ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3166/2016

Decizia nr. 3166/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Olt, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la emiterea Autorizației pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Dunăre - între km 615-640; emiterea Autorizației pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Olt și lacuri de acumulare situate în jud. Olt, invocând în drept art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) pct. 29 din O.G. nr. 23/2008, art. 2 alin. (2), art. 7 din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 15/2011;cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2363 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Olt în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

A fost obligată pârâta să emită Autorizația pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Dunăre între km 615-640 și Autorizația pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Olt și lacuri de acumulare situate în Olt, precum și la plata sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură solicitând admiterea recursului, în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței atacate și, în urma reținerii cauzei spre judecare, respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 a fost emis in baza art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, care abilitează M.A.D.R. ca prin ordin sa reglementeze accesul la exploatarea resurselor acvatice vii, la propunerea A.N.P.A., raportat la dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 23/2008.

În cauza sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 29 din O.U.G. nr. 23/2008, prin care este definită autorizația de pescuit. Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, M.A.D.R. a fost abilitat sa stabilească prin ordin condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, a regulamentului și a modelelor permiselor de pescuit la propunerea A.N.P.A.

Atât timp cât practicarea efectivă a pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale se face în baza permisului de pescuit, asociațiile de pescari sportivi sunt exonerate de obligația de obținere a autorizației de pescuit recreativ/sportiv, de vreme ce art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008 face referire expres la faptul ca pe zona de pescuit recreativ/sportiv, definită la art. 2 pct. 44 din O.U.G. nr. 23/2008, nu poate fi eliberată decât o singură autorizație pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv.

Potrivit art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, prin „pescuit recreativ/sportiv se înțelege pescuitul efectuat cu undița sau cu lanseta în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis nominal emis de către administratorul resurselor acvatice vii și eliberat de acesta sau de asociațiile de pescari sportivi, după caz”.

Obligatia legală ce revine asociațiilor sportive în relația cu A.N.P.A. o reprezintă punerea la dispoziția acestei instituții, prin filialele sale regionale, a tabelelor nominale cu membrii asociației, achitarea contravalorii permiselor de pescuit și eliberarea acestora către membrii asociației.

În temeiul art. 23 din O.U.G. nr. 23/2008, A.N.P.A. a elaborat Ordinul nr. 15/2011 prin care au fost reglementate condițiile privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv, inclusiv emiterea și eliberarea permiselor de pescuit recreativ/sportiv.

Se susține că reclamanta face confuzie cu privire la autorizația prevăzută în Ordinul nr. 15/2011, aceasta fiind un înscris care permite accesul la resursa acvatică vie dintr-o zonă unde se poate practica pescuitul recreativ/sportiv, prin care nu se autorizează activitatea de pescuit, fie recreativ/sportiv, fie comercial.

Conform art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011, emiterea permiselor revine administratorului resurselor acvatice vii - A.N.P.A., eliberarea fiind în sarcina administratorului sau asociațiilor de pescari.

Practicarea activității de pescuit recreativ/sportiv a fost reglementată prin emiterea Ordinului M.A.D.R. nr. 15/2011 unde la art. 6 se precizează ca: „exercitarea pescuitului în zonele de pescuit pentru care s-au emis autorizații de pescuit recreativ/sportiv se face în baza permisului de pescuit recreativ/sportiv cu respectarea regulamentului propriu al asociației deținătoare de autorizație și a condițiilor înscrise în autorizație”.

Având în vedere prevederile Ordinului M.A.D.R. nr. 15/2011, consideră că se face o confuzie privind scopul autorizării asociațiilor de pescari.

Astfel, A.N.P.A. deține administrarea resurselor acvatice vii, care nu poate fi concesionată și nici nu se urmărește acest lucru. Atribuirea autorizației implică îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții necesare conform legilor specifice - O.U.G. nr. 23/2008 și, implicit, Ordinului M.A.D.R. nr. 15/2011.

Conform art. 9 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011, în zonele de pescuit recreativ/sportiv pentru care nu au fost emise autorizații, precum și în zonele care nu fac obiectul autorizării (Dunăre și Marea Neagră) pescuitul poate fi practicat de orice posesor de permis de pescuit recreativ/sportiv, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Toate asociațiile de pescari sportivi al căror acces la resursa acvatică vie dintr-o anumită zonă de pescuit în vederea practicării pescuitului recreativ/sportiv a fost autorizat, au făcut dovada îndeplinirii tuturor criteriilor cerute pentru calificarea și obținerea autorizației. Criteriile cuprinse în ordin au fost puse în discuția asociațiilor de pescari în cadrul consultărilor publice ce au precedat emiterea acestuia și au fost acceptate de reprezentanții acestora.

Concesionarea resursei acvatice vii nu este statuată în niciun act normativ sau lege specifică, Legea nr. 213/1998 este o lege cadru care reglementează posibilitatea concesionării și nu dispune imperativ, recunoaște concesionarea ca pe o posibilitate de delegare a unor atribuții.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, bunurile proprietate publică, în condițiile legii organice, pot fi date în administrare regiilor autonome și instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate și, de asemenea, pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

Astfel cum rezultă din textele constituționale și legale citate mai sus, dreptul de administrare, concesionare ori închiriere se poate constitui exclusiv în favoarea regiilor autonome și instituțiilor publice.

Art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede expres că bunurile domeniului public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituțiilor publice de interes național, județean sau local.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 aprilie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței nr. 2363 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Olt, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat obligarea pârâtei la emiterea Autorizației pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Dunăre - între km 615-640 și a Autorizației pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Olt și lacuri de acumulare situate în jud. Olt invocând în drept disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) pct. 29 din O.G. nr. 23/2008, art. 2 alin. (2), art. 7 din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 15/2011.

La dosarul de fond a fost depusă copia unei notificări pe care intimata reclamantă a adresat-o recurentei pârâte, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat eliberarea autorizației de pescuit recreativ legală și necesară pentru toate apele nominalizate în Anexa nr. 2 a la Contractul nr. 1391/473/1982, reactualizat prin Actul adițional nr. 4 din 14 noiembrie 2013, și de asemenea, retragerea autorizației emise în favoarea Asociației Oltenia a Colecționarilor de Arme VPS, eliberată pentru zonele de pescuit „Balta Stejarul” și pârâul „Teslui”.

În această notificare se menționează că în cazul în care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură nu se va conforma obligațiilor sale legale pentru soluționarea cererii reclamnatei, aceasta se va adresa instanțelor de judecată.

Înalta Curte constată că la dosar nu a fost depus un răspuns pe care reclamanta să-l fi primit la această notificare și nici în cererea de chemare în judecată nu se face referire la soluționarea notificării, dar se susține că este vorba despre un refuz nejustificat al pârâtei de a elibera autorizațiile de pescuit recreativ sportiv în discuție.

Mai mult, față de temeiul de drept menționat în notificare, rezultă că este vorba despre o plângere prealabilă întemeiată pe disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu toate că din înscrisurile depuse la dosar nu se poate stabili dacă există un act administrativ tipic împotriva căruia reclamanta să poată formula plângere prealabilă.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeași lege definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

În condițiile în care reclamanta nu a primit răspuns la notificarea prin care a solicitat eliberarea autorizației de pescuit recreativ legală și necesară pentru toate apele nominalizate în Anexa nr. 2 a la Contractul nr. 1391/473/1982, reactualizat prin Actul adițional nr. 4 din 14 noiembrie 2013, și de asemenea, retragerea autorizației emise în favoarea Asociației Oltenia a Colecționarilor de Arme VPS, eliberată pentru zonele de pescuit „Balta Stejarul” și pârâul „Teslui” nu se poate considera că aceasta a fost soluționată.

Deși nu a fost depus la dosar răspunsul la notificare, instanța de fond a obligat pârâta să emită reclamantei Autorizația pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Dunăre între km 615-640 și Autorizația pentru pescuit recreativ-sportiv pentru zona Olt și lacuri de acumulare situate în Olt, rezultând că a considerat că este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a lămurit care este tipul actului administrativ asimilat contestat în cauză, prin raportare la înscrisurile existente la dosar și prin exercitarea rolului activ al judecătorului, reglementat de disp. art. 22 din noul C. proc. civ., respectiv dacă este vorba despre nesoluționarea cererii sau despre un refuz nejustificat de soluționare a acesteia, în înțelesul pe care aceste noțiuni îl au potrivit prevederilor legale anterior menționate, având în vedere că, deși cererea reclamantei de eliberarea a autorizațiilor sus-menționate nu a fost soluționată, instanța a dispus obligarea pârâtei la eliberarea acestor autorizații.

Acest fapt echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului, ceea ce impune soluția de admitere a recursului și de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în faza de rejudecare instanța urmând să stabilească, în raport de înscrisurile aflate la dosar, actul administrativ pe care reclamanta îl contestă și prevederile legale incidente situației de fapt - art. 2 alin. (1) lit. h) sau art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 498 alin. (2) noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție care nu mai impune analizarea susținerilor din cererea de recurs care vizează fondul cauzei, respectiv dacă reclamanta era sau nu îndreptățită la eliberarea autorizațiilor menționate în dispozitivul sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței nr. 2363 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.