ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1077/2017

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea: - Încheierii nr. S/325 din 27 octombrie 2014 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi; - măsurilor menționate la punctele 1, 2, 6 - 12, 14 și 15 din Decizia nr. S/200 din 18 august 2014 emisă de pârâtă; - Raportului de control nr. S/150 din 25 iulie 2014 în privința presupuselor abateri ce au fost valorificate la punctele 1, 2, 6 - 12, 14 și 15 din Decizia nr. S/200 din 18 august 2014. Reclamanta a solicitat și suspendarea executării măsurilor anterior menționate până la pronunțarea instanței asupra fondului acțiunii.

Încheierea atacată Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea de ședință din data de 17 februarie 2016, a suspendat soluționarea cauzei, în temeiul prevederilor art. 242 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut faptul că încheierea de ședință contestată este nelegală, întrucât nu se poate reține existența refuzului din partea Companiei de a îndeplini obligațiile stabilite de prima instanță, în speța de față nefiind întrunite condițiile impuse de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și ale H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, pentru a se putea proceda la declasificarea actelor cerute de instanță.

Soluția instanței de recurs Analizând încheierea de ședință atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a documentelor existente la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. După cum s-a precizat la pct. 1 din decizie, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ verificarea legalității Încheierii nr. S/325 din 27 octombrie 2014 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi; măsurilor menționate la punctele 1, 2, 6 - 12, 14 și 15 din Decizia nr. S/200 din 18 august 2014 emisă de pârâtă, precum și a Raportului de control nr. S/150 din 25 iulie 2014 emis de aceeași autoritate publică. Prima instanță a dispus măsura suspendării cauzei, pe considerentul că reclamanta refuză în mod nejustificat să declasifice documentele “secrete de serviciu” și, implicit, motivele acțiunii, ceea ce conduce la imposibilitatea motivării hotărârii judecătorești. Înalta Curte nu poate împărtăși această soluție pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. La solicitarea instanței, intimata Curtea de Conturi a prezentat lista documentelor având nivelul de secretizare “secret de serviciu” sau “secret de stat” pe care le-a analizat în cadrul acțiunii de control desfășurate la compania recurentă și pe care le-a menționat în actele administrative contestate în cauză. La termenul de judecată din data de 16 decembrie 2015, Curtea de apel a pus în vedere recurentei să declasifice “documentele sursă”, măsură pe care a apreciat-o ca fiind necesară pentru declasificarea deciziei contestate și a motivelor acțiunii. Prin Adresa nr. 1334 din 5 februarie 2016, recurenta a comunicat instanței răspunsul Departamentului Securitate din cadrul Companiei în care se precizează faptul că se află în imposibilitatea reală de a-și exprima acordul în sensul de clasificării acestor documente, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 sau art. 24, după caz, din H.G. nr. 585/2002 privind aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. Conform textelor normative anterior menționate: “Art. 20 (1) Informațiile se declasifică dacă: a) termenul de clasificare a expirat; b) dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare; c) a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege. (2) Declasificarea sau trecerea la un alt nivel de secretizare a informațiilor secrete de stat se realizează de împuterniciții și funcționarii superiori abilitați prin lege să atribuie niveluri de secretizare, cu avizul prealabil al instituțiilor care coordonează activitatea și controlul măsurilor privitoare la protecția informațiilor clasificate, potrivit competențelor materiale. (3) Emitenții documentelor secrete de stat vor evalua periodic necesitatea menținerii în nivelurile de secretizare acordate anterior și vor prezenta împuterniciților și funcționarilor superiori abilitați prin lege să atribuie niveluri de secretizare, propuneri în consecință. (…) Art. 24 Informațiile secrete de serviciu se declasifică de conducătorii unităților care le-au emis, prin scoaterea de pe listele prevăzute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de câte ori este necesar.” Așadar, contrar celor reținute de prima instanță, recurenta nu are competența de a proceda la declasificarea acestor documente și nici nu sunt întrunite condițiile impuse de textele normative mai sus citate pentru a se proceda la această operațiune. Relevant pe chestiunea analizată este și faptul că o cauză cu aceleași părți și obiect similar, respectiv analizarea unor acte de control emise de Curtea de Conturi, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2/2012, a fost soluționată, în fond, de Curtea de Apel București și, în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție fără a se proceda la declasificarea documentelor. În concluzie, instanța de control judiciar nu poate reține faptul că recurenta a împiedicat desfășurarea normală a procesului prin “refuzul” de a declasifica documentele având nivelul de secretizare “secret de serviciu” sau “secret de stat”, avute în vedere în acțiunea de control de către intimată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea de ședință atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.