ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3345/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Botoșani, la data de 17.05.2016, sub nr. x/40/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și Baroul Botoșani, anularea Deciziei nr. 55 din 27 iulie 2012 a Consiliului Baroului Botoșani, a Adresei nr. 373 din 17 decembrie 2015 a Decanului Baroului Botoșani și a Adresei nr. 35 din 20 ianuarie 2016 a Consiliului Baroului Botoșani, precum și obligarea pârâților B. și C. la plata sumei de 9.000 lei și respectiv 3.000 lei reactualizate și indexate.

În cadrul acestui dosar, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 32 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în Dosarul nr. x/40/2016, a fost respinsă cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a promovat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/40/2016/a3, pentru a cărui soluționare s-a pus în vedere recurentei să depună o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, al cărei cuantum a fost redus la 50 lei, conform încheierii nr. 31 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/40/2013/a3.1.

La termenul de judecată a recursului formulat de reclamanta A., împotriva încheierii din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Botoșani, respectiv la termenul din 18 octombrie 2016, recurenta a depus și o cerere de restituire a taxei de timbru în valoare de 50 lei.

Prin decizia nr. 1365 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 22 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca nefondat, precum și cererea de restituire taxă timbru formulată de aceasta, ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2016, în Dosarul nr. x/40/2016/a3.2, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 1365 din 18 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/40/2016/a3, în sensul că hotărârea cu privire la respingerea ca nefondată a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nedatorate, nu este definitivă, ci poate fi atacată cu apel potrivit procedurii necontencioase prevăzută de art. 534 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 36/CC din 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea petentei și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 1365 din 18 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/40/2013/a3, în sensul că la al treilea paragraf din dispozitiv se va menționa "Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru cererea de restituire a taxei de timbru și definitivă în rest, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Suceava", în loc de "Definitivă", cum din eroare s-a trecut.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta A., solicitând admiterea căii de atac declarate în cauză, în sensul menționării corecte a căii de atac din cuprinsul încheierii nr. 36 din 22 noiembrie 2016, ca fiind dată cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea acestei încheieri, iar nu cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cum eronat menționează instanța în dispozivul încheierii.

Astfel, potrivit art. 634 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care instanța dispune respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru se dă cu drept de apel, nu cu drept de recurs, iar ca dovadă a susținerilor sale a atașat un extras din sistemul informatic Ecris, cu privire la soluția pronunțată în dosarul civil nr. x/180/2014 de Judecătoria Bacău, secția civilă, care, prin încheierea din 27.05.2016, a respins o cerere de restituire taxă judiciară de timbru, calea de atac deschisă părții, fiind apel în 30 de zile comunicare.

Legal citați, intimații B., C. și Baroul Botoșani nu au formulat întâmpinări în cauză.

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2017, Înalta Curte a recalificat apelul declarat în cauză ca fiind recurs, întrucât potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Nemulțumirea părții, ce a generat exercitarea prezentei căi de atac, constă în faptul că în încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în camera de consiliu cu nr. 36 din data de 22.11.2016, s-a menționat "Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru cererea de restituire a taxei de timbru", în loc. de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cum era corect în opinia recurentei.

În susținerea argumentelor sale, recurenta a arătat că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru de 50 lei la care a fost obligată nelegal pentru judecarea recursului formulat potrivit Legii nr. 47/1992 art. 29 alin. (5) în termen de 48 de ore împotriva dispoziției din încheiere din 22 septembrie 2016 pronunțată în dosar civil nr. x/40/2016 Tribunalul Botoșani, secția II-a civilă, de contencios administrativ, trebuia judecată de instanță potrivit C. proc. civ. - Cartea a III-a Procedura necontencioasă judiciară art. 527-537, având în vedere dispozițiile C. proc. civ., art. 527 "Domeniu de aplicare. Cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană (...)".

Înalta Curte reține, în primul rând, că potrivit principiului legalității căii de atac, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În acest context, trebuie menționate și prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. conform cărora cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. În această situație, în exercițiul rolului activ, judecătorul trebuie să dea calificarea exactă a căii de atac în funcție de prevederile legii.

Așadar, în speță, chiar dacă partea și-a întemeiat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru pe prevederile art. 527-537 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță, în mod legal a calificat cererea recurentei ca o cerere accesorie formulată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, care urmează regulile de principiu ale acestui cadru procesual.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 dispozițiile legii se completează cu prevederile codului civil și cu cele ale codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor specifice, pe de altă parte.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 17/2017 într-un recurs în interesul legii, prin care a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Ca atare, fiind o cerere accesorie într-un litigiu în care regulile de procedură urmează un cadru special reglementat, solicitarea reclamantei a fost în mod legal calificată, iar calea de atac legal stabilită ca fiind recursul în termen de 15 zile de la comunicare, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, invocarea de către recurentă a unei soluții pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, potrivit încheierii din 27.05.2016 dată în ședința camerei de consiliu din dosar civil nr. x/180/2014, atașată la dosar, nu poate fi un argument în favoarea acesteia, de vreme ce litigiul respectiv a fost soluționat potrivit regulilor de drept comun, iar nu conform legislației speciale a contenciosului administrativ.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ. va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 36 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.