ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 13 decembrie 2016, reclamanta SC A. SRL Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, suspendarea executării următoarelor acte administrativ-fiscale până la soluționarea definitiva a cauzei (inclusiv faza de recurs) ce formează Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava:

(1) Decizia de impunere nr. x din 30 iunie 2015,

(2) Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x din 30 iunie 2015,

(3) Decizia de ajustare nr. x din 01 iulie 2015,

(4) Cele trei decizii prin care a fost soluționată Contestația administrativ-fiscală nr. 39904 din 20 iulie 2015 respectiv: Decizia nr. 3484 din 27 mai 2016 emisă de DGRFP lași, Decizia nr. 43 din 07 iunie 2016 emisă de AJFP Botoșani și Decizia nr. 43 din 07 iunie 2016 emisă de AJFP Botoșani.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 24 din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare și excepția puterii de lucru judecat invocate de pârâte ca nefondate.

Instanța a admis în parte cererea reclamantei, în sensul că a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x din 30 iunie 2015, a Dispoziției nr. IV/6864/3 din 30 iunie 2015, a Deciziei nr. IV/1443 din 01 iulie 2015, a Deciziei nr. 3484 din 27 mai 2016, a Deciziilor nr. 43,44 din 07 iunie 2016, până la soluționarea definitivă a cauzei.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării RIF nr. x din 30 iunie 2015.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, fiind indicat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu nerespectarea art. 397 C. proc. civ., art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și art. 15 din același act normativ.

Astfel, s-a susținut că intimata-reclamantă avea obligația legală de a constitui o cauțiune de 14.785 RON, însă prin cererea de chemare în judecată a solicitat exonerarea de la această plată, motivat de faptul că a fost achitată deja o cauțiune de 100.000 RON în Dosarul nr. x/2015, având ca obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat că prin sentința atacată instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția puterii de lucru judecat invocată, în legătură cu existența pe rolul instanței a Dosarului nr. x/2015 având ca obiect cererea de suspendare a executării actului în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata a invocat excepția nulității recursului formulat, întrucât recursul formulat de către AJFP Botoșani nu satisface condiția motivării recursului, așa cum este impusă prin dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă cu privire la faptul că nu a fost achitată cauțiunea în acest dosar, întrucât la dosarul de fond, fila x, se află dovada achitării sumei de 14.875 RON consemnată la B. Botoșani prin recipisa de consemnare a cauțiunii seria x nr. x din data de 5 ianuarie 2017.

Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentei privitoare la faptul că prin sentința atacată instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția puterii de lucru judecat invocată în legătură cu existența pe rolul instanței a Dosarului nr. x/2015 având ca obiect cererea de suspendare a executării actului în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că instanța de fond a reținut, atât în dispozitiv, soluția cu privire la excepția arătată, cât și în considerente, motivele care au determinat respingerea excepției invocate.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că cele două proceduri reglementate prin dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt în esența lor diferite și nu există identitate de cauză între cererea ce face obiectul Dosarului nr. x/2015, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel Suceava prin Sentința nr. 147 din 04 august 2015 și cererea de suspendare cu care a fost învestită în temeiul art. 15 al aceluiași act normativ, obiect al dosarului de față.

În mod corect a reținut instanța de primă jurisdicție faptul că suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. (1) prin raportare la condițiile impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1), iar acest fapt nu conduce la încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, normă de drept ce sancționează formularea mai multor cereri de suspendare pentru aceleași motive, însă în baza aceluiași temei de drept.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

De asemenea, Înalta Curte în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, iar recurenta nu a adus argumente în dovedirea contrariului în cadrul motivelor de recurs formulate.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și faptul că prin Sentința nr. 164/2017, Curtea de Apel Suceava a anulat în parte actele administrativ-fiscale suspendate prin sentința atacată, aparența de nelegalitate a acestora fiind astfel consolidată.

Totodată, Înalta Curte reține că este îndeplinită și cerința privind producerea unei pagube iminente, în condițiile în care societatea a motivat și probat prin înscrisurile depuse în susținerea cererii acest fapt.

Având în vedere soluția dată cererii de recurs, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac formulată, instanța de control judiciar, în temeiul art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, cheltuieli care au fost reduse având în vedere stadiul de soluționare al cauzei, înscrisurile redactate și munca efectiv desfășurată de avocat în formularea apărărilor în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani împotriva Sentinței nr. 24 din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 3000 RON către intimata SC A. SRL Botoșani, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT