia reclamantei.

Este adevărat că reclamanta a fost respinsă la două sesiuni de examene pentru definitivarea în profesia de avocat, iar la cel de al treilea examen (sesiunea decembrie 2011), la care a fost înscrisă din oficiu conform prevederilor art. 308 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, nu s-a prezentat.

Însă, din lecturarea Deciziei nr. 1023 din 6 septembrie 2014, reiese că Uniunea Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România,verificând atât susținerile petentei, cât și punctul de vedere al baroului, a constatat că "pe fond, susținerile petentei sunt corecte, aceasta aflându-se în aceasta perioadă în concediu de crestere copil".

Așadar, în măsura în care un avocat stagiar este în concediu de creștere copil, înseamnă că se află într-o situație intemeiată de amânare a examenului de definitivat.

Această concluzie este corectă și cu atât mai mult cu cât instanța de fond a întărit-o prin raportare la dispozițiile art. 18 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat - Hotararea UNBR 64/2011 care prevăd că:

(1) La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.

(…)

(4) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socotește pentru îndeplinirea stagiului.

Într-adevăr, nu putem să nu remarcăm culpa intimatei-reclamante prin aceea de a nu aduce la cunoștința Baroului Bucuresti/UNBR privind imposibilitatea obiectivă de prezentare la examenul de definitivat din sesiunea decembrie 2011, în timp util, însă, din actele depuse la dosar, reiese cu claritate că aceasta nu se putea prezenta la examen (având în vedere data nașterii minorului, respectiv 9 decembrie 2011), care constituie un motiv întemeiat.

În concluzie fată de cele menționate anterior, concluzia instanței de fond că excluderea din profesie în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, nu putea fi dispusă, este corectă, astfel că Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu este fondat.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiile art. 453 C. proc. civ. astfel că va fi obligată partea "căzută în pretenții" adică recurenții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, în cuantum de 1190 RON către intimata A., conform dovezii atașată la dosar (fila nr. 70 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București împotriva sentinței civile nr. 1621 din 08 iunie 2015 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1190 RON către intimată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.