ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2016

Decizia nr. 595/2016

Asupra cererii de

față, constată următoarele:

Petenții A. și B. au formulat la data de 19

noiembrie 2009 plângere împotriva încheierii de C.F. din 2 noiembrie 2004 prin

care s-a dispus intabularea în C.F. com. Salcea a imobilului dobândit prin

contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2004, autentificat de B.N.P.,

C.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr. 6072 din 28

decembrie 2011 a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a

petenților și le-a respins plângerea.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel petenții, iar la termenul de judecată din data de 17

decembrie 2013, petentul A. a arătat că înțelege să recuze completul de

judecată C3/A, întrucât împotriva unui membru al completului a formulat

plângere penală aflată în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Prin încheierea de

ședință din data de 17 decembrie 2013, Tribunalul Suceava, față de cererea de

recuzare formulată oral de către petentul A., a suspendat judecarea apelului în

temeiul art. 31 alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul Suceava

prin Încheierea nr. x din 24 ianuarie 2014 a anulat ca netimbrată cererea de

recuzare formulată de către petentul A., reținând că cererea nu face parte din

categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar și că petentul nu și-a îndeplinit obligația de plată a celor

două sume, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de

0,15 lei, deși i s-a adus la cunoștință această îndatorire, prin adresa emisă

la data de 10 ianuarie 2014.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs petentul A.

Prin încheierea de

ședință de la data de 13 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă,

a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Cauza a fost repusă

pe rol, din oficiu, la data de 16 martie 2015, în vederea perimării, fixându-se

termen pentru data de 2 aprilie 2015, când instanța a invocat excepția

perimării recursului.

Curtea de Apel

Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 112 din 2 aprilie 2015 a constatat

perimat recursul declarat de petentul A.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se

perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare

din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În speță, deși legal

citate, părțile nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de13 martie

2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul art. 242 pct. 2 C.

proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că niciuna dintre

părți nu a cerut judecarea în lipsă.

Cum din consultarea

actelor dosarului a reieșit că, până la data de 13 martie 2015, când era

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în vederea

continuării judecății, instanța a constatat că în speță sunt întrunite

condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs petentul A. criticând soluția de constatare a

perimării judecării recursului declarat împotriva încheierii de anulare, ca

netimbrată, a cererii de recuzare.

Înalta Curte la

termenul de judecată din data 17 martie 2016, învestită fiind cu soluționarea

recursului, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității lui, pe care o

găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente:

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile

legii.

În cauza de față se

rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Decizia atacată prin

prezentul recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., care prevede că sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Se reține că, în

cauză, Curtea de Apel Suceava, fără a soluționa fondul pricinii, a pronunțat o

hotărâre asupra recursului, constatându-l perimat.

Așa fiind, cum

decizia dată în recurs este irevocabilă și nu se încadrează în dispozițiile art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri se pot ataca cu recurs,

Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

De altfel, această

concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de

atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar

tinde la ipoteza acceptării unui “recurs la recurs”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 112 din 2 aprilie 2015

a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2016.