ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3525/2018

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 5 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, instanța a majorat onorariul de expert în sarcina reclamanților, cu suma de 5000 RON; a amânat judecarea cauzei și a acordat termen la data de 03.10.2016; a pus în vedere reclamanților, prin apărător, să facă dovada suplimentării onorariului de expert cu suma de 5.000 RON, în termen de 5 zile, sub sancțiunea decăderii din probă.

Prin sentința civilă nr. 2350 din 03 octombrie 2016, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, având ca obiect un conflict de muncă.

Împotriva încheierii din data de 5 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015 a formulat apel expertul A., iar împotriva sentinței civile nr. 2350 din 03 octombrie 2016, pronunțată în același dosar, pe fondul cauzei, au formulat apel reclamanții.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, la data de 12 decembrie 2017.

Prin încheierea din data de 12 decembrie 21017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a disjuns apelul formulat de expertul A. împotriva încheierii de ședință din 05 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015 cu consecința formării un alt dosar, cu termen de judecată la data de 30 ianuarie 2018; în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor formulate de reclamanți, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C-392/17, încheierea fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării.

Astfel, s-a format Dosarul nr. x/2017, având ca obiect apelul declarat de expertul A. împotriva încheierii de ședință din 05 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2015.

Prin Decizia civilă nr. 23/CM din 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul formulat de expertul A., împotriva încheierii de ședință din 05 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2015, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii, expertul A. a formulat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2018.

Prin Decizia nr. 1761 din 15 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 23/CM din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

În motivare s-a reținut că, fața de natura pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în judecată, acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă, astfel ca sunt aplicabile dispozițiile reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Astfel, litigiile în materia conflictelor de muncă nu sunt supuse recursului indiferent de valoarea pretențiilor solicitate, împotriva acestei din urmă decizii, expertul A. a formulat contestație în anulare, susținând netemeinicia hotărârii.

În motivare, contestatorul a arătat că fondul cauzei, în Dosarul nr. x/2017, nu constituie un litigiu în materia conflictelor de muncă, în condițiile în care expertul nu este nici angajatul părților din dosarul inițial și nici nu a solicitat acordarea unor drepturi prevăzute în reglementările legale privind relațiile de muncă, care puteau genera un astfel de conflict de muncă.

Considerentele deciziei contestate sunt contradictorii din punct de vedere logic, în sensul că se susține că, pe de o parte, hotărârile date în apel sunt supuse recursului, iar pe de altă parte, Decizia nr. 23/CM din 30.01.2018, este definitivă și împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

De asemenea, contestatorul a arătat că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să cerceteze fondul recursului: un număr de 223 de reclamanți au considerat justificat și admisibil ca munca unui expert tehnic, timp de un an de zile, să fie răsplătită cu suma de 1.000 RON, adică 4,48 RON brut, din partea fiecărui reclamant, din care, în urma fiscalizării, mai rămâne o sumă de 1,80 RON. Reclamanții au refuzat să achite și onorariul suplimentar aprobat de instanță, în suma de 5.000 RON, astfel încât expertul tehnic să fie nevoit să apeleze la procedura executării silite împotriva unui număr de 223 de persoane, distribuite în teritoriu în cele cinci județe în. care acestea își au domiciliul. Instanțele nu au cercetat fondul cauzei și au respins solicitarea expertului, ca inadmisibilă și astfel ar fi pe deplin justificat un onorariu de 1,80 RON din partea unui reclamant care a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică.

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, în considerarea dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, ce sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Contestatorul A. s-a declarat nemulțumit generic de hotărârile pronunțate în cauză, pe care le consideră neîntemeiate, arătând ca nu a fost soluționată problema sa, privind plata onorariului de expert.

Niciunul dintre aceste argumente nu poate fi., însă, încadrat în cazurile de contestație în anulare obișnuită sau specială, reglementate exhaustiv de art. 503 C. proc. civ.

Pentru considerentele reținute, Înalta Curte va constata că cererea formulată de A. nu cuprinde motive reglementate de lege pentru contestația în anulare, urmând a o respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1761 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.10.2018.