ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 26 septembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul C., pentru salariații care au calitatea de membri de sindicat din tabelul anexat acțiunii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâta să acorde reclamanților grupa T de muncă în procent de 100%, pentru perioadele menționate în acțiune, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, urmând ca aceasta să fie obligată și la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești, în temeiul art. 34 alin. (5) din C. muncii.

În subsidiar, s-a solicitat ca pârâta să fie obligată să acorde salariaților grupa a II-a de muncă în procent de 100%, pentru perioadele menționate în acțiune, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, urmând ca aceasta să fie obligată și la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești, în temeiul art. 34 alin. (5) din C. muncii, dacă din probele administrate în cauză va rezulta că activitatea este similară din punct de vedere al condițiilor de lucru și ai factorilor de risc cu activități înscrise în Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990.

În probațiune, s-a cerut administrarea probei cu înscrisuri și expertiză în specialitatea protecția muncii.

La dosar a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert tehnic B.

Prin sentința civilă nr. 3300 din 17 decembrie 2015, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. A admis cererea formulată de reclamant pentru membrii de sindicat menționați în acțiune și a obligat pârâta să încadreze activitatea desfășurată de aceștia în grupe de muncă, corespunzător timpului efectiv lucrat, conform concluziilor raportului de expertiză și a corecturii la raport, întocmite în cauză de expertul B., astfel cum rezultă din tabelul inserat în dispozitivul hotărârii. A obligat pârâta să elibereze salariaților adeverințe referitoare la grupa de muncă, conform concluziilor raportului de expertiză și a corecturii fa raport, întocmite în cauză de expert B. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. A. S.A. în cauză reclamantul a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare privind compatibilitatea legislației interne cu cea europeană din perspectiva Directivei europene nr. 89/391/989 privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale, solicitând și suspendarea judecării prezentului dosar în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Oradea, în cauza nr. x/2015 având aceiași obiect cu cauza de față, a dispus sesizarea CJUE cu 5 întrebări preliminare.

Prin încheierea din 22 martie 2017, instanța a dispus, în sarcina expertului B., realizarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză.

La data de 15 iunie 2017 s-a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză termică, precum și un decont justificativ, prin care se solicită majorarea onorariului cu suma de 23.350 RON.

Prin încheierea din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a dispus, în baza art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015, înregistrată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În practicaua acestei încheieri, instanța a avut în vedere cererea de majorare a onorariului în cuantum de 2.000 RON cu suma de 23.350 RON, depusă de către expertul B., sens în care a dispus respingerea acesteia având în vedere că, pe de o parte, decontul nu a fost explicitat în sensul numărului de ore alocate pentru studiu, pentru documentații suplimentare, numărul de ore și tariful aplicat pentru redactarea raportului de expertiză, iar, pe de altă parte, expertul și-a extins verificările asupra altor persoane în privința cărora instanța nu a stabilit un obiectiv la expertiză, apreciind că expertiza s-a impus doar în legătură cu persoanele indicate prin încheierea prin care a fost încuviințată efectuarea ei.

În motivarea încheierii de suspendare, s-a ținut seama de dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., constatându-se că, pentru soluționarea cauzei, nu are relevanță situația concretă de fapt regăsită în cauza de trimitere, ci consecințele pe care le poate avea evaluarea găsită ca justificată de către Curtea de Apel Oradea în măsura pronunțării unei decizii a CJUE, asupra situației similare cu cea a apelanților reclamanți din prezenta cauză.

Parcurgerea considerentelor încheierii din 20.03.2017 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2015 atestă faptul că, în relaționarea actelor normative - incidente și în prezenta cauză, cu dreptul Uniunii Europene, se consideră ca necesară o interpretare legată de modalitatea în care operează art. 114 alin. (3), art. 151 și art. 153 din TFUE, precum și prevederile Directivei-cadru 89/391/CEE, anume de a se preciza dacă dispozițiile Ordinului 50/1990, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9/2916 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele ordinare, conform căreia locurile de muncă încadrate în grupele I și II sunt cele strict de anexele 1 și 2 ale Ordinului, iar instanțele de judecată nu pot extinde prevederile acestui ordin în cazuri similare, cu consecința împiedicării lucrătorilor de a le fi recunoscute beneficiile la pensionare, beneficii ce decurg din condițiile grele de muncă în care foștii lucrători și-au desfășurat activitatea sunt conforme cu dispozițiile TFUE mai sus menționate.

De asemenea, chestiunile de similitudine de context faptic nu trebuie interpretare într-un mod restrictiv, pentru că, deși instanța națională rămâne suverană să se pronunțe asupra modului în care sunt aplicabile normele din dreptul intern la situația de fapt concretă a cauzei, problema modalității de interpretare a normelor incidente în raport cu dreptul Uniunii Europene este una care poate genera o perspectivă mai clară asupra situației de fapt și a temeiurilor în drept incidente.

Împotriva acestei încheieri, față de măsura respingerii a solicitării de suplimentare a onorariului pentru expertiza tehnică suplimentară, expertul B. a formulat cale de atac intitulată "apel".

Prin motivele invocate, a arătat, în esență, că suma de 2.000 RON, stabilită cu titlu de onorariu provizoriu de către instanța de apel, este insuficientă în condițiile în care în cauză au formulat apel 338 de reclamanți, revenind în sarcina fiecăruia obligația de a plăti suma de 5,91 RON. Pe de altă parte, pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, a fost nevoit să convoace părțile de mai multe ori, astfel cum reiese dm documentele anexate la suplimentul de expertiză, fiind reanalizată activitatea reclamanților în număr foarte mare și dispersați la mai multe locuri de muncă. Consideră că, față de volumul de muncă și timp consumat cu deplasarea, respectiv cu documentarea tehnică, este îndreptățit la suplimentarea onorariului până la suma de 50 RON pentru fiecare reclamant, care este rezonabilă în raport cu complexitatea lucrării, volumul de muncă și cheltuielile ocazionate cu suplimentul de expertiză.

În raport de cele expuse, apreciază că instanța de apei a respins solicitarea de suplimentare a onorariului fără administrarea vreunei probe, fără a analiza volumul de muncă depus, complexitatea aspectelor prezentate cu noile îndrumări ale ICCJ prin decizia nr. 9/2016, precum și a cheltuielilor ocazionate cu efectuarea expertizei suplimentare prin prisma noilor realități fiscale la nivel național.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza dedusă judecății, prin încheierea din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost suspendată, în apel, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., judecata pricinii având ca obiect cererea formulată de reclamantul C. pentru membrii de sindicat indicați în tabelul ce face parte din anexa acțiunii, până la soluționarea cererii adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2015, înregistrată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Calea de atac exercitată de recurentul B. privește respingerea solicitării de majorare a onorariului de expert pentru suplimentul la raportul de expertiza tehnică dispus în prezentul dosar, asupra căreia instanța de apel s-a pronunțat la termenul din 21 iunie 2017, și nu vizează măsura suspendării cauzei, dispusă de Curtea de Apel Constanța prin încheierea din 21 iunie 2017, atacată în speță. Din această perspectivă, se constată că recurentul nu are deschisă calea de atac împotriva măsurii luate cu privire la respingerea cererii de suplimentare a onorariului solicitat

Fața de cele sus menționate, încheierea împotriva căreia s-a declarat recurs în prezenta cauză, nu este supusă cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva încheierii din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2018.