ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 350/2018

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2017, revizuenta SCM A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar nemotivată în fapt.

Ulterior, la data de 20 decembrie 2017, revizuenta a depus cerere de completare, prin care a arătat că își întemeiază revizuirea și pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.

La data de 10 ianuarie 2018, data poștei, revizuenta a depus motivarea cererii de revizuire, arătând că solicită revizuirea Deciziei nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii sale, revizuenta susține, în esență, că decizia atacată este potrivnică Sentinței civile nr. 4136 din 19 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu au fost solicitate de către revizuenta prin cererea introductivă de instanță sau prin apelul formulat și totodată acordând mai mult decât s-a cerut.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității cererii formulate de revizuenta, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale în privința cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., reținând cauza în pronunțare asupra celor două excepții.

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, revizuenta susținând că această hotărâre este potrivnică Sentinței civile nr. 4136 din 19 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu de muncă, având ca obiect contestație la decizia de concediere a intimatei.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflicte de muncă și de asigurări sociale, hotărârile pronunțate potrivit acestui text legal fiind supuse numai apelului, iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunțării.

Față de formularea neechivocă a textului legal, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite apărările revizuentei în sensul că termenul de o lună pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii ar curge de la data la care ar fi luat cunoștință de considerentele deciziei menționate, prin urmare, de la data comunicării acesteia.

De altfel, fiind sesizată cu controlul de constituționalitate ai dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct, 8 C. proc. civ., Curtea Constituțională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, art. 24 și art. 126 alin. (2), reținând că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în M. Of. nr. 922 din 16 noiembrie 2016.).

Prin urmare, în speță, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunțării hotărârii definitive atacate, respectiv Decizia nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale.

În raport de data pronunțării hotărârii supusă revizuirii - 15 iunie 2017, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 17 iulie 2017.

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 13 decembrie 2017, rezoluția de înregistrare a cererii de revizuire.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.

Înalta Curte, la termenul din 2 februarie 2018, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., față de dispozițiile art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din același Cod, și pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței".

În speță, revizuenta a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București și și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 și 8 C. proc. civ.

Față de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțată de Curtea de Apel București, în raport de dispozițiile art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ., rezultă că, pentru soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., competența revine Curții de Apel București,

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează a declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta SCM A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta SCM A. împotriva Deciziei nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta SCM A. împotriva aceleiași decizii, în favoarea Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (8) C. proc. civ.

Fără cale de atac, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN