Decizia nr. 1957/2018 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 40/2017 a Tribunalului Suceava

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 15.07.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON reprezentând drepturi bănești neachitate din luna decembrie 2015, lunile ianuarie, februarie și martie 2016, precum și concediu de odihnă neefectuat pentru anul 2015, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin sentința nr. 40 din 16 ianuarie 2017, Tribunalul Suceava, secția civilă a constatat încetarea acțiunii judiciare formulate de reclamanta A. și de pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava, în temeiul art. 75 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 85/2014. 2. Hotărârea pronunțată de curtea de apel în apel Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin decizia nr. 1077 din 14 decembrie 2017, a constatat perimtat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței sus-menționate. S-a reținut că termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță (art. 416 alin. (2) C. proc. civ.), iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 417 și 418 C. proc. civ. Curtea de apel a reținut că, în cauză, de la data de 11 mai 2017 când s-a dispus suspendarea în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și până la data de 11 noiembrie 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, astfel că sunt întrunite condițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță.

Cererea de recurs Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând că în mod greșit, prin decizia recurată, instanța a dispus peimarea apelului, având în vedere că nu au existat motive de perimare, întrucât chiar dacă ea a lipsit motivat, la termenul din 11 mai 2011, pârâta a solicitat judecata în lipsă.

Procedura derulată în recurs În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu, însă, în opinia raportorului, criticile formulate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 18 mai 2018, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin criticile formulate, neîncadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit, prin decizia recurată, instanța a dispus peimarea apelului, având în vedere că nu au existat motive de perimare, întrucât chiar dacă ea a lipsit motivat, pârâta a solicitat judecata în lipsă. Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenta reclamantă nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția prin care curtea de apel a constatat perimată cererea de recurs. Or, condiția legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.