ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial și precizată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Călărași, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 800/27.11.2014, corelativ cu obligarea pârâtului să înscrie reclamanta în Tabloul avocaților incompatibili din cadrul Baroului Călărași, precum și obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. Prin cererea completatoare formulată la data de 04.02.2015, reclamanta a solicitat să se constate nesoluționarea de către UNBR în termenul legal de 30 de zile a contestației formulate împotriva refuzului apreciat nejustificat, manifestat explicit prin adresa nr. x/2014, de înscriere în Tabloul avocaților incompatibili din cadrul Baroului Călărași. Prin Sentința 278 din 25 martie 2015 a Tribunalului Călărași, secția Civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași invocată de reclamantă și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții UNBR și Baroul Călărași în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1723 din 16 iunie 2015, a respins cererea de repunere pe rol și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Baroul Călărași și Uniunea Națională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 1723 din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A., în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.). Recurenta-reclamantă a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de acestea a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Baroul Călărași a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Uniunea Națională a Barourilor din România, la rândul său, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. De asemenea, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 2 februarie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Motivele de fapt și de drept relevante Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a indicat faptul că prima instanță a aplicat greșit norma de la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 întrucât a transformat cerința legală de nesoluționare a cererii într-un interval de 30 de zile într-o condiție a nesoluționării (pur și simplu, fără vreo limită temporală), conchizând ulterior că această cerință - contrară legii - nu este îndeplinită. În speță, este adevărat că intimata UNBR a răspuns contestației reclamante prin emiterea deciziei nr. 1082/07.03.2015, dar această rezolvare a survenit cu evidenta depășire a termenului legal de 30 de zile menționat mai sus. Astfel, după cum rezultă din însuși cuprinsul acestui act, contestația subsemnatei a fost înregistrată la UNBR sub nr. x/12.12.2014. În realitate, textul respectiv care privește "nesoluționarea în termen legal a unei cereri, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen", nu este aplicabil în cauza de față cu referire la termenul de 30 de zile pentru că sunt incidente prevederile din Legea nr. 51/1995, respectiv ale art. 66 lit. p) din lege, care nu prevăd un termen pentru soluționarea contestației, și ale art. 65 alin. (4) care stabilește: "Consiliul U.N.B.R. se întrunește trimestrial la convocarea președintelui U.N.B.R." Ca atare, cum Consiliul U.N.B.R. se întrunește la 3 luni, cererea recurentei nu putea fi soluționată decât în interiorul acestui termen. Ținând cont de multitudinea problemelor pe care Consiliul U.N.B.R. trebuie să le rezolve într-o ședință, termenul în care a fost soluționată contestația reclamantei este unul rezonabil. Raportat la motivul de recurs întemeiat pentru dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că prima instanță a încălcat principiul disponibilității, întrucât a investit instanța cu "excepția de nelegalitate privitoare la Decizia nr. 25/21.03.2011" emisă de Consiliul Baroului Călărași. Prin această decizie s-a dispus anularea Deciziei nr. 21 din 28.06.2010 emisă de Consiliul Baroului Călărași prin care recurenta a fost primită în profesia de avocat, și cum Decizia nr. 25/2011 nu a fost anulată, ea și-a produs efectele în sensul că recurentei i-a încetat calitatea de avocat. Cererea recurentei, formulată prin concluzii scrise depuse la prima instanță după închiderea dezbaterilor, de a se constata nulitatea Deciziei nr. 25/2011 pe calea excepției de nelegalitate, i-a fost respinsă în mod corect cu motivarea că nu se mai pot face cereri noi după închiderea dezbaterilor și că se poate invoca în recurs excepția respectivă, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ. Derivat din același temei legal al art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este și motivul de recurs referitor la nerespectarea termenului în care poate fi invocată excepția de nelegalitate, raportat la Decizia nr. 25/2011 a Consiliului Baroului Călărași. Raportat la același text incidentmai sus invocat al art. 394 C. proc. civ., în mod temeinic și legal Curtea de Apel București a respins cererea de repunere pe rol a cauzei. Un ultim motiv de recurs, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează greșita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin statuarea Curții de apel asupra faptului că obiectul analizat este refuzul nejustificat al intimatei Baroul Călărași de soluționare a cererii recurentei de înscriere în tabloul avocaților incompatibili. Acest motiv de recurs nu poate fi primit întrucât Consiliul Baroului Călărași nu și-a depășit atribuțiile la emiterea Deciziei nr. 25/2011 ci a constatat, conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în forma de la data adoptării deciziei, că recurenta nu și-a rezolvat starea de incompatibilitate în termenul de două luni de la emiterea deciziei. Cum primirea în profesia de avocat era condiționată de rezolvarea stării de incompatibilitate, această decizie a devenit caducă, în sensul că recurenta nu a dobândit calitatea de avocat. Susținerea recurentei că Baroul Călărași trebuia să o treacă în Tabloul avocaților incompatibili nu poate fi reținută deorece prioritare erau prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, iar recurenta, prin neîndeplinirea condiției prevăzută de acest text de lege, nu a avut calitatea de avocat, calitate ce era prevăzută sub condiție. Nu sunt aplicabile în cauză condițiile referitoare la nedemnitate pentru că organele competente ale profesie de avocat nu au avut în vedere această împrejurare atunci când au soluționat cererile recurentei. Nici invocarea Deciziei nr. 297/2014 a Curții Constituționale nu este justificată pentru că această decizie are aplicabilitate de la data publicării ei, or, decizia nr. 25/2011 s-a emis cu mult timp înainte, iar la data publicării deciziei Curții Constituționale recurenta nu avea calitatea de avocat. Prin cererea de recurs recurenta a "reiterat" și excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 25/21.02.2011, motivat pe următoarele considerente: - Consiliul Baroului a depășit sfera atribuțiilor sale prin emiterea acestei decizii; - Decizia Baroului are la baza un caz de nedemnitate in care reclamanta nu aflai niciodată; - Decizia este nelegala deoarece a stabilii un termen de sancționare care a fost declarai neconstituțional. Se apreciază ca emițând decizia nr. 25/2011 Baroul Călărași a acționat dincolo de limitele recunoscute de lege, substituindu-se în competenta jurisdicțională recunoscuta instituțiilor judecătorești. Relevant în acest sens este aceea că recurenta a solicitat prin adresa nr. x/2010 înscrierea pe Tabloul Avocaților incompatibili al Baroului precizând ca " nu înțelege sa renunțe la starea de incompatibilitate in care se afla." Solicitarea a fost respinsa prin decizia Baroului Călărași nr. 40/18.10.2010. decizie rămasa definitivă prin decizia UNBR 147/C/05.11.2010, neatacată la instanța. Având in vedere deciziile de mai sus Consiliul Baroului Călărași a emis decizia nr. 25/21.03.2011 prin care a constatat ca reclamanta nu a făcut dovada încetării până la acea data a stării de incompatibilitate in care se afla ( activitate salarizata in cadrul altei profesii) și apreciind ca sunt incalcate dispozițiile legale, respectiv art. 14 lit. a) art. 24 alin. (2) 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 16 alin. (3) și 4 din Statutul profesiei de avocat, a anulat decizia nr. 21/28.06.2010. Solicitanta a fost de altfel decăzuta din dreptul de a cere înscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei urmare menținerii stării de incompatibilitate. De altfel, ca aceasta decizie nu a fost contestata niciodată de reclamanta in fața instanței de judecata sau la UNBR. Astfel, prin decizia contestată doar s-a formalizat o situație preexistentă analizată anterior printr-o decizie necontestată, aplicându-se prevederile art. 24 alin. (23) din Legea nr. 51/1995. În concluzie, în raport de motivele de recurs și criticile invocate, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală. 2. Motivul de drept al soluției adoptate în recurs Cum față de cele mai sus considerente, recursul nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.