ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2020

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâta S.C K. S.A. au solicitat instanței de judecată să se constate că beneficiază de grupa a I a sau a II a de muncă în procent de 100%.

Prin sentința civilă nr. 2820 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., L., în contradictoriu cu pârâta K. (fostă M.), a constatat că reclamanții E., G. și I. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% conform concluziilor raportului de expertiză N., astfel: reclamanta E. în perioadele 14.07.1975-01.12.1977 și 01.12.1977-01.02.1979; reclamantul G. în perioadele 01.11.1969-20.02.1970, 19.07.1971-01.01.1973 și 01.01.1973-01.01.1976, iar reclamantul I. în intervalul 13.07.1972-31.03.2001 și a obligat pârâta să elibereze adeverințe în acest sens.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții A., B., C., D., F., G., H., L..

Prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii de ședință din 3 octombrie 2018, au formulat recurs G. și H., însă recurenții nu au motivat cererea de recurs.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată, în vederea soluționării recursului în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, apeciind că sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 1 aprilie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluția din 19 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 8 iulie 2020.

La termenul din 8 iulie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin hotărârea sa instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamanții A., B., C., D., F., G., H., L., față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea din 12 decembrie 2018, a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 415 C. proc. civ.

De asemenea, la termenul de judecată din 20 decembrie 2018, prin decizia civilă nr. 3154, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a soluționat definitiv apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B., C., D., F., G., H., L., împotriva sentinței civile nr. 5986, pronunțată la 21 decembrie 2017 de Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecății dosarului.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenții nu mai pot justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 12 decembrie 2018, când instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluționată definitiv la 20 decembrie 2018.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurenților, Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenții-reclamanți G. și H. împotriva încheierii din 3 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenții-reclamanți G. și H. împotriva încheierii din 3 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2020.