ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la data de 5 octombrie 2015 pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoșani, prin administrator B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani:

- obligarea pârâtei la soluționarea contestației fiscale în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii în prezenta cauză, sub sancțiunea aplicării conducătorului instituției responsabile a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul art. 18 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și comunicarea către reclamantă a deciziei ce va fi emisă în soluționarea contestației fiscale;

- în temeiul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea deciziei ce va fi emisă în soluționarea contestației fiscale, în măsura în care aceasta nu va fi favorabilă reclamantei, și anularea deciziei de impunere, a dispoziției de măsuri și a deciziei de ajustare;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.

Prin sentința civilă nr. 50 din 15 martie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoșani, prin administrator B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor.

A obligat Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.06.2015.

A respins ca prematur formulate capetele de cerere vizând anularea deciziei ce va fi emisă în soluționarea contestației formulate și a celorlalte acte administrativ-fiscale menționate, respectiv: Decizia de impunere nr. x/30.06.2015, Dispoziția de Măsuri nr. IV/6864/3/30.06.2015 și Decizia de ajustare nr. IV/1443/1.07.2015.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 3000 RON cheltuieli de judecată, reduse de la 25.512 RON.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și în consecință: obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași la soluționarea contestației sub sancțiunea unei amenzi judiciare potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 209 C. proc. civ. să se dispună modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatelor la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei, în cuantum de 25.512 RON, astfel cum rezultă din facturile și desfășurătoarele atașate la dosarul cauzei și a taxelor judiciare de timbru (aspect pe care instanța de fond nu l-a abordat în cuprinsul sentinței, deși aceste cheltuieli au fost solicitate); obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentului recurs.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimate ca neîntemeiate.

Recurenta a mai arătat că înțelege să-și precizeze cererea de recurs, în sensul că renunță la capătul de cerere nr. x din cererea de recurs, rămânând spre analiză instanței de recurs doar capătul de cerere nr. x, privind acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând criticile formulate prin recursul declarat și hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin rezoluția judecătorului, la instanța de fond, s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru de 350 RON.

Recurenta a achitat taxa judiciară de timbru la instanța de fond în cuantum de 350 RON, prin chitanța seria x nr. x și seria x nr. x .

Deși a admis în parte cererea formulată de reclamantă, în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și nu a obligat pârâtele la cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă capătului de cerere admis, privind obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere.

Este neîntemeiată, însă, critica recurentei privind soluția instanței de fond în ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, de la suma de 25.512.RON la 3000 RON.

Cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta-reclamantă, reprezentând onorariu avocat, în sumă 25.512.RON, dovedite prin facturile x, y, w (existente la dosar fond), conform contractului de asistență juridică nr. x/10.07.2015, sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, dar și cu activitatea desfășurată de avocat la instanța de fond, precum și față de circumstanțele cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a redus onorariul de avocat, obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa în parte sentința atacată, și în rejudecare va obliga pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis reclamantei.

Va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 50 din 15 martie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și în rejudecare obligă pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis reclamantei.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.