ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, la data de 09.03.2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Sinaia (fosta întreprinderea Q.), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, pe perioadele menționate în anexa la cerere, aceștia fost angajați în funcții și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I și respectiv grupa a II-a de muncă, iar după 01.04.2001, în condiții speciale, respectiv condiții deosebite, iar pe cale de consecință, să se dispună eliberarea unor adeverințe din care să rezulte grupa de muncă la care au dreptul.

Prin Sentința civilă nr. 306 din 29 ianuarie 2016, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis în parte acțiunea, precizată, formulată de reclamanți, și a constatat că aceștia beneficiază de grupa I și a II-a de muncă în procent de 100% și de condiții deosebite pentru perioadele cuprinse în raportul de expertiză R., astfel: reclamantul A. - 12.06.1969 - 02.06.1973; 06.11.1974 - 30.06.1987; 01.07.1987 - 31.08.1987; 01.09.1987 - 31.05.1988; 01.06.1988 - 01.11.1990; 03.09.1993 - 28.02.1996 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul B. - 01.01.1969 - 31.03.2001 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul C. - 11.07.1975 - 16.10.1976 și 27.02.1978 - 08.031998 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul D. - 01.06.1980 - 02.07.1981 și 10.01.1983 - 01.10.2000 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul F. - 14.05.1974 - 26.12.1974; 03.11.1976 - 23.01.1979; 24.01.1979 - 30.09.1981; 01.10.1981 - 30.11.1983; 01.12.1983 - 11.02.1984; 12.02.1984 - 31.03.1990 și 01.04.1990 - 24.10.1997 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul G. - 01.07.1971 - 07.07.1971 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; 08.07.1971 - 14.02.1972 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; 27.02.1973 - 12.05.1975; 05.01.1976 - 02.05.1977 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; 03.05.1977 - 31.10.1982 și 01.11.1982 - 31.03.2001 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; 01.04.2001 - 30.04.2003 și 01.07.2004 - 01.12.2005 condiții deosebite; reclamantul H. - 8.06.1976 - 16.10.1976; 01.03.1978 - 30.06.1978; 01.10.1980 - 14.11.1980; 04.09.1981 - 31.10.1981; 01.11.1981 - 08.06.1982; 09.06.1982 - 02.01.1996 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul I. - 04.08.1972 - 20.06.1975 și 08.12.1976 - 28.02.1997 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamanta J. - 11.07.1977 - 28.02.1982 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; reclamanta K. - 01.11.1977 - 30.06.1985 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; - reclamanta L. - 25.06.1976 - 17.06.1977; 06.12.1978 - 02.07.1990 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; și 03.07.1990 - 31.03.2001 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; 01.04.2001 - 06.06.2003 condiții deosebite; reclamantul M. - 29.05.1969 - 21.06.1971; 05.12.1972 - 31.05.1976; 01.06.1976 - 31.12.1980; 01.01.1981 - 31.05.1985; 01.06.1985 - 31.08.1985 și. 01.09.1985 - 31.03.2001 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamanta N. 04.05.1977 - 30.06.1985 și 01.07.1985 - 31.10.1987 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%. A respins, în rest, cererile formulate. A obligat pârâta să elibereze adeverințe reclamanților în acest sens. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta E., ca neîntemeiată.

La data de 7 martie 2017, reclamanta K. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința sus-menționată.

Prin încheierea din 14 martie 2017, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanții E., H., J., K., N. și O.

Prin Decizia nr. 2121 din 20 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

Reclamanta K. a declarat apel și împotriva încheierii din 14 martie 2017, prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, iar prin Decizia nr. 1762 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondată, calea de atac.

Împotriva acestei ultime decizii, reclamanta K. a exercitat, inițial, apel, iar, ulterior, a indicat calea de atac exercitată ca fiind recurs.

Prin Decizia nr. 27 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 martie 2018.

La data de 13 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 17 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 442 C. proc. civ. prevăd:

"(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. (...)"

În conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ. "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

Rezultă astfel că încheierea de îndreptare a unei hotărâri este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea îndreptată, soluție atrasă de aplicarea plenară a principiului accesorium sequitur principale.

În speță, Înalta Curte reține că încheierea de îndreptare a erorii materiale din data 14 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 442 C. proc. civ., privește Sentința civilă nr. 306 din 29 ianuarie 2016 a aceleiași instanțe, care este pronunțată într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă, pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În aplicarea acestui text, Decizia nr. 2121 din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 306 din 29 ianuarie 2016, nu este supusă recursului, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Pe cale de consecință, în acord cu dispozițiile art. 446 C. proc. civ. și cu principiul accesorium sequitur principale, nici Decizia nr. 1762 din 28 septembrie 2017, ce a vizat soluționarea apelului împotriva încheierii de îndreptare eroare materială și care este atacată în prezenta cauză de petenta K., nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta K. împotriva Deciziei nr. 1762 din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV