ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3520/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2003 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003, reclamantul A., în calitate de creditor, a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei S.C. B. S.A., în temeiul art. 591 și următoarele C. proc. civ., pentru refuzul de a pune în executare Decizia nr. 226/20.03.1990 pronunțată de Tribunalul Județean Constanța, în Dosarul nr. x/1990, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1039/29.05.2992 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Prin Sentința nr. 3932 din 27.10.2003 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a respins cererea, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 335 din 02.02.2006 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererile de chemare în garanție a Consiliului Superior al Magistraturii și a Curții Constituționale a României, ca fiind inadmisibile; a respins recursul reclamantului A. împotriva Sentinței nr. 3932/27.10.2003, ca nefondat.

La data de 23.06.2016 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, cererea formulată de A., de revizuire a Sentinței civile nr. 3932/27.10.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003

Prin încheierea de ședință din 10.10.2016 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cererii de revizuire, față de neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina revizuentului prin încheierea de ședință din data de 12.09.2016, de a indica sentința civilă a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A. la data de 23.09.2016, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20.10.2016, în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din 23.11.2016, Curtea de Apel București -, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 27.11.2017, pentru verificarea condițiilor perimării.

Prin Decizia nr. 39 din 21 martie 2018 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimat recursul revizuentului A. împotriva încheierii de ședință din 10.10.2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A. în numele și pentru C.

Prin Decizia nr. 2150 din 30 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și C. împotriva Deciziei nr. 39 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 09 iulie 2018, C. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2150 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 10 octombrie 2018.

Prin cererea de revizuire s-a susținut că, de aproape trei decenii, nu se respectă Decizia definitivă nr. 226/20.03.1990 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/1990, definitivă prin decizia pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la data de 29.05.1992 în Dosarul nr. x/1991. În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 pct. 8, 10 și 11 ale C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

La termenul din 10 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Înalta Curte, referitor la temeiul de drept invocat în cererea de revizuire, reține următoarele:

Conform art. 27 din C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013, "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Cum cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțată într-o cale de atac exercitată într-un proces început în anul 2003, în cauză, sunt incidente dispozițiile Codului de procedură de la 1865.

Potrivit art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Ca urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, hotărârile prin care a fost respins recursul pe cale de excepție, fără a se intra în cercetarea fondului.

În speță, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care nu s-a evocat fondul cauzei ci a fost respins, ca inadmisibil, un recurs.

Așa fiind, se constată că, în cauză, nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a însăși cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

Pe de altă parte, revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar cel care exercită această cale de atac, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate și se circumscriu prevederilor invocate.

În speță, susținerile revizuenților nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 1- 9 C. proc. civ. și, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă și din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C. și A. împotriva Deciziei nr. 2150 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGG - NN