ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2442/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018 la data de 20 noiembrie 2018, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. BREAZA, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate că pe perioadele menționate în cerere, reclamantele au fost angajate în funcții și au lucrat efectiv 100 % din programul de lucru în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I/II-a de muncă, iar după 1 aprilie 2001, în condiții deosebite/speciale și, pe cale de consecință, să oblige pârâta să elibereze adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care și-au desfășurat activitatea, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1075 din data de 8 mai 2019 pronunțată în cauză, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. BREAZA.

A constatat ca reclamanta A. beneficiază de grupa a II-a pentru activitățile desfășurate în cadrul unității angajatoare în cuantum de 100%, pentru perioada de muncă 01.07.1975-01.08.1985. A obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-au desfășurat activitatea.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulata de reclamanta B..

Împotriva sentinței anterior menționate a declarat apel reclamanta B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A. BREAZA și cu intimata-reclamantă A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția Civilă sub numărul x/2018.

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția Civilă a dispus suspendarea judecării cererii de apel pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 1 C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată menționat, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

La data de 2 decembrie 2019, recurenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea recursului și repunerea cauzei pe rolul Curții de Apel Ploiești, fără însă a motiva în fapt și în drept calea de atac formulată.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 iulie 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin hotărârea sa instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 1075 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru lipsa nejustificată a părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, la termenul de judecată din 17 februarie 2020, a dispus repunerea cauzei pe rol și a pronunțat decizia nr. 238, prin care a soluționat definitiv apelul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 1075 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecății dosarului.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 17 februarie 2020, când instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluționată definitiv.

Astfel, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii de recurs promovate de recurentă ca rămasă fără interes.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentei, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2020.