ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2020

Ședința publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017, la data de 22.12.2017, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cerere de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. x/14.12.2016 eliberată de S.C. B. S.A., din care reiese că în perioada 01.10.1979-01.04.1992 a beneficiat de venituri suplimentare, respectiv acord global, care au fost acordate conform legislației în vigoare, respectiv în baza Legii nr. 57/1974 și a contractelor colective de muncă la nivelul instituției și din adeverința nr. x/31.07.2017, eliberată de S.C. C. S.A., din care reiese că în perioada 01.04.1992-01.04.2001, a beneficiat de venituri suplimentare, respectiv acord global, primă, care au fost acordate conform legislației în vigoare, respectiv în baza art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 și a contractelor colective de muncă la nivelul instituției; obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie, între pensia încasată și cea la care ar fi avut dreptul, de la data când pârâta a luat la cunoștință de respectivele adeverințe, respectiv 01.01.2017, pentru adeverința nr. x/14.12.2016 și 01.09.2017, pentru adeverința nr. x/31.07.2017 și majorată cu dobânda legală aferente acestei perioade, începând cu momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată și până la plata efectivă, conform art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2979 din 04 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.01.2017, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare reprezentând "acord global", evidențiate în adeverința nr. x/14.12.2016 emisă de S.C. B. S.A.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia recalculată conform paragrafului anterior al sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.01.2017 la zi și la plata dobânzii legale începând cu data de 22.12.2017 și până la data plății efective; a fost obligată să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenita reclamantului, începând cu data de 01.09.2017, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare reprezentând "acord global" și "prima", evidențiate în adeverința nr. x/31.07.2017, emisă de C. S.A.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia recalculată conform paragrafului anterior al sentinței și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.09.2017 la zi și la plata dobânzii legale începând cu data de 22.12.2017 și până la data plății efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2979 din 04 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat "recurs în interesul legii", motivele fiind, în esență, următoarele:

Recurentul invocă dispozițiile art. 2.502 C. civ. și decizia de îndrumare obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6038 din 4 iulie 2013, care a statuat că dreptul său la acțiune este recunoscut de lege.

Recurentul susține că hotărârea atacată este rezultatul unor erori, dovedite prin chiar modul eliptic de redactare a acesteia ce constă în reținerea, eronată, de către instanță a susținerilor casei de pensii.

Recurentul susține că a expus calculele pretențiilor sale conform cu art. 194 C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 508-511 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea de la 13 mai 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport.

Prealabil, față de modul în care recurentul a denumit calea de atac declarată în cauză, respectiv "recurs în interesul legii", raportat la dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., va califica calea de atac, ca fiind recurs.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dipozițiilor art. 153. alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (forma în vigoare la data introducerii cererii), tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, precum și alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi, iar art. 155 din același act normativ stabilește că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen fiind definitive.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va califica calea de atac declarată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca fiind recurs și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Califică calea de atac declarată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca fiind recurs.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3238 din 6 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.