ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 306/2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- să constate că pârâta i-a completat incorect carnetul de muncă, cu consecința obligării la eliberarea unei noi adeverințe care să conțină toate drepturile salariale de care a beneficiat în perioada în care a fost angajat la societate;

- să oblige pârâta la reconstituirea statelor de plată pentru lunile iunie 1975, martie 1977, octombrie 1978, aprilie 1979, aprilie 1980, aprilie 1982 și ianuarie 1988, despre care se susține că lipsesc din arhiva pârâtei;

- să oblige pârâta să completeze adeverința nr. x/11.06.2014 cu toate sporurile obținute, cu invocarea temeiului legal al acordării lor și orele suplimentare din perioada 1971-1991, astfel cum acestea se regăsesc în statele de plată din perioada respectivă, precum și primele ce i-au fost acordate în această perioadă, care se găsesc pe state separate;

- să oblige pârâta să menționeze în cuprinsul adeverinței faptul că s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale la salariile brute;

- să oblige pârâta la plata unor daune morale în cuantum de 60.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 197 și urm. C. proc. civ., art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. h) Codul muncii.

Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la reconstituirea unor state de plată, precum și la plata daunelor morale, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 139/CM/22.04.2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamant, a anulat în parte sentința apelată și încheierea nr. 2644/05.11.2018 în ceea ce privește primul capăt de cerere și rejudecând, a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei noi adeverințe.

Totodată, a fost fixat termen pentru continuarea judecății.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor apelate.

Prin decizia nr. 208/CM/24.06.2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei S.C. B. S.A. la emiterea unei noi adeverințe care să cuprindă toate drepturile salariale de care a beneficiat reclamantul A. în calitate de angajat, ca urmare a cererilor adresate acesteia anterior datei de 03.07.2018.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a făcut o expunere detaliată a parcursului procesual al cauzei, a redat considerentele hotărârilor pronunțate la fond și în apel, făcând o serie de aprecieri cu privire la comportamentul procesual al intimatei.

Cu referire strict la decizia atacată, recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit normele de drept material.

Totodată, recurentul a arătat că susținerea instanței de apel, potrivit căreia angajatorul este obligat să răspundă solicitărilor angajaților ori de câte ori acestea sunt formulate, vine în contradicție cu motivarea prin care aceasta statuează asupra legalității sentinței apelate, sub aspectul soluționării excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele 3 și 4 de cerere.

Recurentul a precizat în finalul cererii că în ceea ce privește daunele morale pe care le-a solicitat, acestea au fost dovedite cu înscrisuri care atestă alterarea stării sale de sănătate, ca urmare a numeroaselor demersuri judiciare inițiate.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia.

Prin încheierea din 27.11.2019, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport.

Ulterior, a fost acordat termen la 5.02.2020, în vederea examinării admisibilității recursului.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia nr. 208/CM/24.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect asigurări sociale, astfel că hotărârea nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în raport de faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 208CM/24.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2020.