ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2019

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 17.05.2016 sub nr. x/2016 și completată la 2.06.2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții avocat B., avocat C. și Baroul Botoșani a solicitat anularea Deciziei 3/06.07.2012 a Decanului Baroului Botoșani, a Deciziei 55/27.07.2012 a Consiliului Baroului Botoșani, a Adresei x/17.12.2015 a Decanului Baroului Botoșani, a Adresei x/20.01.2016 a Consiliului Baroului Botoșani, precum și obligarea pârâților B. și C. la plata sumelor de 9000 de RON, respectiv 3.000 de RON cu titlu de diferență de onorariu de avocat, indexate cu rata inflației și actualizate cu dobânda de referință BNR până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a celor două Decizii și a celor două Adrese, invocând și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea 51/1995 cu privire la caracterul definitiv al Deciziilor Consiliul baroului date asupra contestațiilor asupra onorariului de avocat. Prin încheierea din 22.09.2016, Tribunalul a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea 51/1995, cerere formulată de A., în contradictoriu cu pârâții avocat B., avocat C. și Baroul Botoșani. A amânat pronunțarea celorlalte excepții invocate în cauză pentru data de 27.09.2016. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A..

Soluția instanței de fond Prin decizia nr. 1365 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2016 dată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, intimați fiind pârâții B., C. și Baroul Botoșani, ca nefondat. S-a respins, ca nefondată, cererea de restituire a taxei de timbru formulată de reclamanta-recurentă A..

Recursul Împotriva soluției privind respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a formulat apel, în temeiul art. 534 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ. reclamanta A.. A susținut reclamanta că a depus la dosarul nr. x/2016 taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, deși nu o datora, potrivit Legii nr. 47/1992 art. 29 alin. (5). De asemenea, a invocat și dispozițiile art. 13 din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora, cererile adresate Curții Constituționale sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, precum și dispozițiile art. 28 și 29 din O.U.G. nr. 80/2013. A solicitat admiterea apelului și desființarea dispoziției deciziei civile nr. 1365 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal privind respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Examinând decizia atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate. Potrivit dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competența instanțelor române; h) când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege. Soluționând cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, curtea de apel a reținut, în raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, că prezenta cauză are ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din 22.09.2016 adresat unei instanțe judecătorești și nu o cerere adresată Curții Constituționale pentru a fi incidente dispozițiile art. 13 din Legea nr47/1992, astfel că reclamanta datorează în cauză taxă judiciară de timbru. In raport de soluția curții de apel, pe care instanța de recurs și-o insușește, se constată că în speță nu este îndeplinită ipoteza reglementată de dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, nefiind vorba despre o taxă de timbru nedatorată. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate Constatând că decizia atacată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.