ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2017

HOTĂRÂRE
21.06.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

nr. 1093/2017

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 3

noiembrie 2015, Curtea de Apel Suceava

a anulat, ca

netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A., în calitate

de petent în Dosarul nr. x/86/2009/al al Curții de Apel Suceava, secția

I civilă, cu privire la toți membrii completului de judecată

și a aplicat petentului o amendă judiciară

de 500 de lei în temeiul art. 105

1

alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de

reexaminare amenda petentul A.

Prin încheierea de ședință din

12 ianuarie 2016, Curtea de Apel Suceava

a suspendat

judecarea cauzei, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 37 din 11 aprilie 2017, Curtea

de Apel Suceava,

secția I civilă, a constatat

perimată cererea de reexaminare amendă judiciară formulată

de petentul A. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2035, pronunțată în

Dosarul nr. x/86/2O09/al al Curții de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice

cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire,

se perima de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a

rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform

dispozițiilor art. 252 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se poate

constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de

la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile

de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute

de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, astfel cum rezultă din

încheierea de ședință din 12 ianuarie 2016, deși legal

citat, petentul nu s-a prezentat în instanță la termenul din data de

12 ianuarie 2016 și, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că petentul nu a cerut

judecarea în lipsă.

Curtea de apel a apreciat că actul de

procedură de la care a început să curgă cursul perimării

este încheierea din 12 ianuarie 2016, prin care s-a dispus suspendarea

judecării cauzei, ceea ce înseamnă că termenul de perimare de un

an, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., s-a împlinit

la data de 12 ianuarie 2011.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se

întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea

judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Instanța a reținut ca,

cererea de repunere a cauzei pe roi formulată la data de 11 ianuarie 2017

de către petent nu este un act de procedură făcut în interesul

judecării cauzei, susceptibil de a întrerupe cursul perimării,

întrucât a fost anulată de către instanță, ca netimbrată,

cauza rămânând astfel suspendată. Pentru ca un act de procedură

să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare trebuie să

fie valabil făcut, pentru că un act lovit de nulitate nu poate

produce o astfel de consecință.

Cum în timpul termenului de perimare nu

a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare, instanța a

constatat că a intervenit perimarea cererii de apel la data de 12 ianuarie

2017.

În consecință, s-a

reținut întrunirea condițiilor perimării prevăzute de art. 248

alin. (1) C. proc. civ. și faptul că, potrivit aceluiași text de

lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din

oficiu de către instanță, față de dispozițiile art.

252 alin. (1) teza I din aceiași cod, așa încât curtea de apei a

constatat perimată cererea de reexaminare cu care a fost investită.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petentul A.,

susținând că, completul

Curții de Apel Suceava a fost recuzat, că nu înțelege de ce i

s-a aplicat amenda judiciară și că, cererea sa de reexaminare nu

este perimată.

La termenul de judecată din data

de 21 iunie 2017,

Înalta Curte a invocat, din oficiu,

excepția nulității recursului și, având ta vedere

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu

prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum și

dezvoltarea acestora.

Modificarea sau casarea unei

hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în

condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art.

304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice

nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea

hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte,

arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat ia motivul de recurs invocat.

În speță, recurentul A. nu

s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., susținerile acestuia nefiind structurate din punct de vedere

juridic și nefiind indicat temeiul de drept al recursului. Criticile,

succint formulate de recurent, nu vizează motivarea reținută de

Curtea de Apel Suceava în decizia pronunțată.

Astfel, în considerentele deciziei,

curtea de apel a arătat motivele de fapt și de drept care au condus la

pronunțarea soluției adoptate în cauză.

Or, petentul a afirmat că cererea

sa de reexaminare nu este perimată, fără a argumenta

această susținere. Așa fiind, recurentul nu a indicat aspecte de

nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii

curții de apel iar, pe de altă parte, modalitatea de redactare a

criticilor nu permite instanței să realizeze, în condițiile art.

306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, întrucât recurentul a

formulat susțineri ce nu vizează hotărârea atacată șt

care nu au relevanță pentru motivele prevăzute de lege, Înalta Curte

va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin.

(3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

Constată nul recursul declarat de petentul A.

împotriva Deciziei nr. 37 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 iunie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-03-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2016
timbru judiciar de 0,15 lei, deși i s-a adus la cunoștință această îndatorire, prin adresa emisă la data de 10 ianuarie 2014. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A. Prin încheierea de ședință de la data de 13 martie 2014,
ÎCCJ 2016-02-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 218/2016
Decizia nr. 218/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 iulie 2014, revizuenta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 391 din 17 iun
ÎCCJ 2019-09-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1422/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 4 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosar nr. x/2016/a5, s-a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător A., în Dosar nr. x
ÎCCJ 2018-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 474/2018
din 16 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. De la această dată și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămâ
ÎCCJ 2025-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 42/2025
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Obiectul cauzei Este reprezentat de recursul declarat de petentul A împotriva încheierii din 03 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava-Secția I
Sursă